După ploaie (Alexandru Macedonski)

 

Soarele strălucitor
Iese mândru dintr-un nor;
Curcubeul îl urmează,
Cerul se înseninează.

Câmpul verde și-nflorit
De al verii plâns stropit
Scutură de pe-a sa frunte
Ploaia-n picături mărunte!

Flori de care bat la ochii
Îmbrăcate-n fel de rochii
Se ridica, -n sus voioase,
Mult mai vii și mai frumoase!

Totul pare-ntinerit:
Aerul e răcorit,
Iarba e înfrăgezită
Și natura-nveselită.

Adierile șoptesc
Și ciobani ce s-odihnesc
Se aud cântând din foaie:...
Ce frumos e după ploaie!

Iar în raze purpurii
Fluturii cei aurii
Zboară alergând cu zorul
Și împreunându-și zborul!

Dar ce e și mai frumos
Este cântecul voios
Ce-l tot scoate-un lăutar
Subt al cârciumei umbrar!

Tineri mândrii și semeți
Joacă-n horă îndrăzneți...
Hora crește, se lățește,
Doru-n inimi pripește!

Jucați fete și flăcăi...
Ciobănași, cântați prin văi...
Dulce-i doina cea din foaie
Și frumos e după ploaie!

1878, Iunie 11.