După miezul nopții

 

Un vis e viața: o știu, s-a zis;
Ca mâine, moartea o să ne culce;
Dar încăi viața, de e un vis
Să facem visul oricât de dulce!
Aidem! E noapte, și două sună!
Amor, petreceri, veniți, c-aci
Femei și tineri cu toți s-adună:
Cioc-cioc, pahare, - buze, cip-ci!

Fantastic luna urca pe cer...
Parfum de roze plutește-n aer...
În orice frunză e un mister...
În orice piepturi patimi să-ncaier!
Vărsați Cotnarul si Dragășanul...
În sănătatea celor de-aci!
Trăiască-amorul! Trăiască banul!
Cioc-cioc, pahare, - buze, cip-ci!

Uitând nevoie, grijă ș-orice,
Hai să ne râdem cu toți de soarte...
De râs sunt multe... de plâns nu e
Nici pentru viață, nici pentru moarte!
De țineți însă tocmai a plânge:
Sticla să stoarcă lacrime-aci!
Vesel, rubinu-n ea se răsfrânge!
Cioc-cioc, pahare, - buze, cip-ci!

Moartea, chiar Moartea, dacă-ntr-o zi,
Ar vrea degrabă să ne cosească,
Făra-ndoială, spre-a ne trezi,
C-ar fi silită să-ngăduiască!
Ei! Și atuncea ... totul se poate...
Am îmbăta-o poate aci...
Deci pentru-a-i pune bețe în roate:
Cioc-cioc, pahare, - buze, cip-ci!