Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Noul Testament/Romani

 

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI

Urarea

1 ¹ Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat^[1] să fie apostol, pus deoparte^[2] ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, ² pe care o^[3] făgăduise mai înainte prin^[4] prorocii Săi în Sfintele Scripturi. ³ Ea privește pe Fiul Său, născut^[5] din sămânța lui David în ce privește trupul, ⁴ iar în ce privește^[6] duhul^[7] sfințeniei dovedit cu putere^[8] că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, ⁵ prin care am^[9] primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru^[10] Numele Lui, la ascultarea^[11] credinței pe toate neamurile, ⁶ între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. ⁷ Deci, vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați^[12] să fiți sfinți: Har^[13] și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

Pavel și creștinii din Roma

⁸ Mai întâi mulțumesc^[14] Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința^[15] voastră este vestită în toată lumea. ⁹ Dumnezeu^[16], căruia Îi slujesc^[17] în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat^[18] în rugăciunile mele ¹⁰ și cer totdeauna^[19] ca, prin voia^[20] lui Dumnezeu, să am, în sfârșit, fericirea să vin la voi. ¹¹ Căci doresc să vă văd, ca să^[21] vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră ¹² sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința^[22] pe care o avem împreună și voi, și eu. ¹³ Nu vreau să nu știți, fraților, că de^[23] multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod^[24] printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar^[25] am fost împiedicat până acum. ¹⁴ Eu^[26] sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați. ¹⁵ Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.

Neprihănirea se capătă prin credință

¹⁶ Căci^[27] mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă^[28] ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a^[29] iudeului, apoi a grecului, ¹⁷ deoarece în^[30] ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit^[31] va trăi prin credință”.

Starea de păcat a omenirii

¹⁸ Mânia^[32] lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor. ¹⁹ Fiindcă^[33] ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu^[34]. ²⁰ În adevăr, însușirile nevăzute^[35] ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, ²¹ fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte^[36] și inima lor fără pricepere s-a întunecat. ²² S-au^[37] fălit că sunt înțelepți și au înnebunit ²³ și au schimbat slava Dumnezeului^[38] nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. ²⁴ De aceea^[39], Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că^[40] își necinstesc singuri^[41] trupurile, ²⁵ căci au schimbat în minciună adevărul^[42] lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în^[43] locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. ²⁶ Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi^[44] scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; ²⁷ tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. ²⁸ Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite^[45]. ²⁹ Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, ³⁰ bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, ³¹ fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. ³² Și, măcar că știu^[46] hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt^[47] vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni^[48] pe cei ce le fac.

Nepocăința iudeilor

2 ¹ Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți^[49], căci^[50] prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. ² Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. ³ Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau disprețuiești tu bogățiile^[51] bunătății, îngăduinței^[52] și îndelungii^[53] Lui răbdări? Nu vezi^[54] tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? ⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți^[55] aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, ⁶ care^[56] va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ⁷ Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, ⁸ și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc^[57] adevărului și ascultă de nelegiuire. ⁹ Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi^[58] peste iudeu, apoi peste grec. ¹⁰ Slavă^[59], cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ¹¹ Căci^[60] înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. ¹² Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după lege. ¹³ Pentru că nu^[61] cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți. ¹⁴ Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, ¹⁵ și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele. ¹⁶ Și faptul acesta se va vedea în^[62] ziua când, după Evanghelia^[63] mea, Dumnezeu va judeca, prin^[64] Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeii nu se pot dezvinovăți

¹⁷ Tu^[65], care te numești iudeu, care te^[66] rezemi pe o Lege, care^[67] te lauzi cu Dumnezeul tău, ¹⁸ care cunoști^[68] voia Lui, care știi să faci deosebire^[69] între lucruri, pentru că ești învățat de Lege; ¹⁹ tu, care te^[70] măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, ²⁰ povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai^[71] dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; ²¹ tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? ²² Tu^[72], care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești?^[73] Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? ²³ Tu^[74], care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? ²⁴ „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este^[75] scris.

