Eglogă

Eglogă de Maria Baiulescu

publicată în Revista Literatură și Artă Română, 1900/1901, p. 332

Iubire — o dulce iubire — de vraja-ți cuprinsă
Viața mi-e draga, iar teama de moarte-i învinsă!
Simt mulcome bori, ce ’n dulci mângăeri îmi vestesc
Că ’n freamăt de aripi, tu vii prin văzduh plutitoare,
Iar lumea-mi surâde, și ’n visuri ce ’s amăgitoare
Eu barca speranței în largul vederii zăresc.

Întocmai cum prundul svântat de arșiță și vânt
Învie de valul ce vine fierbând să se bată,
Si inima mea de doruri adinc zbuciumată
S’adapă ’n fiori, gustând din izvorul tău sfânt.
La sînu-ți mă reazăm, iubire, și șoaptele-ți line
Le-ascult, când sutletu’mi trist se ’ngână ’n suspine.
O, cânt’o mereu — știu bine că-i neisprăvită.