Enigmaticul

Jump to navigation Jump to search
Enigmaticul
de Dumitru Iacobescu


<poem> În ochii mei pândește o tainică oglindă În neclintirea cărei hipnotic se perindă Întregul peisaj al lumii dinafară Cu palide fantome târând a lor povară.

Dar din adânc printr-înșii nimica nu transpiră, Nici râsuri de silfide, nici plânsete de liră, Și nimeni nu citește în mutele lor rame Nici luciul unui zâmbet, nici umbra unei drame.

Ca două porți de-aramă închise pe vecie Ei străjuiesc în taină un parc – sau o pustie, Iar mâna ce încearcă o clipă să deschidă Îndată se retrage crispată și lividă.

Și poate în adâncul acestui întuneric Trăiește cu putere un paradis feeric, Sau poate lupte crunte se zbat printre abise... Dar porțile de-aramă vor sta în veci închise. <poem>