Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Cartea a doua a Împăraților

←Cartea a întâi a Împăraților

Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu 2 Împăraților

Cartea întâi Cronicilor→

A DOUA CARTE A ÎMPĂRAȚILOR

SAU A PATRA CARTE A ÎMPĂRAȚILOR^[1]

(Deut 29.18-28 1 Sam 12.25. Isaia 23.)

ȘIRUL ÎMPĂRAȚILOR LUI IUDA ȘI ÎMPĂRAȚILOR LUI ISRAEL, DE LA IOSAFAT ȘI MOARTEA LUI AHAB PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI ISRAEL.

(Capitolele 1-17. 2 Cronici 21-28. Ier 3.6,7. Osea 7; 10:1-11; 13:1-13.)

Boala lui Ahazia și moartea lui

1 ¹ Moab s-a răzvrătit^[2] împotriva lui Israel, după moartea^[3] lui Ahab. ² Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria și s-a îmbolnăvit. A trimis niște soli și le-a zis: „Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului^[4], ca să știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” ³ Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tișbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei și spune-le: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?’ ⁴ De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” Și Ilie a plecat. ⁵ Solii s-au întors la Ahazia. Și el le-a zis: „Pentru ce v-ați întors?” ⁶ Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră și ne-a zis: ‘Întoarceți-vă la împăratul care v-a trimis și spuneți-i: Așa vorbește Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteți să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” ⁷ Ahazia le-a zis: „Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?” ⁸ Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr^[5] și încins cu o curea la mijloc.” Și Ahazia a zis: „Este Ilie, Tișbitul.” ⁹ A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vârful muntelui, și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Pogoară-te!’ ” ¹⁰ Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare^[6] foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui. ¹¹ Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul și a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, așa a zis împăratul: ‘Grăbește-te de te pogoară!’ ” ¹² Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit, pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui. ¹³ Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit și, la sosire, și-a plecat genunchii înaintea lui Ilie și i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viața mea și viața acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă^[7] înaintea ta! ¹⁴ Iată, s-a pogorât foc din cer și a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci și pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar, acum, viața mea să fie scumpă înaintea ta!” ¹⁵ Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat și s-a pogorât cu el la împărat. ¹⁶ El i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poți întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’ ” ¹⁷ Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Și în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea fiu. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Ahazia și ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel?

Înălțarea lui Ilie la cer

2 ¹ Când a voit Domnul să ridice^[8] pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu^[9] Elisei. ² Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici^[10], te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul^[11] tău că nu te voi părăsi.” Și s-au pogorât la Betel. ³ Fiii prorocilor^[12], care erau la Betel, au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” ⁴ Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon. ⁵ Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” ⁶ Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și amândoi și-au văzut de drum. ⁷ Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. ⁸ Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit^[13] într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. ⁹ După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” ¹⁰ Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.” ¹¹ Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car^[14] de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. ¹² Elisei se uita și striga: „Părinte!^[15] Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți ¹³ și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; ¹⁴ a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit^[16] într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie

¹⁵ Fiii prorocilor care erau în fața^[17] Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. ¹⁶ Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate^[18] că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți.” ¹⁷ Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. ¹⁸ Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”

Vindecarea apelor de la Ierihon

¹⁹ Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă.” ²⁰ El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.” Și i-au adus. ²¹ Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat^[19] sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” ²² Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

Pedepsirea copiilor

²³ De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!” ²⁴ El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. ²⁵ De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.

Ioram, împăratul lui Israel

3 ¹ Ioram^[20], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe^[21] care-i făcuse tatăl său, ³ dar s-a dedat la păcatele^[22] lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. ⁴ Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei^[23] și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. ⁵ La moartea^[24] lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. ⁶ Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. ⁷ A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului sa răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca^[25] tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” ⁸ Și a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” ⁹ Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. ¹⁰ Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!” ¹¹ Dar Iosafat^[26] a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” ¹² Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au pogorât^[27] la el. ¹³ Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am^[28] eu a face cu tine? Du-te^[29] la prorocii^[30] tatălui tău și la prorocii mamei tale.” Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!” ¹⁴ Elisei a zis: „Viu este^[31] Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga de loc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. ¹⁵ Acum aduceți-mi un cântăreț^[32] cu harpa.” Și, pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost^[33] peste Elisei. ¹⁶ Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceți gropi^[34] în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ ¹⁷ Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ ¹⁸ Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; ¹⁹ veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” ²⁰ Și dimineața, în clipa când se aducea^[35] jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. ²¹ Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. ²² S-au sculat dis-de-dimineață și, când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. ²³ Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!” ²⁴ Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și au bătut pe Moab. ²⁵ Au sfărâmat cetățile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Hareset^[36], din care n-au lăsat decât pietrele. ²⁶ Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. ²⁷ A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.

Înmulțirea untdelemnului

4 ¹ O femeie dintre nevestele fiilor^[37] prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul, și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi^[38] copii ai mei și să-i facă robi.” ² Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” ³ Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere^[39] puține. ⁴ Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline.” ⁵ Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. ⁶ Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. ⁷ Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne, vei trăi tu și fiii tăi.”

Fiul sunamitei

⁸ Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem^[40]. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. ⁹ Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. ¹⁰ Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” ¹¹ Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. ¹² El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. ¹³ Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’ ” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” ¹⁴ Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân.” ¹⁵ Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. ¹⁶ Elisei i-a zis: „La anul^[41], pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi^[42] pe roaba ta!” ¹⁷ Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. ¹⁸ Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, ¹⁹ a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” ²⁰ Slujitorul l-a luat și l-a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. ²¹ Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. ²² A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.” ²³ Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” ²⁴ Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune.” ²⁵ Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele^[43] Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! ²⁶ Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’ ” Ea a răspuns: „Bine.” ²⁷ Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.” ²⁸ Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis^[44] eu: ‘Nu mă amăgi’?” ²⁹ Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți^[45] mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi^[46] de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul^[47] meu pe fața copilului.” ³⁰ Mama copilului a zis: „Viu^[48] este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea. ³¹ Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu^[49] s-a trezit.” ³² Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. ³³ Elisei a intrat^[50] și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. ³⁴ S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins^[51] peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. ³⁵ Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins^[52] peste copil. Și copilul a strănutat^[53] de șapte ori și a deschis ochii. ³⁶ Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!” ³⁷ Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat^[54] fiul și a ieșit afară.

Moartea în oală

³⁸ Elisei s-a întors la Ghilgal^[55], și în țară bântuia o foamete^[56]. Pe când fiii prorocilor ședeau^[57] înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” ³⁹ Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete^[58] sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. ⁴⁰ Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea^[59] este în oală!” Și n-au putut să mănânce. ⁴¹ Elisei a zis: „Luați făină.” A aruncat făină^[60] în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Și nu mai era nimic vătămător în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

⁴² A venit un om din Baal-Șalișa^[61]. A adus^[62] pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” ⁴³ Slujitorul său a răspuns: „Cum^[63] pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor^[64] mânca, și va mai rămâne’.” ⁴⁴ Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai^[65] și rămas, după cuvântul Domnului.

Naaman, vindecat de lepră

5 ¹ Naaman^[66], căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere^[67] înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. ² Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. ³ Și ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” ⁴ Naaman s-a dus și a spus stăpânului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.” ⁵ Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece^[68] talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. ⁶ A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că îți trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” ⁷ După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu^[69], ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.” ⁸ Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un proroc în Israel.” ⁹ Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. ¹⁰ Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te^[70] de șapte ori în Iordan, și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” ¹¹ Naaman s-a mâniat și a plecat zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. ¹² Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. ¹³ Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ‘Scaldă-te, și vei fi curat’.” ¹⁴ S-a pogorât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea^[71] lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a^[72] curățit. ¹⁵ Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu^[73] pe tot pământul, decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar^[74] din partea robului tău.” ¹⁶ Elisei a răspuns: „Viu este^[75] Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu^[76] voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. ¹⁷ Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. ¹⁸ Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină^[77] pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!”

¹⁹ Elisei i-a zis „Du-te în pace!”

Ghehazi, lovit cu lepră

După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică, ²⁰ Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruțat pe sirianul acela Naaman și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el.” ²¹ Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?” ²² El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.’ ” ²³ Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. ²⁴ Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. ²⁵ După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” ²⁶ Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? ²⁷ Lepra lui Naaman se va lipi^[78] de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin^[79] de lepră, alb ca zăpada.

Securea unui fiu al prorocilor

6 ¹ Fiii^[80] prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. ² Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceți-vă!” ³ Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” ⁴ A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. ⁵ Și, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” ⁶ Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat^[81] o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. ⁷ Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna și l-a luat.

Orbirea sirienilor

⁸ Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” ⁹ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii.” ¹⁰ Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. ¹¹ Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?” ¹² Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.” ¹³ Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit și i-au spus: „Iată că este la^[82] Dotan.” ¹⁴ A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. ¹⁵ Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” ¹⁶ El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți^[83] sunt cei cu noi decât cei cu ei.” ¹⁷ Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care^[84] de foc împrejurul lui Elisei. ¹⁸ Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Și Domnul i-a lovit^[85] cu orbire, după cuvântul lui Elisei. ¹⁹ Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.” Și i-a dus la Samaria. ²⁰ Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei. ²¹ Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” ²² „Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le^[86] pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” ²³ Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare și ei au mâncat și au băut, apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au^[87] mai întors pe ținutul lui Israel.

Împresurarea Samariei

²⁴ După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. ²⁵ În Samaria a fost o mare foamete și atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint. ²⁶ Și, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” ²⁷ El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” ²⁸ Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine vom mânca pe fiul meu.’ ²⁹ Noi am^[88] fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” ³⁰ Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt^[89] hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că, pe dinăuntru, avea un sac de păr pe trup. ³¹ Împăratul a zis: „Să mă^[90] pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!” ³² Elisei ședea în casă și bătrânii^[91] ședeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeți^[92] că acest fiu de ucigaș^[93] trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni solul, închideți ușa și opriți-l la ușă. Nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?” ³³ Pe când le vorbea el încă, solul se și pogorâse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am^[94] de nădăjduit de la Domnul?”

Vestirea lui Elisei

7 ¹ Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: ‘Mâine^[95], la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.’ ” ² Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul a răspuns^[96] omului lui Dumnezeu: „Chiar^[97] dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ³ La intrarea^[98] porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri? ⁴ Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri și, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” ⁵ Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. ⁶ Domnul făcuse să se audă^[99] în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații hitiților^[100] și pe împărații egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” ⁷ Și s-au sculat^[101] și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. ⁸ Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. ⁹ Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului!” ¹⁰ Au plecat și au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.” ¹¹ Străjerii de la poartă au strigat și au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. ¹² Împăratul s-a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare și și-au zis: ‘Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.’ ” ¹³ Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulțimea lui Israel care a mai rămas, toată mulțimea lui Israel care se istovește – și să trimitem să vedem ce se petrece.” ¹⁴ Au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis niște soli pe urmele oștirii sirienilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți!” ¹⁵ S-au dus după ei până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors și au spus împăratului. ¹⁶ Poporul a ieșit și a jefuit tabăra sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după^[102] cuvântul Domnului. ¹⁷ Împăratul încredințase paza porții în mâna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul^[103] pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se pogorâse împăratul la el. ¹⁸ Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două^[104] măsuri de orz cu un siclu și o măsură de floare de făină cu un siclu.” ¹⁹ Iar călărețul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ²⁰ În adevăr, așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor și a murit.

