Durere (Iacob Negruzzi)

 

Era atât de frumoasă
     Și-așa dulce îmi vorbea,
Cu ochirea sa duioasă
     Pân-în suflet mă privea.

Și cu mintea-n rătăcire
     Eu la dânsa mă uitam
Și-un vis lung de fericire
     Lângă dânsa eu visam.

Într-o sară-ntunecoasă
     Ah! i-am spus cât o iubesc.
Cum o viață-n veci frumoasă
     Eu în ochiul său citesc.

De-atunci gura-i surâzândă
     De-atunci nu mi-a mai vorbit
Și ochirea sa cea blândă
     Crud și rece m-a privit.

Și de-atunci durere-amară
     Ce mă arde ca un foc,
Duc cu mine-n orice țară,
     Duc cu mine-n orice loc.

Și cu mine orișiunde
     Am s-o duc pe-acest pământ
Pân' cu mine-o voiu ascunde
     În adâncul meu mormânt.