Durda

Durda
de Nicolae Văcărescu


    Primăvara se ivește,
    Să vezi, muguru frunzește
    Și iarba cum încolțește,
    Codrul cată, se-ndesește,
    Inima-mi zburdă și crește!

    Cucul a-nceput să cânte
    Nu pe crăci uscate, frânte;
    Micșuneaua cam plăpândă
    Altor flori miros comindă
    Daleo, Doamne, ce orândă!

    Roibul meu, iarna mai toată
    N-a văzut vifor, nici zloată,
    Că-l țineam tot pe cătare,
    Pe bere și pe mâncare,
    Vai de draga lui spinare!

    Roibule, mi te gătește,
    Șalele-ți înțepenește.
    Să mă duci peste pripoare.
    Văi și coaste la strâmtoare,
    Pre potecă făr' de soare.

    Daleo, daleo, dragă durdă,
    Fă-te-ncoacea, nu fii surdă!
    Vin' să te-ngrijesc mai bine,
    C-a-mpuiat greierii-n tine,
    Daleo, durdă, vai de mine.
    Oleoleo! vremea-nvitează
    P-ăl cu inima vitează,
    Să nu stea să se clocească,
    Ci-n sânge să bălăcească,
    Pomina să-și înflorească.