Sunamita e ajutată de Elisei

8 ¹ Elisei a zis femeii pe al cărei^[105] fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu și casa ta, și locuiește pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete^[106] de șapte ani peste țară, și foametea a și început.” ² Femeia s-a sculat și a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea și casa ei, și a locuit șapte ani în țara filistenilor. ³ După șapte ani, femeia s-a întors din țara filistenilor și s-a dus să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. ⁴ Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi^[107], slujitorul omului lui Dumnezeu, și zicea: „Istorisește-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” ⁵ Și, pe când istorisea împăratului cum înviase^[108] pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia și iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” ⁶ Împăratul a întrebat pe femeie, și ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit țara și până acum!”

Hazael, împărat al Siriei

⁷ Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiințat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” ⁸ Împăratul a zis lui Hazael:^[109] „Ia cu tine^[110] un dar și du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă^[111] prin el pe Domnul și zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ⁹ Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ¹⁰ Elisei i-a răspuns: „Du-te și spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va^[112] muri.” ¹¹ Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael și s-a uitat țintă la el multă veme, apoi a^[113] plâns. ¹² Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Și Elisei a răspuns: „Pentru că știu răul^[114] pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăților întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii^[115] lor și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” ¹³ Hazael a zis: „Dar ce este robul tău^[116], câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?” Și Elisei a zis: „Domnul^[117] mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” ¹⁴ Hazael a plecat de la Elisei și s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ți-a spus Elisei?” Și el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” ¹⁵ A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, și a întins-o pe fața împăratului, care a murit. Și, în locul lui, a domnit Hazael.

Domnia lui Ioram

¹⁶ În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram^[118], fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. ¹⁷ Avea treizeci și doi^[119] de ani când s-a făcut împărat și a domnit opt ani la Ierusalim. ¹⁸ El a umblat în calea împăraților lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată^[120] a lui Ahab, și a făcut ce este rău înaintea Domnului. ¹⁹ Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduința^[121] pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. ²⁰ Pe vremea sa, Edom^[122] s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și au pus^[123] un împărat peste ei. ²¹ Ioram a trecut la Țair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiți, care-l înconjurau, și pe căpeteniile carelor, și poporul a fugit în corturi. ²² Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ținut până în ziua de azi. Libna^[124] s-a răsculat tot în același timp. ²³ Celelalte fapte ale lui Ioram și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁴ Ioram a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia^[125].

Ahazia

²⁵ În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. ²⁶ Ahazia^[126] avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. ²⁷ El a umblat^[127] în calea casei lui Ahab și a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. ²⁸ El a mers cu Ioram^[128], fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Și sirienii au rănit pe Ioram. ²⁹ Împăratul Ioram s-a întors^[129] să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia^[130], fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

Împărații lui Israel și Iuda, uciși de Iehu

9 ¹ Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii^[131] prorocilor și i-a zis: „Încinge-ți^[132] mijlocul, ia cu tine sticluța aceasta cu untdelemn și du-te^[133] la Ramot în Galaad. ² Când vei ajunge acolo, să cauți să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraților săi^[134] și să-l aduci într-o odaie, deoparte. ³ Să iei^[135] sticluța cu untdelemn, să-l torni pe capul lui și să zici: ‘Așa^[136] zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești.” ⁴ Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. ⁵ Când a ajuns, căpeteniile oștirii ședeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ți spun o vorbă.” Și Iehu a zis: „Căruia dintre noi toți?” El a răspuns: „Ție, căpetenie.” ⁶ Iehu s-a sculat și a intrat în casă, și tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Așa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. ⁷ Să nimicești casa stăpânului tău Ahab, și voi răzbuna asupra Izabelei^[137] sângele robilor Mei, prorocii, și sângele tuturor slujitorilor Domnului. ⁸ Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici^[138] pe oricine ține^[139] de Ahab, fie rob^[140], fie slobod în Israel, ⁹ și voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam^[141], fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa^[142], fiul lui Ahia. ¹⁰ Câinii vor mânca pe Izabela^[143] în ogorul din Izreel și nu va fi cine s-o îngroape’.” Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit. ¹¹ Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul^[144] acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoașteți bine pe omul acesta și ce poate spune.” ¹² Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Și el a zis: „Mi-a vorbit așa și așa, zicând: ‘Așa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel»’.” ¹³ Îndată și-au luat, fiecare^[145], hainele și le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiță și au zis: „Iehu este împărat!” ¹⁴ Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. Și Ioram și tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. ¹⁵ Dar împăratul Ioram^[146] se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiți, să nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” ¹⁶ Și Iehu s-a suit în carul lui și a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, și Ahazia^[147], împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă. ¹⁷ Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreț și trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” ¹⁸ Călărețul s-a dus înaintea lui Iehu și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniți cu pace?’ ” Și Iehu a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de știre și a zis: „Solul s-a dus până la ei și nu se mai întoarce.” ¹⁹ Ioram a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniți cu pace?’ ” Și Iehu a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea.” ²⁰ Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.” ²¹ Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Și au pus caii la car. Ioram^[148], împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. ²² Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulțimea vrăjitoriilor ei!” ²³ Ioram a sucit frânele și a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” ²⁴ Dar Iehu a pus mâna pe arc și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. ²⁵ Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ți aminte că, atunci când stăteam împreună, eu și tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul^[149] a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: ²⁶ ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ți voi face la fel chiar în ogorul^[150] acesta’, zice Domnul! Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” ²⁷ Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!” Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido^[151] și a murit acolo. ²⁸ Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinții lui, în cetatea lui David. ²⁹ Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela, aruncată de pe fereastră

³⁰ Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele^[152], și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. ³¹ Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace^[153], noule Zimri, ucigașul stăpânului său?” ³² El a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. ³³ El a zis: „Aruncați-o jos!” Ei au aruncat-o jos și i-a țâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. ³⁴ Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea și îngropați-o, căci este fată^[154] de împărat.” ³⁵ S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. ³⁶ S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel^[155] carnea Izabelei, ³⁷ și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul^[156] pe fața ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’ ”

Iehu, împărat al lui Israel

10 ¹ În Samaria erau șaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor și îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: ² „Acum, când veți primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveți cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele și caii, o cetate întărită și arme –, ³ vedeți care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun și mai vrednic, puneți-l pe scaunul de domnie al tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru!” ⁴ Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată că doi împărați n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?” ⁵ Și căpetenia casei împărătești, căpetenia cetății, bătrânii și îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi și vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.” ⁶ Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteți ai mei și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, și veniți la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel.” Și cei șaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetății, care-i creșteau. ⁷ Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului și au tăiat^[157] pe acești șaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coșuri și le-au trimis lui Iehu, la Izreel. ⁸ Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Și el a zis: „Faceți-le două grămezi la intrarea porții, până dimineață.” ⁹ Dimineața a ieșit și, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteți fără vină! Eu am^[158] uneltit împotriva stăpânului meu și l-am omorât. Dar cine a lovit pe toți aceștia? ¹⁰ Să știți^[159] dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlinește ce a spus prin robul^[160] Său Ilie.” ¹¹ Și Iehu a lovit pe toți cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toți mai-marii lui, pe prietenii și pe preoții lui și n-a lăsat să scape niciunul. ¹² Apoi s-a sculat și a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, ¹³ Iehu a dat^[161] peste frații lui Ahazia, împăratul lui Iuda, și a zis: „Cine sunteți voi?” Ei au răspuns: „Suntem frații lui Ahazia și ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului și fiilor împărătesei.” ¹⁴ Iehu a zis: „Prindeți-i de vii.” Și i-au prins de vii și i-au tăiat în număr de patruzeci și doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. ¹⁵ Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab^[162], fiul lui Recab^[163], care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate și i-a zis: „Inima ta este tot așa de curată cum este inima mea față de a ta?” Și Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi^[164] mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Și Iehu l-a suit la el în car ¹⁶ și a zis: „Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul^[165].” L-a luat astfel în carul său.

Familia lui Ahab și prorocii lui Baal, nimiciți

¹⁷ Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis^[166] pe toți cei rămași din Ahab în Samaria și i-a nimicit cu desăvârșire, după cuvântul pe^[167] care-l spusese lui Ilie Domnul. ¹⁸ Apoi, a strâns tot poporul și le-a zis: „Ahab^[168] a slujit puțin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. ¹⁹ Acum chemați la mine pe toți prorocii^[169] lui Baal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toți slujitorii lui Baal. ²⁰ El a zis: „Vestiți o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Și au vestit-o. ²¹ A trimis soli în tot Israelul. Și au venit toți slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal^[170], așa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. ²² Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veșmintele: „Scoate veșminte pentru toți slujitorii lui Baal.” Și omul acela a scos veșminte pentru ei. ²³ Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, și a zis slujitorilor lui Baal: „Căutați și vedeți să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.” ²⁴ Și au intrat să aducă jertfe și arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde^[171] de viața lui cu a sa.” ²⁵ Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intrați și loviți-i – unul să nu iasă.” Și i-au lovit cu ascuțișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. ²⁶ Au scos afară stâlpii^[172] Astarteei din casa lui Baal și i-au ars. ²⁷ Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat și templul lui Baal și l-au prefăcut într-o hazna^[173] de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.

Iehu și închinarea la idoli

²⁸ Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, ²⁹ dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit vițeii^[174] de aur din Betel și Dan. ³⁰ Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea și ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi^[175] până la al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.” ³¹ Totuși Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, și nu s-a abătut de la păcatele^[176] în care târâse Ieroboam pe Israel. ³² Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ținutul lui Israel, și Hazael^[177] i-a bătut la toate hotarele lui Israel. ³³ De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată țara Galaadului, pe gadiți, rubeniți și manasiți, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad^[178] și Basan. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, și toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ³⁵ Iehu a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaria. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz. ³⁶ Iehu domnise douăzeci și opt de ani peste Israel la Samaria.

Uneltirea Ataliei

11 ¹ Atalia^[179], mama^[180] lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat și a omorât pe toți cei de neam împărătesc. ² Dar Ioșeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei și n-a fost omorât. ³ A stat șase ani ascuns cu Ioșeba, în Casa Domnului. Și în țară domnea Atalia.