Adevărata tăiere împrejur

²⁵ Tăierea împrejur^[76], negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. ²⁶ Dacă^[77] deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? ²⁷ Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea nu te^[78] va osândi el pe tine care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur? ²⁸ Iudeu nu^[79] este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. ²⁹ Ci iudeu este acela^[80] care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur^[81] este aceea a inimii, în duh^[82], nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda^[83] nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Întâietatea iudeului

3 ¹ Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? ² Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că^[84] lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. ³ Și ce are a face dacă unii^[85] n-au crezut? Necredința^[86] lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? ⁴ Nicidecum^[87]! Dimpotrivă, Dumnezeu^[88] să fie găsit adevărat și toți^[89] oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: „Ca^[90] să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat”. ⁵ Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? (Vorbesc^[91] în felul oamenilor.) ⁶ Nicidecum! Pentru că, altfel, cum^[92] va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? ⁸ Și de ce să^[93] nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

⁹ Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți^[94], fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, ¹⁰ după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu^[95] este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. ¹² Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. ¹³ Gâtlejul^[96] lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin^[97] de aspidă; ¹⁴ gura^[98] le este plină de blestem și de amărăciune; ¹⁵ au picioarele grabnice^[99] să verse sânge; ¹⁶ prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; ¹⁷ nu cunosc calea păcii; ¹⁸ frica de Dumnezeu nu^[100] este înaintea ochilor lor.” ¹⁹ Știm însă că tot ce^[101] spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice^[102] gură să fie astupată și toată^[103] lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin^[104] faptele Legii, deoarece prin^[105] Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Iertarea prin credință

²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire^[106][107], pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc^[108] Legea și^[109] Prorocii – ²² și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin^[110] credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu^[111] este nicio deosebire. ²³ Căci toți^[112] au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin^[113] harul Său, prin^[114] răscumpărarea care este în Hristos Isus. ²⁵ Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie^[115], prin credința în sângele^[116] Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci^[117] trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, ²⁶ pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. ²⁷ Unde este dar^[118] pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. ²⁸ Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin^[119] credință, fără faptele Legii. ²⁹ Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, ³⁰ deoarece Dumnezeu este unul^[120] singur și El va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.

Pilda lui Avraam

³¹ Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4 ¹ Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam^[121]? ² Dacă Avraam a fost socotit neprihănit^[122] prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. ³ Căci ce zice Scriptura? „Avraam^[123] a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” ⁴ Însă, celui^[124] ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; ⁵ pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit^[125], credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. ⁶ Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. ⁷ „Ferice^[126]”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! ⁸ Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!” ⁹ Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire.” ¹⁰ Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. ¹¹ Apoi, a^[127] primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință, când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să^[128] fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta ¹² și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.

Moștenirea vine prin credință

¹³ În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni^[129] lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. ¹⁴ Căci^[130], dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, ¹⁵ pentru că Legea^[131] aduce mânie, și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. ¹⁶ De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har^[132], și pentru ca^[133] făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care^[134] are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, ¹⁷ după cum este scris: „Te-am^[135] rânduit să fii tatăl multor neamuri”. El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care^[136] învie morții și care cheamă lucrurile^[137] care nu sunt, ca și cum ar fi. ¹⁸ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa^[138] va fi sămânța ta”. ¹⁹ Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a^[139] uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. ²⁰ El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, ²¹ deplin încredințat că El ce făgăduiește poate^[140] să și împlinească. ²² De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” ²³ Dar nu^[141] numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, ²⁴ ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel^[142] ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, ²⁵ care^[143] a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat^[144] din pricină că am fost socotiți neprihăniți.

Roadele acestui fapt

5 ¹ Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință^[145], avem^[146] pace^[147] cu Dumnezeu, prin^[148] Domnul nostru Isus Hristos. ² Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în^[149] care suntem și ne bucurăm^[150] în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Ba mai mult, ne^[151] bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm^[152] că necazul aduce răbdare, ⁴ răbdarea^[153] aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. ⁵ Însă nădejdea^[154] aceasta nu înșală, pentru că^[155] dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. ⁶ Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a^[156] murit pentru cei nelegiuiți. ⁷ Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. ⁸ Dar Dumnezeu^[157] Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. ⁹ Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin^[158] sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu^[159]. ¹⁰ Căci, dacă^[160] atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați^[161] cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin^[162] viața Lui. ¹¹ Și nu numai atât, dar ne^[163] și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Păcatul și harul

¹² De aceea, după cum printr-un^[164] singur om a intrat păcatul în lume și prin^[165] păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… ¹³ (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul^[166] nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. ¹⁴ Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care^[167] este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. ¹⁵ Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor^[168] mulți. ¹⁶ Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. ¹⁷ Dacă, deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) ¹⁸ …Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe^[169] toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. ¹⁹ Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. ²⁰ Ba încă și Legea^[170] a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit^[171] și mai mult, ²¹ pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului

