Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Iona

←Obadia

Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu Iona

Micheia→

IONA

Isa 42.19; 55:7,11. Ier 18.7,8. Ezec 18.23. Mat 12.40,41.

1 ¹ Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona^[1], fiul lui Amitai, astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare^[2], și strigă împotriva ei. Căci răutatea^[3] ei s-a suit până la Mine!” ³ Și Iona s-a sculat^[4] să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a pogorât la Iafo^[5] și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe^[6] de Fața Domnului. ⁴ Dar Domnul^[7] a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. ⁵ Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat^[8] în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a pogorât în fundul^[9] corabiei, s-a culcat și a adormit dus. ⁶ Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă^[10] pe Dumnezeul tău! Poate că^[11] Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!” ⁷ Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorț^[12], ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. ⁸ Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne^[13] din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” ⁹ El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care^[14] a făcut marea și uscatul!” ¹⁰ Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. ¹¹ Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. ¹² El le-a răspuns: „Luați-mă^[15] și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” ¹³ Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau^[16], pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. ¹⁴ Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra^[17] cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci^[18] ce vrei!” ¹⁵ Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării^[19] s-a potolit. ¹⁶ Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică^[20] de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. ¹⁷ Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și^[21] Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.

2 ¹ Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peștelui ² și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat^[22] pe Domnul și^[23] m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul. ³ Și totuși mă aruncaseși^[24] în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile^[25] și toate talazurile Tale au trecut peste mine. ⁴ Ziceam^[26]: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul^[27] Tău cel sfânt’. ⁵ Apele m-au acoperit^[28] până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. ⁶ M-am pogorât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu^[29] din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! ⁷ Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea^[30] a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. ⁸ Cei ce se lipesc de idoli deșerți^[31] îndepărtează îndurarea de la ei. ⁹ Eu însă Îți voi aduce jertfe^[32] cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea^[33] vine de la Domnul.” ¹⁰ Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.

3 ¹ Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!” ³ Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile. ⁴ Iona a început să pătrundă în oraș cale de o zi, strigând și zicând^[34]: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” ⁵ Oamenii din Ninive au crezut^[35] în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. ⁶ Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în^[36] cenușă. ⁷ Și a trimis să se dea de știre^[37] în Ninive, din porunca împăratului și mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc! ⁸ Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă^[38] de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire^[39] de care le sunt pline mâinile! ⁹ Cine^[40] știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” ¹⁰ Dumnezeu a văzut^[41] ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.

Nemulțumirea lui Iona, și mustrările Domnului

4 ¹ Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat. ² S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars^[42]. Căci știam că ești un Dumnezeu milos^[43] și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău! ³ Acum^[44], Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor^[45] decât să trăiesc!” ⁴ Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” ⁵ Și Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar și a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. ⁶ Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. ⁷ Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. ⁸ Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor^[46] decât să trăiesc!” ⁹ Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” ¹⁰ Atunci și Domnul a zis: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. ¹¹ Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea^[47] cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu^[48] să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime^[49] de vite!”

1. 2 Împ 14.25
2. Gen 10.11 12; Iona 3.2 3; 4.11
3. Gen 18.20 21; Ezra 9.6; Iac 5.4; Apoc 18.5
4. Iona 4.2
5. Ios 19.46; 2 Cron 2.16; Fapte 9.36
6. Gen 4.16; Iov 1.12; 2.7
7. Ps 107.25
8. Fapte 27.18 19 38
9. 1 Sam 24.3
10. Ps 107.28
11. Ioel 2.14
12. Ios 7.14 16; 1 Sam 10.20 21; 14.41 42; Prov 16.33; Fapte 1.26
13. Ios 7.19; 1 Sam 14.43
14. Ps 146.6; Fapte 17.24
15. Ioan 11.50
16. Prov 21.30
17. Deut 21.8
18. Ps 115.3
19. Ps 89.9; Luca 8.24
20. Marc 4.41; Fapte 5.11
21. Mat 12.40; 16.4; Luca 11.30
22. Ps 120.1; 130.1; 142.1; Plâng 3.55 56
23. Ps 65.2
24. Ps 88.6
25. Ps 42.7
26. Ps 31.22
27. 1 Împ 8.38
28. Ps 69.1; Plâng 3.54
29. Ps 16.10
30. Ps 18.6
31. 2 Împ 17.15; Ps 31.6; Ier 10.8; 16.19
32. Ps 50.14 23; 116.17 18; Osea 14.2; Evr 13.15
33. Ps 3.8
34. Deut 18.22
35. Mat 12.41; Luca 11.32
36. Iov 2.8
37. 2 Cron 20.3; Ioel 2.15
38. Isa 58.6
39. Isa 59.6
40. 2 Sam 12.22; Ioel 2.14
41. Ier 18.8; Amos 7.3 6
42. Iona 1.3
43. Exod 34.6; Ps 86.5; Ioel 2.13
44. 1 Împ 19.4
45. Iona 4.8
46. Iona 4.3
47. Iona 1.2; 3.2 3
48. Deut 1.39
49. Ps 36.6; 145.9