Ioas este uns împărat

⁴ În anul^[181] al șaptelea, Iehoiada a trimis și a luat pe sutașii cheretiților și alergătorilor și i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului și le-a arătat pe fiul împăratului. ⁵ Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveți să faceți. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului^[182], să facă de strajă la casa împăratului, ⁶ o treime la poarta Sur și o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziți bine casa, așa încât să nu lăsați pe nimeni să intre. ⁷ Celelalte două cete ale voastre, toți cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; ⁸ să înconjurați pe împărat din toate părțile, fiecare cu armele în mână, și să omorâți pe oricine va intra în șirurile voastre; să fiți lângă împărat când va ieși și când va intra.” ⁹ Sutașii^[183] au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Și-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă și pe cei ce ieșeau din slujbă în ziua Sabatului, și s-au dus la preotul Iehoiada. ¹⁰ Preotul a dat sutașilor sulițele și scuturile care veneau de la împăratul David și care se aflau în Casa Domnului. ¹¹ Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, așezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar și lângă casă. ¹² Preotul a adus înainte pe fiul împăratului și i-a pus cununa împărătească și mărturia. L-au pus împărat, l-au uns și, bătând din palme, au zis: „Trăiască^[184] împăratul!” ¹³ Atalia a auzit^[185] vuietul alergătorilor și al poporului și a venit la popor în Casa Domnului. ¹⁴ S-a uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc^[186], după datină. Căpeteniile și trâmbițele erau lângă împărat: tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe. Atalia și-a sfâșiat hainele și a strigat: „Vânzare! Vânzare!” ¹⁵ Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutașilor care erau în fruntea oștirii: „Scoateți-o afară din șiruri și ucideți cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” ¹⁶ I-au făcut loc și s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. ¹⁷ Iehoiada^[187] a făcut un legământ între Domnul, împărat și popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat și un legământ între împărat^[188] și popor. ¹⁸ Tot poporul țării au intrat în templul lui Baal^[189] și l-au dărâmat, i-au sfărâmat^[190] cu desăvârșire altarele și icoanele și au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri^[191] în Casa Domnului. ¹⁹ A luat pe sutași, pe cheretiți și alergători și pe tot poporul țării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului și au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Și Ioas a șezut pe scaunul de domnie al împăraților. ²⁰ Tot poporul țării se bucura și cetatea era liniștită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.

Domnia lui Ioas

²¹ Ioas avea șapte^[192] ani când a ajuns împărat.

12 ¹ Ioas^[193] s-a făcut împărat în al șaptelea an al lui Iehu și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Țibia, din Beer-Șeba. ² Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada. ³ Numai că înălțimile^[194] n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. ⁴ Ioas a zis preoților: „Tot argintul^[195] închinat și adus în Casa Domnului, argintul ieșit la numărătoare, și anume argintul^[196] pentru răscumpărarea oamenilor, după prețuirea făcută, și tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa^[197] Domnului, ⁵ preoții să-l ia, fiecare, de la cei pe care-i cunoaște și să-l întrebuințeze la dregerea casei, oriunde se va găsi ceva de dres.” ⁶ Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci și treilea an al împăratului Ioas, preoții^[198] încă nu dreseseră stricăciunile Casei. ⁷ Împăratul Ioas^[199] a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți și le-a zis: „Pentru ce n-ați dres stricăciunile Casei? Acum, să nu mai luați argint de la cunoscuții noștri, ci să-l dați pentru dregerea stricăciunilor Casei.” ⁸ Preoții s-au învoit să nu mai ia argint de la popor și să nu mai fie însărcinați cu dregerea stricăciunilor Casei. ⁹ Atunci, preotul Iehoiada a luat o ladă^[200], i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoții care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. ¹⁰ Când vedeau că este mult argint în ladă, se suiau logofătul împăratului cu marele preot și strângeau și numărau argintul care se afla în Casa Domnului. ¹¹ Încredințau argintul cântărit în mâinile celor însărcinați cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Și dădeau argintul acesta teslarilor și lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, ¹² zidarilor și cioplitorilor de pietre pentru cumpărarea lemnelor și a pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, și pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. ¹³ Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut^[201] pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbițe, niciun vas de aur sau de argint, ¹⁴ ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuințeze pentru dregerea Casei Domnului. ¹⁵ Nu^[202] se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit. ¹⁶ Argintul^[203] jertfelor pentru vină și al jertfelor de ispășire nu era adus în Casa Domnului, ci era pentru^[204] preoți.

Hazael spre Ierusalim. Ioas omorât

¹⁷ Atunci, Hazael^[205], împăratul Siriei, s-a suit și s-a bătut împotriva Gatului și l-a cucerit. Hazael^[206] avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului. ¹⁸ Ioas^[207], împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, și anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram și de Ahazia, părinții săi, împărații lui Iuda, ce închinase el însuși și tot aurul care se găsea în vistieriile Casei Domnului și casei împăratului. Și a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului. ¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ioas și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁰ Slujitorii^[208] lui s-au răsculat, au făcut o uneltire și au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâșul de la Sila. ²¹ Iozacar^[209], fiul lui Șimeat, și Iozabad, fiul lui Șomer, slujitorii lui, l-au lovit și a murit. Apoi l-au îngropat cu părinții săi, în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amația^[210].

Domnia lui Ioahaz în Israel

13 ¹ În al douăzeci și treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit șaptesprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvârșit aceleași păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. ³ Domnul S-a aprins^[211] de mânie împotriva lui Israel și i-a dat în mâinile lui Hazael^[212], împăratul Siriei, și în mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cât au trăit împărații aceștia. ⁴ Ioahaz^[213] s-a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, căci a văzut apăsarea^[214] sub care ținea împăratul Siriei pe Israel, ⁵ și Domnul^[215] a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mâinile sirienilor și au locuit în corturile lor ca mai înainte. ⁶ Dar nu s-au abătut de la păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască, s-au dedat și ei la ele și chiar idolul Astarteei^[216] stătea încă în picioare la Samaria. ⁷ Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu-i lăsase decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci împăratul Siriei îi prăpădise și-i făcuse ca pulberea^[217] pe care o calci în picioare. ⁸ Celelalte fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, și isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ⁹ Ioahaz a adormit cu părinții săi și l-au îngropat la Samaria. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ioas.

Ioas

¹⁰ În al treizeci și șaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit șaisprezece ani. ¹¹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și s-a dedat la ele ca și el. ¹² Celelalte^[218] fapte ale lui Ioas, tot^[219] ce a făcut el, isprăvile^[220] lui și războiul pe care l-a avut cu Amația, împăratul lui Iuda, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ¹³ Ioas a adormit cu părinții săi. Și pe scaunul lui de domnie s-a suit Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria cu împărații lui Israel.

Moartea lui Elisei

¹⁴ Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a pogorât la el, a plâns pe fața lui și a zis: „Părinte, părinte! Carul^[221] lui Israel și călărimea lui!” ¹⁵ Elisei i-a zis: „Ia un arc și săgeți!” Și a luat un arc și niște săgeți. ¹⁶ Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Încordează arcul cu mâna ta.” Și, după ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei și-a pus mâinile pe mâinile împăratului ¹⁷ și a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit!” Și a deschis-o. Elisei a zis: „Trage!” Și a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva sirienilor – vei bate pe sirieni la Afec^[222] până îi vei nimici.” ¹⁸ Elisei a mai zis: „Ia săgeți!” Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Lovește în pământ!” Și a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. ¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el și a zis: „Trebuia să lovești de cinci sau șase ori: atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, acum^[223] îi vei bate numai de trei ori.” ²⁰ Elisei a murit și a fost îngropat. În anul următor, au intrat în țară niște cete de moabiți. ²¹ Și, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete și au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei și a înviat și s-a sculat în picioare. ²² Hazael^[224], împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieții lui Ioahaz. ²³ Dar Domnul^[225] S-a îndurat de ei și a avut milă de ei, Și-a întors Fața^[226] spre ei din pricina legământului^[227] Său cu Avraam, Isaac și Iacov, n-a vrut să-i nimicească, și până acum nu i-a lepădat de la Fața Lui. ²⁴ Hazael, împăratul Siriei, a murit și, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad. ²⁵ Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetățile luate de Hazael de la Ioahaz, tatăl său, în timpul războiului. Ioas l-a bătut de trei ori^[228] și a luat înapoi cetățile lui Israel.

Amația, împăratul lui Iuda

14 ¹ În al doilea^[229] an al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a început să domnească Amația^[230], fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda. ² Avea douăzeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim. ³ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său David, ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas. ⁴ Numai că înălțimile^[231] nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. ⁵ Când s-a întărit împărăția în mâinile lui, a lovit pe slujitorii săi care uciseseră^[232] pe tatăl său, împăratul. ⁶ Dar n-a omorât pe fiii ucigașilor, căci așa este scris în cartea legii lui Moise, unde Domnul dă următoarea poruncă: „Să nu se omoare părinții^[233] pentru copii și să nu se omoare copiii pentru părinți, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” ⁷ A bătut^[234] zece mii de edomiți în Valea^[235] Sării. Și, în tot timpul războiului, a luat Sela și a numit-o^[236] Iocteel, nume pe care l-a păstrat până în ziua de azi. ⁸ Atunci^[237], Amația a trimis niște soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să-i spună: „Vino să ne vedem fața!” ⁹ Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amația, împăratul lui Iuda: „Spinul^[238] din Liban a trimis să spună cedrului^[239] din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat spinul în picioare. ¹⁰ Ai bătut^[240] pe edomiți, și a început să ți se înalțe inima. Bucură-te mai bine de slava ta și stai acasă. Pentru ce să stârnești un rău, care ar aduce căderea ta și a lui Iuda?” ¹¹ Dar Amația nu l-a ascultat. Și Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit și și-au văzut fața el și Amația, împăratul lui Iuda, la Bet-Șemeșul^[241] lui Iuda. ¹² Iuda a fost bătut de Israel și a fugit fiecare în cortul său. ¹³ Ioas, împăratul lui Israel, a prins la Bet-Șemeș pe Amația, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia. Apoi a venit la Ierusalim și a făcut o spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalimului, de la poarta^[242] lui Efraim până la Poarta^[243] Unghiului. ¹⁴ A luat tot^[244] aurul și argintul și toate vasele care se aflau în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului; a luat și ostatici și s-a întors în Samaria. ¹⁵ Celelalte^[245] fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, isprăvile lui și războiul pe care l-a avut cu Amația, împăratul lui Iuda, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ¹⁶ Ioas a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaria, cu împărații lui Israel. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ieroboam. ¹⁷ Amația^[246], fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Amația nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ¹⁹ Împotriva lui s-a făcut o uneltire^[247] la Ierusalim. El a fugit la^[248] Lachis, dar l-au urmărit și la Lachis, unde l-au omorât. ²⁰ L-au dus pe cai și a fost îngropat la Ierusalim cu părinții săi, în cetatea lui David. ²¹ Și tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria^[249], în vârstă de șaisprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său, Amația. ²² Azaria a zidit iarăși Elatul^[250] și l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinții săi.

Ieroboam al doilea

²³ În al cincisprezecelea an al lui Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească, la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. A domnit patruzeci și unu de ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ²⁵ A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea^[251] Hamatului până la marea^[252] câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Său Iona^[253], prorocul, fiul lui Amitai, din^[254] Gat-Hefer. ²⁶ Căci Domnul^[255] a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut și strâmtorarea în care se aflau și robii^[256], și oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel. ²⁷ Domnul^[257] nu hotărâse să șteargă numele lui Israel de sub ceruri și i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas. ²⁸ Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război și cum a adus iarăși sub stăpânirea lui Israel Damascul și Hamatul^[258], care fuseseră ale lui Iuda, nu sunt scrise oare toate acestea în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ²⁹ Ieroboam a adormit cu părinții săi, cu împărații lui Israel. Și, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia^[259].