6 ¹ Ce vom zice dar? Să păcătuim^[172] mereu ca să se înmulțească harul? ² Nicidecum! Noi, care am^[173] murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? ³ Nu știți că toți câți^[174] am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în^[175] moartea Lui? ⁴ Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați^[176] împreună cu El, pentru ca, după cum^[177] Hristos a înviat din morți prin slava^[178] Tatălui, tot așa^[179] și noi să trăim o viață nouă. ⁵ În adevăr, dacă^[180] ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. ⁶ Știm bine că omul^[181] nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul^[182] păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, ⁷ căci cine^[183] a murit, de drept, este izbăvit de păcat. ⁸ Acum, dacă^[184] am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, ⁹ întrucât știm că Hristosul^[185] înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. ¹⁰ Fiindcă prin moartea de care a murit, El a^[186] murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește^[187] pentru Dumnezeu. ¹¹ Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți^[188] față de păcat și vii^[189] pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. ¹² Deci^[190] păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. ¹³ Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele^[191] voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă^[192] pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. ¹⁴ Căci^[193] păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

Harul nu îndreptățește păcatul

¹⁵ Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că^[194] nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. ¹⁶ Nu știți că, dacă^[195] vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? ¹⁷ Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul^[196] învățăturii pe care ați primit-o. ¹⁸ Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți^[197] de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. ¹⁹ Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! ²⁰ Căci, atunci când erați robi^[198] ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. ²¹ Și ce^[199] roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul^[200] acestor lucruri este moartea. ²² Dar acum, odată ce ați fost izbăviți^[201] de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. ²³ Fiindcă plata^[202] păcatului este moartea, dar darul^[203] fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Creștinul izbăvit de Lege

7 ¹ Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? ² Căci femeia^[204] măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar, dacă-i^[205] moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. ³ Dacă, deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă dacă se mărită după altul. ⁴ Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos și voi ați^[206] murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ⁵ Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau^[207] în mădularele noastre și ne făceau să^[208] aducem roade pentru moarte. ⁶ Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un^[209] duh nou, iar nu după vechea slovă.

Legea dă cunoștința păcatului

⁷ Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am^[210] cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să^[211] nu poftești!” ⁸ Apoi, păcatul^[212] a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort. ⁹ Odinioară, fiindcă eram fără^[213] Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. ¹⁰ Și porunca, ea, care^[214] trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. ¹¹ Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea. ¹² Așa că Legea^[215], negreșit, este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună. ¹³ Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă.

Lupta firii pământești împotriva Duhului

¹⁴ Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut^[216] rob păcatului. ¹⁵ Căci nu știu ce fac: nu^[217] fac ce vreau, ci fac ce urăsc. ¹⁶ Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. ¹⁷ Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. ¹⁸ Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în^[218] mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. ¹⁹ Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! ²⁰ Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. ²¹ Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. ²² Fiindcă după omul dinăuntru îmi^[219] place Legea^[220] lui Dumnezeu, ²³ dar văd în^[221] mădularele mele o altă^[222] lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. ²⁴ O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… ²⁵ Mulțumiri^[223] fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Creștinul trăiește după Duh

8 ¹ Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu^[224] trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. ² În adevăr, legea^[225] Duhului^[226] de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea^[227] păcatului și a morții. ³ Căci – lucru^[228] cu neputință Legii, întrucât firea pământească^[229] o făcea fără putere – Dumnezeu^[230] a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, ⁴ pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care^[231] trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. ⁵ În adevăr, cei ce^[232] trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei^[233] ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. ⁶ Și umblarea^[234] după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. ⁷ Fiindcă umblarea^[235] după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici^[236] nu poate să se supună. ⁸ Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. ⁹ Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul^[237] lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul^[238] lui Hristos, nu este al Lui. ¹⁰ Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. ¹¹ Și dacă Duhul Celui^[239] ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel^[240] ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii

¹² Așadar^[241], fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. ¹³ Dacă trăiți^[242] după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară^[243] faptele trupului, veți trăi. ¹⁴ Căci toți cei ce sunt călăuziți^[244] de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Și voi n-ați^[245] primit un duh de robie, ca să mai aveți frică^[246], ci ați primit un duh^[247] de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava^[248]!”, adică „Tată!” ¹⁶ Însuși^[249] Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori^[250]: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim^[251] cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El. ¹⁸ Eu socotesc că suferințele^[252] din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. ¹⁹ De asemenea, și firea^[253] așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea^[254] fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Căci firea^[255] a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă ²¹ că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. ²² Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină^[256] și suferă durerile nașterii. ²³ Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade^[257] ale Duhului, suspinăm^[258] în noi și așteptăm^[259] înfierea, adică răscumpărarea trupului^[260] nostru. ²⁴ Căci în nădejdea^[261] aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? ²⁵ Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. ²⁶ Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu^[262] știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși^[263] Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. ²⁷ Și Cel^[264] ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după^[265] voia lui Dumnezeu.

