E-așa de trist...

 

E-așa dc trist, că viața-i tare grea,
Că din frumos m’aleg cu visul numa,
Că-i bine de-mi ajunge pe-astăzi suma
Și vlaga-mi sunt silit s’o dau pe ea.

E-așa de trist că nu-mi pot îmbrăca
Iubita in brocard până ’n picioare,
N’o pot chema ’n odăi strălucitoare,
Că plâng și mor de dor de o para.

E-așa de trist, că muza pentru mine,
Își vinde grațiile pe nimica,
Și mi-am vândut și clipa și se strică
Drag vinul vremii mele ’n căzi străine.

E-așa de trist, că nu-mi pot hodini
Pe-un sân, în pace, capul meu, mașină,
Sa mă gândesc în iarna asta lină
La viață și la ce va mai veni.

Mi-e dor de narghilea, de sentimente,
N’am aur nici în mine, nici in ladă,
În juru-mi glodul muncii stă grămadă...
Înobileazâ-mă, o nobil farniente!