Azaria, împăratul lui Iuda

15 ¹ În al douăzeci și șaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început^[260] să domnească Azaria^[261], fiul lui Amația, împăratul lui Iuda. ² Avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia din Ierusalim. ³ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. ⁴ Numai că înălțimile^[262] nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. ⁵ Domnul a lovit^[263] pe împărat cu lepră și el a fost lepros până în ziua morții și a locuit^[264] într-o casă deosebită. Și Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei și judeca poporul țării. ⁶ Celelalte fapte ale lui Azaria și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ⁷ Azaria a adormit cu părinții săi și l-au îngropat^[265] cu părinții săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.

Zaharia, împăratul lui Israel

⁸ În al treizeci și optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit șase luni. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și părinții lui; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ¹⁰ Șalum, fiul lui Iabeș, a uneltit împotriva lui, l-a lovit^[266] înaintea poporului și l-a omorât, și, în locul lui, a domnit el. ¹¹ Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. ¹² Astfel s-a împlinit ce spusese^[267] lui Iehu Domnul, când zisese: „Fiii tăi până în al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.”

Șalum, împăratul lui Israel

¹³ Șalum, fiul lui Iabeș, a început să domnească în al treizeci și nouălea an al lui Ozia^[268], împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria. ¹⁴ Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirța^[269] și a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Șalum, fiul lui Iabeș, și l-a omorât, și, în locul lui, a domnit el. ¹⁵ Celelalte fapte ale lui Șalum și uneltirea pe care a făcut-o sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. ¹⁶ Atunci, Menahem a bătut Tifsahul^[270] și pe toți cei ce erau în el, cu ținutul lui dinspre Tirța; l-a bătut pentru că nu-și deschisese porțile. Și a spintecat pântecele tuturor femeilor^[271] însărcinate.

Menahem, împăratul lui Israel

¹⁷ În al treizeci și nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria. ¹⁸ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut, cât a trăit, de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ¹⁹ Pul^[272], împăratul Asiriei, a venit în țară. Și Menahem a dat lui Pul o mie de talanți de argint ca să-l ajute să-și întărească^[273] domnia. ²⁰ Menahem a ridicat argintul acesta de la toți cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare câte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s-a întors înapoi și nu s-a oprit atunci în țară. ²¹ Celelalte fapte ale lui Menahem și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? ²² Menahem a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia.

Pecahia, împăratul lui Israel

²³ În al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ²⁵ Pecah, fiul lui Remalia, slujbașul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca și pe Argob și Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii galaadiților. A omorât astfel pe Pecahia și a domnit în locul lui. ²⁶ Celelalte fapte ale lui Pecahia și tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Pecah, împăratul lui Israel

²⁷ În al cincizeci și doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah^[274], fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani. ²⁸ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ²⁹ Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit^[275] Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, și a luat Iionul^[276], Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeș, Hațor, Galaad și Galileea, toată țara lui Neftali și pe locuitori i-a dus în prinsoare, în Asiria. ³⁰ Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit și l-a omorât și a domnit^[277] el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia. ³¹ Celelalte fapte ale lui Pecah și tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Iotam, împăratul lui Iuda

³² În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam^[278], fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda. ³³ Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ierușa, fata lui Țadoc. ³⁴ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai^[279] ca tatăl său Ozia. ³⁵ Numai^[280] că înălțimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Iotam a zidit poarta^[281] cea mai înaltă a Casei Domnului. ³⁶ Celelalte fapte ale lui Iotam și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ³⁷ În vremea aceea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Rețin^[282], împăratul Siriei, și pe Pecah^[283], fiul lui Remalia. ³⁸ Iotam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

Ahaz, împăratul lui Iuda

16 ¹ În al șaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz^[284], fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda. ² Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. ³ Ci a umblat în calea împăraților lui Israel și chiar a trecut^[285] pe fiul său prin foc, după urâciunile^[286] neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ⁴ A adus jertfe și tămâie pe înălțimi^[287], pe dealuri și sub toți copacii verzi. ⁵ Atunci^[288], Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască. ⁶ În același timp, Rețin, împăratul Siriei, a adus iarăși Elatul^[289] sub stăpânirea sirienilor; a izgonit pe evrei din Elat și sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi. ⁷ Ahaz a trimis soli lui^[290] Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău și fiul tău; suie-te și izbăvește-mă din mâna împăratului Siriei și din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.” ⁸ Și Ahaz^[291] a luat argintul și aurul din Casa Domnului și din vistieriile casei împăratului și le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. ⁹ Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a^[292] luat, a dus pe locuitori în robie la Chir și a omorât pe Rețin. ¹⁰ Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Și, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul și înfățișarea acestui altar, întocmai cum era făcut. ¹¹ Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz și preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. ¹² La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat^[293] de el și s-a suit pe el. ¹³ A ars pe el arderea-de-tot și darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură și a stropit pe altar sângele jertfelor de mulțumire. ¹⁴ A îndepărtat dinaintea casei altarul^[294] de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar și Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. ¹⁵ Și împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineață și darul de mâncare de seară, arderea-de-tot^[295] a împăratului și darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din țară și darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură și să stropești pe el tot sângele arderilor-de-tot și tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.” ¹⁶ Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. ¹⁷ Și împăratul^[296] Ahaz a sfărâmat tăbliile^[297] de la temelie și a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea^[298] de pe boii de aramă, care erau sub ea, și a pus-o pe o pardoseală de piatră. ¹⁸ De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum și intrarea de afară a împăratului. ¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ahaz și tot ce a făcut el nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁰ Ahaz a adormit cu părinții săi și a fost îngropat^[299] cu părinții săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Osea, cel din urmă împărat al lui Israel

17 ¹ În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea^[300], fiul lui Ela. A domnit nouă ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca împărații lui Israel dinaintea lui. ³ Salmanasar^[301], împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui, și Osea i s-a supus și i-a plătit un bir. ⁴ Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, și nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis și l-a pus în lanțuri într-o temniță. ⁵ Și împăratul^[302] Asiriei a străbătut toată țara și s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. ⁶ În al nouălea^[303] an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria și a dus pe^[304] Israel în robie în Asiria, l-a pus^[305] să locuiască la Halah și la Habor, lângă râul Gozan și în cetățile mezilor.

Robia asiriană

⁷ Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, și pentru că s-au închinat la alți dumnezei. ⁸ Au urmat^[306] obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel și obiceiurile rânduite de împărații lui Israel. ⁹ Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu sunt bune. Și-au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile^[307] străjerilor până la cetățile întărite. ¹⁰ Și-au ridicat^[308] stâlpi idolești și Astartee^[309] pe orice^[310] deal și sub orice copac verde. ¹¹ Și acolo au ars tămâie pe toate înălțimile, ca și neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, și au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. ¹² Au slujit idolilor^[311], despre care Domnul le zisese: „Să^[312] nu faceți lucrul acesta!” ¹³ Domnul a înștiințat pe Israel și Iuda prin toți prorocii Lui, prin toți văzătorii^[313], și le-a zis: „Întoarceți-vă^[314] de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinților voștri și pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii.” ¹⁴ Dar ei n-au ascultat, și-au înțepenit^[315] grumazul, ca și părinții lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁵ N-au vrut să știe de legile Lui, de legământul^[316] pe care-l făcuse cu părinții lor și de înștiințările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic^[317] – și ei înșiși n-au fost decât^[318] nimic – și după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu^[319] se ia după ele. ¹⁶ Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și-au făcut^[320] viței turnați, au făcut idoli de ai Astarteei^[321], s-au închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și au slujit^[322] lui Baal. ¹⁷ Au trecut^[323] prin foc pe fiii și fiicele lor, s-au dedat la^[324] ghicire și vrăjitorii și s-au vândut^[325] ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. ¹⁸ De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel și i-a îndepărtat de la Fața Lui. N-a rămas^[326] decât seminția lui Iuda, ¹⁹ și chiar Iuda^[327] nu păzise poruncile Domnului, Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. ²⁰ Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat^[328] în mâinile jefuitorilor și a sfârșit prin a-i izgoni dinaintea Feței Lui. ²¹ Căci Israel^[329] se dezlipise de casa lui David și făcuse împărat^[330] pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul și făcuse pe Israel să săvârșească un mare păcat. ²² Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele ²³ până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum^[331] vestise prin toți slujitorii Săi proroci. Și Israel a fost^[332] dus în robie departe de țara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.

Samaritenii

²⁴ Împăratul Asiriei a adus^[333] oameni din Babilon, din^[334] Cuta, din Ava^[335], din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat în cetățile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria și au locuit în cetățile ei. ²⁵ Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, și Domnul a trimis împotriva lor niște lei, care-i omorau! ²⁶ Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului țării, și El a trimis împotriva lor niște lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului țării.” ²⁷ Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteți pe unul din preoții pe care i-ați luat de acolo în robie; să plece să se așeze acolo și să le învețe felul în care să slujească Dumnezeului țării.” ²⁸ Unul din preoții care fuseseră luați robi din Samaria a venit de s-a așezat la Betel și le-a învățat cum să se teamă de Domnul. ²⁹ Dar neamurile și-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetățile pe care le locuiau și i-au așezat în templele idolești din înălțimile zidite de samariteni. ³⁰ Oamenii din Babilon^[336] au făcut pe Sucot-Benot; oamenii din Cut au făcut pe Nergal; cei din Hamat au făcut pe Așima; ³¹ cei din Ava^[337] au făcut pe Nibhaz și Tartac; cei din Sefarvaim își ardeau^[338] copiii în foc în cinstea lui Adramelec și Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. ³² Totodată se închinau și Domnului și și-au făcut preoți ai înălțimilor, luați^[339] din tot poporul: preoții aceștia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălțimi. ³³ Astfel se închinau^[340] Domnului, dar slujeau în același timp și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutați. ³⁴ Până în ziua de astăzi își urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului și nu se țin nici de legile și rânduielile lor, nici de legile și poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele^[341] Israel. ³⁵ Domnul făcuse legământ cu ei și le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeți^[342] de alți dumnezei; să nu vă închinați^[343] înaintea lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe. ³⁶ Ci să vă temeți de Domnul, care v-a scos din țara Egiptului cu o mare putere și cu brațul întins^[344]; înaintea Lui să vă^[345] închinați și Lui să-I aduceți jertfe. ³⁷ Să păziți și să împliniți^[346] totdeauna învățăturile, rânduielile, legea și poruncile pe care vi le-a scris El și să nu vă temeți de alți dumnezei. ³⁸ Să nu^[347] uitați legământul pe care l-am făcut cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. ³⁹ Ci să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, și El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmașilor voștri.” ⁴⁰ Ei n-au ascultat și au urmat obiceiurile lor de la început. ⁴¹ Neamurile acestea^[348] se temeau de Domnul și slujeau și chipurilor lor cioplite, și copiii lor și copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinții lor.

Ezechia, împăratul lui Iuda

18 ¹ În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia^[349], fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. ² Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi^[350], fata lui Zaharia. ³ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. ⁴ A îndepărtat^[351] înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat Astarteele și a sfărâmat în bucăți șarpele^[352] de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. ⁵ El și-a pus^[353] încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel și, dintre toți împărații lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost^[354] niciunul ca el. ⁶ El s-a^[355] alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. ⁷ Și Domnul^[356] a fost cu Ezechia, care a izbutit^[357] în tot ce a făcut. El s-a răsculat^[358] împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus. ⁸ A bătut^[359] pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ținutul, de la toate turnurile^[360] de pază până la cetățile întărite.