Pe creștin nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu

²⁸ De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce^[266] sunt chemați după planul Său. ²⁹ Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai^[267] dinainte, i-a și hotărât mai^[268] dinainte să^[269] fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca^[270] El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați. ³⁰ Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat^[271], și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți^[272], iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit^[273]. ³¹ Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³² El^[274], care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a^[275] dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? ³³ Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu^[276] este Acela care-i socotește neprihăniți! ³⁴ Cine-i^[277] va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă^[278] la dreapta lui Dumnezeu și^[279] mijlocește pentru noi! ³⁵ Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? ³⁶ După cum este scris: „Din^[280] pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat”. ³⁷ Totuși^[281] în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. ³⁸ Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile^[282], nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ³⁹ nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură^[283] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Pavel și mântuirea israeliților

9 ¹ Spun^[284] adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor ² că^[285] simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. ³ Căci aproape să^[286] doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. ⁴ Ei^[287] sunt israeliți, au^[288] înfierea, slava^[289], legămintele^[290], darea Legii^[291], slujba dumnezeiască^[292], făgăduințele^[293], ⁵ patriarhii^[294], și din^[295] ei a ieșit, după trup, Hristosul, care^[296] este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

⁶ Dar aceasta nu^[297] înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu^[298] toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel ⁷ și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu^[299] toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac^[300] vei avea o sămânță, care-ți va purta numele”. ⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii^[301] făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. ⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta^[302] Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu”. ¹⁰ Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca^[303]. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. ¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^[304] Cel ce cheamă –, ¹² s-a zis Rebecăi: „Cel^[305] mai mare va fi rob celui mai mic”, ¹³ după cum este scris: „Pe Iacov^[306] l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Dumnezeu se îndură de cine-I place

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva^[307] este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵ Căci El a zis lui Moise: „Voi avea^[308] milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. ¹⁶ Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. ¹⁷ Fiindcă Scriptura^[309] zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins^[310], ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. ¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. ¹⁹ Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci^[311] cine poate sta împotriva voiei Lui?” ²⁰ Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va^[312] zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?” ²¹ Nu este olarul^[313] stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un^[314] vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară? ²² Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase^[315] ale mâniei, făcute^[316] pentru pieire, ²³ și să-Și arate bogăția^[317] slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit^[318] mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? ²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu^[319] numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, ²⁵ după cum zice în Osea: „Voi^[320] numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. ²⁶ Și^[321] acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteți poporul Meu’, vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.” ²⁷ Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar^[322] dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. ²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin^[323] și repede, pe pământ, cuvântul Lui.” ²⁹ Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă^[324] nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca^[325] Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Neamurile au căpătat mântuirea

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile^[326], care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care^[327] se capătă prin credință; ³¹ pe când Israel, care umbla^[328] după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a^[329] ajuns la Legea aceasta. ³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au^[330] lovit de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris: „Iată^[331] că pun în Sion o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere, și^[332] cine crede în El nu va fi dat de rușine”.

Mântuirea este aproape

10 ¹ Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. ² Le mărturisesc că^[333] ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, ³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu^[334], au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși^[335] și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ⁴ Căci Hristos^[336] este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. ⁵ În adevăr, Moise scrie că omul^[337] care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. ⁶ Pe când iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să^[338] nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) ⁷ sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morți.)” ⁸ Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^[339] de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. ⁹ Dacă^[340] mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. ¹⁰ Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, ¹¹ după cum zice Scriptura: „Oricine^[341] crede în el nu va fi dat de rușine”. ¹² În adevăr, nu^[342] este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același^[343] Domn, care^[344] este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. ¹³ Fiindcă^[345] oricine va chema Numele^[346] Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵ Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât^[347] de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ¹⁶ Dar nu^[348] toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^[349], cine a crezut propovăduirea noastră?” ¹⁷ Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^[350] tot pământul și^[351] cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. ¹⁹ Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^[352] voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam^[353] fără pricepere”. ²⁰ Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^[354] găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. ²¹ Pe când, despre Israel zice: „Toată^[355] ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă”.

Orbirea lui Israel

11 ¹ Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și^[356] eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^[357] cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^[358], pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^[359] păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot așa^[360], și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. ⁶ Și dacă^[361] este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^[362] n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^[363] le-a dat un duh de adormire, ochi^[364] ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Și David zice: „Masa lor să^[365] li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^[366] li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.”

