Electorale

Sari la navigare Sari la căutare

„În 1871, dl. Iacob Negruzzi publică o copie după natură intitulată Electorale, care era o adevărată ridiculizare și, trebuie să o spun - cu mult spirit și umor - a vieței politice a liberalilor din Iași, imitînd genul satiric al lui Boileau în Le Lutrin și a altor satiriști celebri. Dl. Iacob Negruzzi începea cu o descriere majestuoasă și serioasă a locului unde acțiunea eroico-comică avea a se petrece și apoi continua povestind o întrunire la primărie : alegerea președintelui, cererea de cuvânt a diferiților oratori, exagerațiunea în limbagiu și în idei, oratori vehemenți și furioși etc., etc. Printre oratori figura, de exemplu, d-l Sugilă, al cărui nume denota apucăturile, Tiberiu Lehăescu profesor de liceu, un agent electoral cu ciomagul în mână, numit Ciobănică, un cetățean turmentat Năstase Pătlăgică etc.

Se înțelege că această satiră a avut mare efect în Iași. Bezedea Grigore Sturdza făcea mare haz. Fracționiștii și liberalii erau plouați . Fiecare designa pe Sugilă, pe Tiberiu Lehăescu, pe Năstase Pătlăgică și pe alții.

M-am hotărât să răzbun onoarea instituțiilor constituționale batjocorite de această satiră și am răspuns printr-o alta, tot în versuri, numită Boericale”.

George Panu, „Amintiri de la Junimea din Iași”, volumul I, BIblioteca pentru toți, 1971, Editura Minerva, București, p. 36-37

Satira lui Iacob Negruzzi, membru al societății literare Junimea, redactor al revistei Convorbiri literare și „cel mai înfocat agent electoral conservator (în sensul bun al cuvântului)”, cum îl descrie Panu, ridiculizează practicile electorale ale liberalilor fracționiști ieșeni, din grupul constituit în jurul lui Simion Bărnuțiu.

Aceștia, naționaliști și adepți ai ideii aducerii unui principe român, după răsturnarea lui Cuza, erau în opoziție ireconciliabilă cu ideile junimiștilor, conservatori, care susțineau cauza principelui străin și, implicit, cosmpolitismul.

Întrunirile și dezbaterile liberalilor, la care participa și publicul, se desfășurau în sala mare a primăriei din Iași. Junimiștii, în schimb, se întâlneau în privat, acasă la unul dintre ei.

Despre întrunirile publice ale primilor, ironizate de Iacob Negruzzi în Electorale, Panu spune că erau „violente, dar foarte interesante”, că la ele participau „ambele partide sau toate partidele”, că „oratorii se succedau la tribună întocmai ca la Cameră, unul pentru, altul contra”, „publicul își manifesta simpatiile pentru un partid sau o persoană, fără însă să înădușe glasul adversarului.”