Luarea Samariei de asirieni

⁹ În al^[361] patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o. ¹⁰ După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea^[362] an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. ¹¹ Împăratul^[363] Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria și l-a așezat la Halah^[364] și Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile mezilor, ¹² pentru că n-ascultaseră^[365] de glasul Domnului, Dumnezeului lor, și călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.

Năvălirea lui Sanherib

¹³ În al^[366] paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. ¹⁴ Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. ¹⁵ Ezechia^[367] a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. ¹⁶ Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului.

Împresurarea Ierusalimului

¹⁷ Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul^[368] care duce în ogorul înălbitorului. ¹⁸ Au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. ¹⁹ Rabșache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea^[369] aceasta pe care te bizui? ²⁰ Tu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuință și putere». Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ți-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? ²¹ Iată^[370], ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. ²² Poate că îmi veți spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălțimi^[371] și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim!»? ²³ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți ca să încalece pe ei. ²⁴ Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți. ²⁵ De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o»’.” ²⁶ Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” ²⁷ Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?” ²⁸ Atunci, Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! ²⁹ Așa vorbește împăratul: ‘Să nu vă înșele^[372] Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. ³⁰ Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ ³¹ N-ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui ³² până voi veni și vă voi duce într-o țară ca a voastră, într-o țară cu grâu^[373] și cu vin, o țară cu pâine și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere și veți trăi, și nu veți muri. N-ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: «Domnul ne va izbăvi.» ³³ Oare dumnezeii^[374] neamurilor au izbăvit ei, fiecare țara lui, din mâna împăratului Asiriei? ³⁴ Unde^[375] sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și^[376] Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? ³⁵ Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mâna mea, pentru ca și Domnul^[377] să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” ³⁶ Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți.” ³⁷ Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate^[378] și i-au spus cuvintele lui Rabșache.

Ierusalimul, scăpat

19 ¹ Când a auzit împăratul Ezechia^[379] lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. ² A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la prorocul^[380] Isaia, fiul lui Amoț. ³ Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. ⁴ Poate^[381] că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul^[382] Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi^[383] pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas’.” ⁵ Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. ⁶ Și Isaia^[384] le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii^[385] împăratului Asiriei. ⁷ Voi pune în el un duh^[386] care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui» ’.” ⁸ Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din^[387] Lachis. ⁹ Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste^[388] cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: ¹⁰ „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care^[389] te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» ¹¹ Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! ¹² Dumnezeii^[390] neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Rețef și pe fiii lui^[391] Eden din Telasar? ¹³ Unde^[392] sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, Henei și Ivei?’ ” ¹⁴ Ezechia^[393] a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, ¹⁵ căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi^[394] pe heruvimi! Tu^[395] ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. ¹⁶ Doamne, pleacă-Ți^[396] urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți^[397] ochii și privește. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis^[398] pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. ¹⁷ Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările ¹⁸ și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări^[399] făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. ¹⁹ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile^[400] pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” ²⁰ Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit^[401] rugăciunea^[402] pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’ ²¹ Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:
‘Fecioara, fiica^[403] Sionului, te disprețuiește și râde de tine;
fata Ierusalimului dă^[404] din cap după tine.
²² Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?
Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii?
Împotriva Sfântului^[405] lui Israel!
²³ Prin solii^[406] tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:
«Cu^[407] mulțimea carelor mele, am suit
vârful munților, coastele Libanului!
Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui
și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
²⁴ am săpat și am băut ape străine,
și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»
²⁵ N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri^[408] și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească
și să prefaci^[409] cetăți întărite în mormane de dărâmături.
²⁶ Locuitorii lor sunt neputincioși,
îngroziți și înmărmuriți;
au ajuns ca iarba^[410] de pe câmp și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
²⁷ Dar știu^[411] când stai jos, când ieși și când intri
și când ești furios împotriva Mea.
²⁸ Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,
de aceea voi pune belciugul^[412] Meu în nările tale
și zăbala Mea, între buzele tale
și te voi face să te întorci pe drumul^[413] pe care ai venit.
²⁹ Acesta să-ți fie^[414] semnul:
Anul acesta veți mânca ce crește de la sine
și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,
dar în al treilea an veți semăna, veți secera,
veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.
³⁰ Rămășița^[415] din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,
va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.
³¹ Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sionului, cei scăpați.
Iată ce va face râvna^[416] Domnului oștirilor.
³² De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:
Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea,
nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.
³³ Se va întoarce pe drumul pe care a venit
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
³⁴ Căci Eu voi ocroti^[417] cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,
din pricina Mea și din pricina robului^[418] Meu David’.” ³⁵ În noaptea^[419] aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. ³⁶ Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive^[420]. ³⁷ Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec^[421] și Șarețer, fiii săi, l-au^[422] ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon^[423].

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

20 ¹ În vremea^[424] aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Rânduiește ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, și nu vei mai trăi’.” ² Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: ³ „Doamne, adu-Ți^[425] aminte că am umblat^[426] înaintea Feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. ⁴ Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ⁵ „Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia^[427] poporului Meu: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ți-am auzit^[428] rugăciunea și ți-am văzut lacrimile^[429]. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. ⁶ Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti^[430] cetatea aceasta din pricina Mea și din pricina robului Meu David».’ ” ⁷ Isaia^[431] a zis: „Luați o turtă de smochine.” Au luat-o și au pus-o pe umflătură. Și Ezechia s-a vindecat. ⁸ Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn^[432] voi cunoaște că mă va vindeca Domnul și că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” ⁹ Și Isaia a zis: „Iată din partea Domnului semnul^[433] după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?” ¹⁰ Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” ¹¹ Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece^[434] trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.

Fudulia lui Ezechia

¹² În același^[435] timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. ¹³ Ezechia a ascultat^[436] pe soli și le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel scump, casa lui cu arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui și în toate moșiile lui. ¹⁴ Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia și i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară depărtată, din Babilon.” ¹⁵ Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut^[437] tot ce este în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” ¹⁶ Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului: ¹⁷ ‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon^[438] tot ce este în casa ta și ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. ¹⁸ Și vor^[439] lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care-i vei naște, și-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’ ” ¹⁹ Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este^[440] bun.” Și a adăugat: „Căci va fi pace și liniște în timpul vieții mele!” ²⁰ Celelalte^[441] fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut iazul^[442] și canalul de apă și a adus apele^[443] în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²¹ Ezechia^[444] a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Manase, împăratul lui Iuda

21 ¹ Manase avea doisprezece^[445] ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Hefțiba. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile^[446] neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ³ El a zidit din nou înălțimile pe care^[447] le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab^[448], împăratul lui Israel, și s-a închinat^[449] înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit. ⁴ A^[450] zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim^[451] Îmi voi pune Numele.” ⁵ A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curți ale Casei Domnului. ⁶ Și-a^[452] trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea^[453] și vrăjitoria și a ținut la el oameni care chemau duhurile și ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. ⁷ A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa^[454] aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. ⁸ Nu voi^[455] mai muta piciorul lui Israel afară din țara pe care am dat-o părinților lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” ⁹ Dar ei n-au ascultat, și Manase a fost pricina pentru^[456] care s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ¹⁰ Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi prorocii: ¹¹ „Pentru că^[457] Manase, împăratul lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai^[458] rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriții și pentru că a făcut^[459] și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, ¹² iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi^[460] urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. ¹³ Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia^[461] ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab și voi curăța Ierusalimul ca o farfurie care se curăță și se răstoarnă cu fața în jos după ce a fost curățată. ¹⁴ Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și-i voi da în mâinile vrăjmașilor lor, și vor ajunge de jaful și prada tuturor vrăjmașilor lor, ¹⁵ pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mâniat din ziua când au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de azi!’ ” ¹⁶ Manase^[462] a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârșit și în care a târât și pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. ¹⁷ Celelalte^[463] fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, și păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ¹⁸ Manase a adormit^[464] cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

Amon, împăratul lui Iuda

¹⁹ Amon avea douăzeci și doi^[465] de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Meșulemet, fata lui Haruț, din Iotba. ²⁰ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum^[466] făcuse tatăl său, Manase; ²¹ a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise și tatăl său și s-a închinat înaintea lor; ²² a părăsit^[467] pe Domnul, Dumnezeul părinților săi, și n-a umblat în calea Domnului. ²³ Slujitorii lui Amon au uneltit^[468] împotriva lui și au omorât pe împărat în casa lui. ²⁴ Dar poporul țării a lovit pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul țării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. ²⁵ Celelalte fapte ale lui Amon și ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁶ L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Și, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.

Iosia, împăratul lui Iuda

22 ¹ Iosia avea opt^[469] ani când s-a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boțcat^[470]. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în toată calea tatălui său David; nu^[471] s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. ³ În anul^[472] al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Șafan, logofătul, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam. El i-a zis: ⁴ „Suie-te la marele preot Hilchia și spune-i să strângă argintul adus^[473] în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc^[474] pragul. ⁵ Să se dea argintul acesta în mâinile^[475] meșterilor însărcinați cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, ⁶ anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. ⁷ Dar să^[476] nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Cartea legii găsită

⁸ Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Șafan, logofătul: „Am găsit^[477] cartea legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat cartea lui Șafan, și Șafan a citit-o. ⁹ Apoi, logofătul Șafan s-a dus să dea socoteală împăratului și a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă și l-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului.” ¹⁰ Șafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. ¹¹ Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele. ¹² Și împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor^[478], fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: ¹³ „Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia^[479] Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” ¹⁴ Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva^[480], fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce i-au vorbit, ¹⁵ ea le-a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneți omului care v-a trimis la mine: ¹⁶ Așa vorbește Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri^[481] asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărții pe care a citit-o împăratul lui Iuda. ¹⁷ Pentru că M-au^[482] părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, și nu se va stinge».’ ¹⁸ Dar să spuneți împăratului^[483] lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Domnul: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: ¹⁹ «Pentru că ți s-a mișcat^[484] inima, pentru că te-ai smerit^[485] înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă^[486] și de blestem^[487], și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit, zice Domnul. ²⁰ De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat^[488] în pace în mormântul tău și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Nimicirea închinării la idoli

23 ¹ Împăratul Iosia a strâns^[489] la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. ² Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toți bărbații lui Iuda și cu toți locuitorii Ierusalimului, preoții, prorocii și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa^[490] Domnului. ³ Împăratul stătea^[491] pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ. ⁴ Împăratul a poruncit marelui preot, Hilchia, preoților de al doilea rând și celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea^[492] și pentru toată oștirea cerurilor și le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, și a pus să le ducă cenușa la Betel. ⁵ A izgonit pe preoții idolilor, puși de împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului, și pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, Soarelui, Lunii, zodiilor și întregii oștiri^[493] a cerurilor. ⁶ A scos din Casa Domnului idolul Astarteei^[494] și l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron și l-a prefăcut în cenușă, iar cenușa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. ⁷ A dărâmat casele sodomiților^[495] care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. ⁸ A adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda; a pângărit înălțimile unde ardeau preoții tămâie, de la Gheba^[496] până la Beer-Șeba, și a dărâmat înălțimile de la porți, cea care era la intrarea porții lui Iosua, căpetenia cetății, și cea care era la stânga porții cetății. ⁹ Totuși preoții înălțimilor^[497] nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau^[498] azime în mijlocul fraților lor. ¹⁰ Împăratul a pângărit Tofetul^[499] în valea^[500] fiilor lui Hinom, ca nimeni^[501] să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. ¹¹ A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împărații lui Iuda îi închinaseră Soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, și a ars în foc carele Soarelui. ¹² Împăratul a dărâmat altarele de pe^[502] acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le^[503] făcuseră împărații lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat și le-a luat de acolo, le-a aruncat țărâna în pârâul Chedron. ¹³ Împăratul a pângărit înălțimile care^[504] erau în fața Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, și pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoș, urâciunea Moabului, și lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. ¹⁴ A sfărâmat^[505] stâlpii idolești și a dărâmat Astarteele, și locul lor l-a umplut cu oase omenești. ¹⁵ A dărâmat și altarul de la Betel și înălțimea^[506] făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălțimea și a prefăcut-o în țărână și a ars idolul Astarteei.

