Elegia unui tânăr modern

Jump to navigation Jump to search
Elegia unui tânăr modern
de Dumitru Iacobescu


<poem> Fumez ca și un coș, citesc romane, Mă plimb pe uliți leneș și blazat, Spun doamnelor cuvinte dulci și vane Și toată ziua casc neîncetat.

Dar cîteodată, seara, cînd se stinge Lumina-nduioșată spre apus, Un tainic neastîmpăr mă învinge Cu ultimele raze ce s-au dus.

O nesfîrșită sete spre departe Îmi tulbură blazarea mea de azi, Chiar prin aleea veacurilor moarte Mă cheamă iar strămoșii mei nomazi.

Veniți, fantome triste-n umbra serii, Turnați în viața mea fără parfum Sublima voluptate a durerii Și sfîntul greu al veșnicului drum.

O, ca un nou Ahasverus, m-aș duce Să port prin lume tragicul amar, De-ar fi mai grea durerea iqa o cruce Și drumul mai pietros ca un calvar. <poem>