Mormântul prorocului din Iuda

¹⁶ Iosia, întorcându-se și văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte și le-a ars pe altar și l-a pângărit, după cuvântul^[507] Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. ¹⁷ El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul^[508] omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” ¹⁸ Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului^[509] care venise din Samaria. ¹⁹ Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile^[510] Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. ²⁰ A înjunghiat^[511] pe altare^[512] pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase^[513] de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paștelor

²¹ Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți^[514] Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum^[515] este scris în această carte a legământului.” ²² Paște ca acestea nu^[516] se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. ²³ Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim. ²⁴ Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau^[517] duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii^[518], scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ²⁵ Înainte de Iosia^[519], n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. ²⁶ Totuși Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina^[520] tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. ²⁷ Și Domnul a zis: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat^[521] pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, și casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele^[522] Meu’.” ²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁹ Pe vremea^[523] sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido^[524] cum^[525] l-a văzut. ³⁰ Slujitorii^[526] lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul^[527] țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda

³¹ Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal^[528], fata lui Ieremia, din Libna. ³² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. ³³ Faraon Neco l-a pus în lanțuri la Ribla^[529], în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. ³⁴ Și Faraon Neco^[530] a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, și i-a schimbat^[531] numele în Ioiachim^[532]. A luat pe Ioahaz, care a mers^[533] în Egipt și a murit acolo. ³⁵ Ioiachim a dat lui Faraon argintul^[534] și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda

³⁶ Ioiachim^[535] avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. ³⁷ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.

24 ¹ Pe vremea^[536] sa, Nebucadnețar^[537], împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani, dar s-a răsculat din nou împotriva lui. ² Atunci, Domnul^[538] a trimis împotriva lui Ioiachim cete de haldeeni, cete de sirieni, cete de moabiți și cete de amoniți; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul^[539] pe care-l spusese Domnul prin robii Săi prorocii. ³ Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor^[540] săvârșite de Manase ⁴ și din pricina sângelui^[541] nevinovat pe care-l vărsase Manase și de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte. ⁵ Celelalte fapte ale lui Ioiachim și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? ⁶ Ioiachim a adormit^[542] cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin. ⁷ Împăratul^[543] Egiptului n-a mai ieșit din țara lui, căci împăratul^[544] Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat.

Ioiachin. Împresurarea Ierusalimului

⁸ Ioiachin avea optsprezece^[545] ani când a ajuns împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehușta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său. ¹⁰ În vremea aceea^[546], slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, și cetatea a fost împresurată. ¹¹ Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății pe când o împresurau slujitorii lui. ¹² Atunci, Ioiachin, împăratul lui Iuda, s-a dus^[547] la împăratul Babilonului cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile și dregătorii lui. Și împăratul^[548] Babilonului l-a luat prins^[549] în al optulea an^[550] al domniei lui. ¹³ A luat^[551] de acolo toate vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului și a sfărâmat^[552] toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum^[553] spusese Domnul. ¹⁴ A dus^[554] în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile și toți oamenii viteji, în număr de zece^[555] mii, cu toți teslarii^[556] și fierarii; n-a mai rămas decât poporul^[557] sărac al țării. ¹⁵ A strămutat^[558] pe Ioiachin la Babilon și a dus robi din Ierusalim la Babilon: pe mama împăratului, pe nevestele împăratului și pe dregătorii lui, și pe mai-marii țării, ¹⁶ pe toți^[559] războinicii, în număr de șapte mii, și pe teslari și fierari în număr de o mie, toți numai oameni viteji și buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon. ¹⁷ Și împăratul^[560] Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul^[561] său Matania, căruia i-a schimbat^[562] numele în Zedechia.

Zedechia

¹⁸ Zedechia avea douăzeci și unu de ani^[563] când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal^[564], fata lui Ieremia, din Libna. ¹⁹ El a făcut ce este rău^[565] înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. ²⁰ Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Și Zedechia^[566] s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

25 ¹ În al nouălea^[567] an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui și a ridicat întărituri de jur împrejur. ² Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. ³ În ziua a noua a lunii a patra^[568], era mare foamete în cetate și nu era pâine pentru poporul țării. ⁴ Atunci s-a făcut o spărtură^[569] în cetate, și toți oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul^[570] care duce în câmpie. ⁵ Dar oștirea haldeenilor a urmărit pe împărat și l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, și toată oștirea lui s-a risipit de la el. ⁶ Au prins pe împărat și l-au suit la împăratul Babilonului, la^[571] Ribla, și s-a rostit o hotărâre împotriva lui. ⁷ Fiii lui Zedechia au fost înjunghiați în fața lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii^[572], l-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon.

Dărâmarea Ierusalimului și a Templului. Poporul este dus în robie

⁸ În ziua a șaptea^[573] a lunii a cincea – era în anul^[574] al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului –, a venit^[575] Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, și a intrat în Ierusalim. ⁹ A ars^[576] Casa Domnului, casa împăratului și^[577] toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. ¹⁰ Toată oștirea haldeenilor, care era cu căpetenia străjerilor, a^[578] dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. ¹¹ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai^[579] rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului și pe cealaltă mulțime. ¹² Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri și lucrători de pământ câțiva din cei mai săraci^[580] din țară. ¹³ Haldeenii au sfărâmat stâlpii^[581] de aramă^[582] din Casa Domnului, temeliile^[583], marea^[584] de aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. ¹⁴ Au luat cenușarele^[585], lopețile, mucările, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. ¹⁵ Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. ¹⁶ Cei doi stâlpi, marea și temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă^[586] aveau o greutate necunoscută. ¹⁷ Înălțimea^[587] unui stâlp era de optsprezece coți și deasupra avea un acoperiș de aramă, a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul acoperișului era o împletitură în chip de rețea și rodii, toate de aramă; tot așa avea și al doilea stâlp cu împletitura în chip de rețea. ¹⁸ Căpetenia^[588] străjerilor a luat pe marele preot Seraia^[589], pe Țefania^[590], al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului. ¹⁹ Și din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci^[591] oameni care făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, pe logofătul căpeteniei oștirii, însărcinat să înscrie la oaste pe poporul țării, și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate. ²⁰ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla.

²¹ Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în țara Hamatului.

Ghedalia, dregător. Uciderea lui

Astfel^[592] a fost dus în robie Iuda, departe de țara lui. ²² Și Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul^[593] care mai rămăsese și pe care-l lăsase în țara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. ²³ Când au auzit toate căpeteniile^[594] oștilor, ei și oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Mițpa, și anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei și oamenii lor. ²⁴ Ghedalia le-a jurat, lor și oamenilor lor, și le-a zis: „Să nu vă temeți de nimic din partea slujitorilor haldeenilor; rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului, și o veți duce bine.” ²⁵ Dar, în luna^[595] a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împărătesc, a venit, însoțit de zece oameni, și au lovit de moarte pe Ghedalia, ca și pe iudeii și haldeenii care erau cu el la Mițpa. ²⁶ Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și căpeteniile oștilor s-au sculat și au plecat în^[596] Egipt, pentru că le era frică de haldeeni.

Robia lui Ioiachin, ușurată de Evil-Merodac

²⁷ În^[597] al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălțat^[598] capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță, ²⁸ i-a vorbit cu bunătate și a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon. ²⁹ I-a schimbat hainele de temniță și Ioiachin a mâncat^[599] totdeauna la masa lui, în tot timpul vieții lui. ³⁰ Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieții lui.

1. Așa se numește în Septuaginta.
2. 2 Împ 3.5
3. 2 Sam 8.2
4. 1 Sam 5.10
5. Zah 13.4; Mat 3.4
6. Luca 9.54
7. 1 Sam 26.21; Ps 72.14
8. Gen 5.24
9. 1 Împ 19.21
10. Rut 1.15 16
11. 1 Sam 1.26; 2 Împ 2.4 6; 4.30
12. 1 Împ 20.35; 2 Împ 2.5 7 15; 4.1 38; 9.1
13. Exod 14.21; Ios 3.16; 2 Împ 2.14
14. 2 Împ 6.17; Ps 104.4
15. 2 Împ 13.14
16. 2 Împ 2.8
17. 2 Împ 2.7
18. 1 Împ 18.12; Ezec 8.3; Fapte 8.39
19. Exod 15.25; 2 Împ 4.41; 6.6; Ioan 9.6
20. 2 Împ 1.17
21. 1 Împ 16.31 32
22. 1 Împ 12.28 31 32
23. Isa 16.1
24. 2 Împ 1.1
25. 1 Împ 22.4
26. 1 Împ 22.7
27. 2 Împ 2.25
28. Ezec 14.3
29. Iuda 10.14; Rut 1.15
30. 1 Împ 18.19
31. 1 Împ 17.1; 2 Împ 5.16
32. 1 Sam 10.5
33. Ezec 1.3; 3.14 22; 8.1
34. 2 Împ 4.3
35. Exod 29.39 40
36. Isa 16.7 11
37. 1 Împ 20.35
38. Lev 25.39; Mat 18.25
39. 2 Împ 3.16
40. Ios 19.18
41. Gen 18.10 14
42. 2 Împ 4.28
43. 2 Împ 2.25
44. 2 Împ 4.16
45. 1 Împ 18.46; 2 Împ 9.1
46. Luca 10.4
47. Exod 7.19; 14.16; 2 Împ 2.8 14; Fapte 19.12
48. 2 Împ 2.2
49. Ioan 11.11
50. 2 Împ 4.4; Mat 6.6; 1 Împ 17.20
51. 1 Împ 17.21; Fapte 20.10
52. 1 Împ 17.21
53. 2 Împ 8.1 5
54. 1 Împ 17.23; Evr 11.35
55. 2 Împ 2.1
56. 2 Împ 8.1
57. 2 Împ 2.3; Luca 10.39; Fapte 22.3
58. Un fel de castraveți.
59. Exod 10.17
60. Exod 15.25; 2 Împ 2.21; Ioan 9.6
61. 1 Sam 9.4
62. 1 Sam 9.7; 1 Cor 9.11; Gal 6.6
63. Luca 9.13; Ioan 6.9
64. Luca 9.17; Ioan 6.11
65. Mat 14.20; 15.37; Ioan 6.13
66. Luca 4.27
67. Exod 11.3
68. 1 Sam 9.8; 2 Împ 8.8 9
69. Gen 30.2; Deut 32.39; 1 Sam 2.6
70. 2 Împ 4.41; Ioan 9.7
71. Iov 33.25
72. Luca 4.27
73. Dan 2.47; 3.29; 6.26 27
74. Gen 33.11
75. 2 Împ 3.14
76. Gen 14.23; Mat 10.8; Fapte 8.18 20
77. 2 Împ 7.2 17
78. 1 Tim 6.10
79. Exod 4.10; Num 12.10; 2 Împ 15.5
80. 2 Împ 4.38
81. 2 Împ 2.21
82. Gen 37.17
83. 2 Cron 32.7; Ps 55.18; Rom 8.31
84. 2 Împ 2.11; Ps 34.7; 68.17; Zah 1.8; 6.1-7
85. Gen 19.11
86. Rom 12.20
87. 2 Împ 5.2; 6.8 9
88. Lev 26.29; Deut 28.53 57
89. 1 Împ 21.27
90. Rut 1.17; 1 Împ 19.2
91. Ezec 8.1; 20.1
92. Luca 13.32
93. 1 Împ 18.4
94. Iov 2.9
95. 2 Împ 7.18 19
96. 2 Împ 7.17 19 20
97. Mal 3.10
98. Lev 13.46
99. 2 Sam 5.24; 2 Împ 19.7; Iov 15.21
100. 1 Împ 10.29
101. Ps 48.4-6; Prov 28.1
102. 2 Împ 7.1
103. 2 Împ 6.32; 2 Împ 7.2
104. 2 Împ 7.1
105. 2 Împ 4.35
106. Ps 105.16; Hag 1.11
107. 2 Împ 5.27
108. 2 Împ 4.35
109. 1 Împ 19.15
110. 1 Sam 9.7; 1 Împ 14.3
111. 2 Împ 5.5; 1.2
112. 2 Împ 8.15
113. Luca 19.41
114. 2 Împ 10.32; 12.17; 13.3 7; Amos 1.3
115. 2 Împ 15.16; Osea 13.16; Amos 1.13
116. 1 Sam 17.43
117. 1 Împ 19.15
118. 2 Cron 21.3 4
119. 2 Cron 21.5
120. 2 Împ 8.26
121. 2 Sam 7.13; 1 Împ 11.36; 15.4; 2 Cron 21.7
122. Gen 27.40; 2 Cron 21.8 9 10
123. 1 Împ 22.47
124. 2 Cron 21.10
125. 2 Cron 22.1
126. 2 Cron 22.2
127. 2 Cron 22.3 4
128. 2 Cron 22.5
129. 2 Împ 9.15
130. 2 Împ 9.16; 2 Cron 22.6 7
131. 1 Împ 20.35
132. 2 Împ 4.29; Ier 1.17
133. 2 Împ 8.28 29
134. 2 Împ 9.5 11
135. 1 Împ 19.16
136. 1 Împ 19.16; 2 Cron 22.7
137. 1 Împ 18.4; 21.15
138. 1 Împ 14.10; 21.21
139. 1 Sam 25.22
140. Deut 32.36
141. 1 Împ 14.10; 15.29; 21.22
142. 1 Împ 16.3 11
143. 1 Împ 21.23; 2 Împ 9.35 36
144. Ier 29.26; Ioan 10.20; Fapte 26.24; 1 Cor 4.10
145. Mat 21.7
146. 2 Împ 8.29
147. 2 Împ 8.29
148. 2 Cron 22.7
149. 1 Împ 21.29
150. 1 Împ 21.19
151. 2 Cron 22.9
152. Ezec 23.40
153. 1 Împ 16.9-20
154. 1 Împ 16.31
155. 1 Împ 21.23
156. Ps 83.10
157. 1 Împ 21.21
158. 2 Împ 9.14 24
159. 1 Sam 3.19
160. 1 Împ 21.19 21 29
161. 2 Împ 8.29; 2 Cron 22.8
162. Ier 35.6
163. 1 Cron 2.55
164. Ezra 10.19
165. 1 Împ 19.10
166. 2 Împ 9.8; 2 Cron 22.8
167. 1 Împ 21.21
168. 1 Împ 16.31 32
169. 1 Împ 22.6
170. 1 Împ 16.32
171. 1 Împ 20.39
172. 1 Împ 14.23
173. Ezra 6.11; Dan 2.5; 3.29
174. 1 Împ 12.28 29
175. 2 Împ 10.35; 13.1 10; 14.23; 15.8 12
176. 1 Împ 14.16
177. 2 Împ 8.12
178. Amos 1.3
179. 2 Cron 22.10
180. 2 Împ 8.26
181. 2 Cron 23.1
182. 1 Cron 9.25
183. 2 Cron 23.8
184. 1 Sam 10.24
185. 2 Cron 23.12
186. 2 Împ 23.3; 2 Cron 34.31
187. 2 Cron 23.16
188. 2 Sam 5.3
189. 2 Împ 10.26
190. Deut 12.3; 2 Cron 23.17
191. 2 Cron 23.18
192. 2 Cron 24.1
193. 2 Cron 24.1
194. 1 Împ 15.14; 22.43; 2 Împ 14.4
195. 2 Împ 22.4
196. Exod 30.13
197. Exod 35.5; 1 Cron 29.9
198. 2 Cron 24.5
199. 2 Cron 24.6
200. 2 Cron 24.8
201. 2 Cron 24.14
202. 2 Împ 22.7
203. Lev 5.15 18
204. Lev 7.7; Num 18.9
205. 2 Împ 8.12
206. 2 Cron 24.23
207. 1 Împ 15.18; 2 Împ 18.15 16
208. 2 Împ 14.5; 2 Cron 24.25
209. 2 Cron 24.26
210. 2 Cron 24.27
211. Iuda 2.14
212. 2 Împ 8.12
213. Ps 78.34
214. Exod 3.7; 2 Împ 14.26
215. 2 Împ 13.25; 14.25 27
216. 1 Împ 16.33
217. Amos 1.3
218. 2 Împ 14.15
219. 2 Împ 13.14 25
220. 2 Împ 14.9; 2 Cron 25.17
221. 2 Împ 2.12
222. 1 Împ 20.26
223. 2 Împ 13.25
224. 2 Împ 8.12
225. 2 Împ 14.27
226. Exod 2.24 25
227. Exod 32.13
228. 2 Împ 13.18 19
229. 2 Împ 13.10
230. 2 Cron 25.1
231. 2 Împ 12.3
232. 2 Împ 12.20
233. Deut 24.16; Ezec 18.4 20
234. 2 Cron 25.11
235. 2 Sam 8.13; Ps 60
236. Ios 15.38
237. 2 Cron 25.17
238. Iuda 9.8
239. 1 Împ 4.33
240. Deut 8.14; 2 Cron 32.25; Ezec 28.2 5 17; Hab 2.4
241. Ios 19.38; 21.16
242. Neem 8.16; 12.39
243. Ier 31.38; Zah 14.10
244. 1 Împ 7.51
245. 2 Împ 13.12
246. 2 Cron 25.25
247. 2 Cron 25.27
248. Ios 10.31
249. 2 Împ 15.13; 2 Cron 26.1
250. 2 Împ 16.6; 2 Cron 26.2
251. Num 13.21; 34.8
252. Deut 3.17
253. Iona 1.1; Mat 12.39 40
254. Ios 19.13
255. 2 Împ 13.4
256. Deut 32.36
257. 2 Împ 13.5
258. 2 Sam 8.6; 1 Împ 11.24; 2 Cron 8.3
259. 2 Împ 15.8
260. 2 Împ 14.21; 2 Cron 26.1 3 4
261. 2 Împ 15.13 30; 2 Cron 26.1
262. 2 Împ 15.35; 12.3; 14.4
263. 2 Cron 26.19-21
264. Lev 13.46
265. 2 Cron 26.23
266. Amos 7.9
267. 2 Împ 10.30
268. Mat 1.8 9; 2 Împ 15.1
269. 1 Împ 14.15
270. 1 Împ 4.24
271. 2 Împ 8.12
272. 1 Cron 5.26; Isa 9.1; Osea 8.9
273. 2 Împ 14.5
274. Isa 7.1
275. 1 Cron 5.26; Isa 9.1
276. 1 Împ 15.20
277. 2 Împ 17.1; Osea 10.3 7 15
278. 2 Cron 27.1
279. 2 Împ 15.3
280. 2 Împ 15.4
281. 2 Cron 27.3
282. 2 Împ 16.5; Isa 7.1
283. 2 Împ 15.27
284. 2 Cron 28.1
285. Lev 18.21; 2 Cron 28.3; Ps 106.37 38
286. Deut 12.31
287. Deut 12.2; 1 Împ 14.23
288. Isa 7.1 4
289. 2 Împ 14.22
290. 2 Împ 15.29
291. 2 Împ 12.18; 2 Cron 28.21
292. Amos 1.5
293. 2 Cron 26.16 19
294. 2 Cron 4.1
295. Exod 29.39-41
296. 2 Cron 28.24
297. 1 Împ 7.27 28
298. 1 Împ 7.23 25
299. 2 Cron 28.27
300. 2 Împ 15.30
301. 2 Împ 18.9
302. 2 Împ 18.9
303. 2 Împ 18.10 11; Osea 13.16
304. Lev 26.32 33; Deut 28.36 64; 29.27 28
305. 1 Cron 5.26
306. Lev 18.3; Deut 18.9; 2 Împ 16.3
307. 2 Împ 18.8
308. 1 Împ 14.23; Isa 57.5
309. Exod 34.13; Deut 16.21; Mica 5.14
310. Deut 12.2; 2 Împ 16.4
311. Exod 20.3 4; Lev 26.1; Deut 5.7 8
312. Deut 4.19
313. 1 Sam 9.9
314. Ier 18.11; 25.5; 35.15
315. Deut 31.27; Prov 29.1
316. Deut 29.25
317. Deut 32.21; 1 Împ 16.13; 1 Cor 8.4
318. Ps 115.8; Rom 1.21
319. Deut 12.30 31
320. Exod 32.8; 1 Împ 12.28
321. 1 Împ 14.15 23; 15.13; 16.33
322. 1 Împ 16.31; 22.53; 2 Împ 11.18
323. Lev 18.21; 2 Împ 16.3; Ezec 23.37
324. Deut 18.10
325. 1 Împ 21.20
326. 1 Împ 11.13 32
327. Ier 3.8
328. 2 Împ 13.3; 15.29
329. 1 Împ 11.11 31
330. 1 Împ 12.20 28
331. 1 Împ 14.16
332. 2 Împ 17.6
333. Ezra 4.2 10
334. 2 Împ 17.30
335. 2 Împ 18.34
336. 2 Împ 17.24
337. Ezra 4.9
338. Lev 18.21; Deut 12.31
339. 1 Împ 12.31
340. Țef 1.5
341. Gen 32.28; 35.10; 1 Împ 11.31
342. Iuda 6.10
343. Exod 20.5
344. Exod 6.6
345. Deut 10.20
346. Deut 5.32
347. Deut 4.23
348. 2 Împ 17.32 33
349. 2 Cron 28.27; 29.1; Mat 1.9
350. 2 Cron 29.1
351. 2 Cron 31.1
352. Num 21.9
353. 2 Împ 19.10; Iov 13.15; Ps 13.5
354. 2 Împ 23.25
355. Deut 10.20; Ios 23.8
356. 2 Cron 15.2
357. 1 Sam 18.5 14; Ps 60.12
358. 2 Împ 16.7
359. 1 Cron 4.41; Isa 14.29
360. 2 Împ 17.9
361. 2 Împ 17.3
362. 2 Împ 17.6
363. 2 Împ 17.6
364. 1 Cron 5.26
365. 2 Împ 17.7; Dan 9.6 10
366. 2 Cron 32.1; Isa 36.1
367. 2 Împ 16.8
368. Isa 7.8
369. 2 Cron 32.10
370. Ezec 29.6 7
371. 2 Împ 18.4; 2 Cron 31.1; 32.12
372. 2 Cron 32.15
373. Deut 8.7 8
374. 2 Împ 19.12; 2 Cron 32.14; Isa 10.10 11
375. 2 Împ 19.13
376. 2 Împ 17.24
377. Dan 3.15
378. Isa 33.7
379. Isa 37.1
380. Luca 3.4
381. 2 Sam 16.12
382. 2 Împ 18.35
383. Ps 50.21
384. Isa 37.6
385. 2 Împ 18.17
386. 2 Împ 19.35-37; Ier 51.1
387. 2 Împ 18.14
388. 1 Sam 23.27
389. 2 Împ 18.5
390. 2 Împ 18.33
391. Ezec 27.23
392. 2 Împ 18.34
393. Isa 37.14
394. 1 Sam 4.4; Ps 80.1
395. 1 Împ 18.39; Isa 44.6; Ier 10.10-12
396. Ps 31.2
397. 2 Cron 6.40
398. 2 Împ 19.4
399. Ps 115.4; Ier 10.3
400. Ps 83.18
401. Isa 37.21
402. Ps 65.2
403. Plâng 2.13
404. Iov 16.4; Ps 22.7 8; Plâng 2.15
405. Ps 71.22; Isa 5.24; Ier 51.5
406. 2 Împ 18.17
407. Ps 20.7
408. Isa 45.7
409. Isa 10.5
410. Ps 129.6
411. Ps 139.1
412. Iov 41.2; Ezec 29.4; 38.4; Amos 4.2
413. 2 Împ 19.33 36 37
414. 1 Sam 2.34; 2 Împ 20.8 9; Isa 7.11 14; Luca 2.12
415. 2 Cron 32.22 23
416. Isa 9.7
417. 2 Împ 20.6
418. 1 Împ 11.12 13
419. 2 Cron 32.21; Isa 37.36
420. Gen 10.11
421. 2 Cron 32.21
422. 2 Împ 19.7
423. Ezra 4.2
424. 2 Cron 32.24; Isa 38.1
425. Neem 13.22
426. Gen 17.1; 1 Împ 3.6
427. 1 Sam 9.16; 10.1
428. 2 Împ 19.20; Ps 65.2
429. Ps 39.12; 56.8
430. 2 Împ 19.34
431. Isa 38.21
432. Iuda 6.17 37 39; Isa 7.11 14; 38.22
433. Isa 38.7 8
434. Ios 10.12 14; Isa 38.8
435. Isa 39.1
436. 2 Cron 32.27 31
437. 2 Împ 20.13
438. 2 Împ 24.13; 25.13; Ier 27.21 22; 52.17
439. 2 Împ 24.12; 2 Cron 33.11
440. 1 Sam 3.18; Iov 1.21; Ps 39.9
441. 2 Cron 32.32
442. Neem 3.16
443. 2 Cron 32.30
444. 2 Cron 32.33
445. 2 Cron 33.1
446. 2 Împ 16.3
447. 2 Împ 18.4
448. 1 Împ 16.32
449. Deut 4.19; 17.3; 2 Împ 17.16
450. Ier 32.34
451. 2 Sam 7.13; 1 Împ 8.29; 9.3
452. Lev 18.21; 20.2; 2 Împ 16.3; 17.17
453. Lev 19.26 31; Deut 18.10 11; 2 Împ 17.17
454. 2 Sam 7.13; 1 Împ 8.29; 9.3; 2 Împ 23.27; Ps 132.13 14; Ier 32.34
455. 2 Sam 7.10
456. Prov 29.12
457. 2 Împ 23.26 27; 24.3 4; Ier 15.4
458. 1 Împ 21.26
459. 2 Împ 21.9
460. 1 Sam 3.11; Ier 19.3
461. Isa 34.11; Plâng 2.8; Amos 7.7 8
462. 2 Împ 24.4
463. 2 Cron 33.11-19
464. 2 Cron 33.20
465. 2 Cron 33.21 23
466. 2 Împ 21.2
467. 1 Împ 11.33
468. 2 Cron 33.24 25
469. 2 Cron 34.1
470. Ios 15.39
471. Deut 5.32
472. 2 Cron 34.8
473. 2 Împ 12.4
474. 2 Împ 12.9; Ps 84.10
475. 2 Împ 12.11 12 14
476. 2 Împ 12.15
477. Deut 31.24; 2 Cron 34.14
478. 2 Cron 34.20
479. Deut 29.27
480. 2 Cron 34.22
481. Deut 29.27; Dan 9.11-14
482. Deut 29.25 26 27
483. 2 Cron 34.26
484. Ps 51.17; Isa 57.15
485. 1 Împ 21.29
486. Lev 26.31 32
487. Ier 26.6; 44.22
488. Ps 37.37; Isa 57.1 2
489. 2 Cron 34.29
490. 2 Împ 22.8
491. 2 Împ 11.14 17
492. 2 Împ 21.3 7
493. 2 Împ 21.3
494. 2 Împ 21.7; 2 Cron 34.4
495. 1 Împ 14.24; 15.12; Ezec 16.16
496. 1 Împ 15.22
497. Ezec 44.10-14
498. 1 Sam 2.36
499. Isa 30.33; Ier 7.31; 19.6,11-13
500. Ios 15.8
501. Lev 18.21; Deut 18.10; Ezec 23.37 39
502. Ier 19.13; Țef 1.5
503. 2 Împ 21.5
504. 1 Împ 11.7
505. Exod 23.24; Deut 7.5 25
506. 1 Împ 12.28 33
507. 1 Împ 13.2
508. 1 Împ 13.1 30
509. 1 Împ 13.31
510. 2 Cron 34.6 7
511. 1 Împ 13.2
512. Exod 22.20; 1 Împ 18.40; 2 Împ 11.18
513. 2 Cron 34.5
514. 2 Cron 35.1
515. Exod 12.3; Lev 23.5; Num 9.2; Deut 16.2
516. 2 Cron 35.18 19
517. 2 Împ 21.6
518. Lev 19.31; 20.27; Deut 18.11
519. 2 Împ 18.5
520. 2 Împ 21.11 12; 24.3 4; Ier 15.4
521. 2 Împ 17.18 20; 18.11; 21.13
522. 1 Împ 8.29; 9.3; 2 Împ 21.4 7
523. 2 Cron 35.20
524. Zah 12.11
525. 2 Împ 14.8
526. 2 Cron 35.24
527. 2 Cron 36.1
528. 2 Împ 24.18
529. 2 Împ 25.6; Ier 52.27
530. 2 Cron 36.4
531. 2 Împ 24.17; Dan 1.7
532. Mat 1.11
533. Ier 22.11 12; Ezec 19.3 4
534. 2 Împ 23.33
535. 2 Cron 36.5
536. 2 Cron 36.6; Ier 25.1 9; Dan 1.1
537. Cunoscut în istorie ca Nabucodonosor II, rege al Regatului Noului Babilon (605-562 î.Hr.); fiul lui Nabopolassar.
538. Ier 25.9; 32.28; Ezec 19.8
539. 2 Împ 20.17; 21.12-14; 23.27
540. 2 Împ 21.2 11; 23.26
541. 2 Împ 21.16
542. 2 Cron 36.6 8; Ier 22.18 19; 36.30
543. Ier 37.5 7
544. Ier 46.2
545. 2 Cron 36.9
546. Dan 1.1
547. Ier 24.1; 29.1 2; Ezec 17.12
548. Ier 25.1
549. 2 Împ 25.27
550. Ier 52.28
551. 2 Împ 20.17; Isa 39.6
552. Dan 5.2 3
553. Ier 20.5
554. Ier 24.1
555. Ier 52.28
556. 1 Sam 13.19 22
557. 2 Împ 25.12; Ier 40.7
558. 2 Cron 36.10; Estera 2.6; Ier 22.24
559. Ier 52.28
560. Ier 37.1
561. 1 Cron 3.15; 2 Cron 36.10
562. 2 Împ 23.34; 2 Cron 36.4
563. 2 Cron 36.11; Ier 37.1; 52.1
564. 2 Împ 23.31
565. 2 Cron 36.12
566. 2 Cron 36.13; Ezec 17.15
567. 2 Cron 36.17; Ier 34.2; 39.1; 52.4 5; Ezec 24.1
568. Ier 39.2; 52.6
569. Ier 39.2; 52.7
570. Ier 39.4-7; 52.7; Ezec 12.12
571. 2 Împ 23.33; Ier 52.9
572. Ier 39.7; Ezec 12.13
573. Ier 52.12-14
574. 2 Împ 24.12; 25.27
575. Ier 39.9
576. 2 Cron 36.19; Ps 79.1
577. Ier 39.8; Amos 2.5
578. Neem 1.3; Ier 52.14
579. Ier 39.9; 52.15
580. 2 Împ 24.14; Ier 39.10; 40.7; 52.16
581. 2 Împ 20.17; Ier 27.19 22; 52.17
582. 1 Împ 7.15
583. 1 Împ 7.27
584. 1 Împ 7.23
585. Exod 27.3; 1 Împ 7.45 50
586. 1 Împ 7.47
587. 1 Împ 7.15; Ier 52.21
588. Ier 52.24
589. 1 Cron 6.14; Ezra 7.1
590. Ier 21.1; 29.25
591. Ier 52.25
592. Lev 26.33; Deut 28.36 64; 2 Împ 23.27
593. Ier 40.5
594. Ier 40.7 8 9
595. Ier 41.1 2
596. Ier 43.4 7
597. Ier 52.31
598. Gen 40.13 20
599. 2 Sam 9.7