Înștiințarea neamurilor

¹¹ Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin^[367] alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; ¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? ¹³ V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt^[368] apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, ¹⁴ și caut, ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să^[369] mântuiesc pe unii din ei. ¹⁵ Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? ¹⁶ Iar dacă cele dintâi roade^[370] sunt sfinte, și plămădeala este sfântă și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. ¹⁷ Iar dacă unele^[371] din ramuri au fost tăiate și dacă tu^[372], care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, ¹⁸ nu^[373] te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. ¹⁹ Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. ²⁰ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu^[374] te îngâmfa dar, ci teme-te^[375]! ²¹ Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. ²² Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă^[376] nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și^[377] tu. ²³ Și chiar ei, dacă^[378] nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. ²⁴ Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

²⁵ Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți^[379], nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire^[380] care va ținea până^[381] va intra numărul deplin al neamurilor. ²⁶ Și atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ‘Izbăvitorul va veni^[382] din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. ²⁷ Acesta^[383] va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.’ ²⁸ În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți^[384] din pricina părinților lor. ²⁹ Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută^[385]. ³⁰ După cum voi odinioară^[386] n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, ³¹ tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. ³² Fiindcă Dumnezeu^[387] a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. ³³ O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât^[388] de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese^[389] sunt căile Lui! ³⁴ Și în adevăr^[390], cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine^[391] a fost sfetnicul Lui? ³⁵ Cine^[392] I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” ³⁶ Din El^[393], prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui^[394] să fie slava în veci! Amin.

Predarea în slujba lui Dumnezeu

12 ¹ Vă îndemn^[395] dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să^[396] aduceți^[397] trupurile voastre ca o jertfă^[398] vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. ² Să^[399] nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți^[400] prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi^[401] bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. ³ Prin harul^[402] care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să^[403] nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia^[404]. ⁴ Căci, după cum^[405] într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, ⁵ tot așa și noi^[406], care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. ⁶ Deoarece avem^[407] felurite daruri după^[408] harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei^[409] să-l întrebuințeze după măsura credinței lui. ⁷ Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine^[410] învață pe alții să se țină de învățătură. ⁸ Cine^[411] îmbărbătează pe alții să se țină de îmbărbătare. Cine^[412] dă să dea cu inimă largă. Cine^[413] cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu^[414] bucurie.

Dragostea să se arate în toate

⁹ Dragostea^[415] să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază^[416] de rău și lipiți-vă tare de bine. ¹⁰ Iubiți-vă unii pe alții cu^[417] o dragoste frățească. În cinste^[418], fiecare să dea întâietate altuia. ¹¹ În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. ¹² Bucurați-vă^[419] în nădejde. Fiți răbdători^[420] în necaz. Stăruiți^[421] în rugăciune. ¹³ Ajutați^[422] pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori^[423] de oaspeți. ¹⁴ Binecuvântați^[424] pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați. ¹⁵ Bucurați-vă^[425] cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. ¹⁶ Aveți^[426] aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați^[427] după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu^[428] vă socotiți singuri înțelepți.

Răzbunarea este a Domnului

¹⁷ Nu^[429] întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți^[430] ce este bine înaintea tuturor oamenilor. ¹⁸ Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți^[431] în pace cu toți oamenii. ¹⁹ Preaiubiților, nu^[432] vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea^[433] este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. ²⁰ Dimpotrivă^[434], „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” ²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.

Supunerea față de stăpânire

13 ¹ Oricine^[435] să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și^[436] stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. ² De aceea, cine se împotrivește stăpânirii^[437] se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. ³ Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă^[438] binele și vei avea laudă de la ea. ⁴ El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. ⁵ De aceea trebuie^[439] să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci^[440] și din îndemnul cugetului. ⁶ Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. ⁷ Dați^[441] tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.

Dragostea este împlinirea Legii

⁸ Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine^[442] iubește pe alții a împlinit Legea. ⁹ De fapt: „Să^[443] nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să^[444] iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. ¹⁰ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea^[445] deci este împlinirea Legii.

Veghere și curăție

¹¹ Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă^[446] treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. ¹² Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să^[447] ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să^[448] ne îmbrăcăm cu armele luminii. ¹³ Să^[449] trăim frumos, ca în timpul zilei, nu^[450] în chefuri și în beții; nu^[451] în curvii și în fapte de rușine; nu^[452] în certuri și în pizmă, ¹⁴ ci îmbrăcați-vă^[453] în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă^[454] de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.

Îngăduința creștinească

14 ¹ Primiți bine pe cel slab^[455] în credință, și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice. ² Unul crede că poate^[456] să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri. ³ Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine^[457] nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine ești tu^[458], care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. ⁵ Unul^[459] socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. ⁶ Cine^[460] face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulțumiri^[461] lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu. ⁷ În adevăr, niciunul^[462] din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. ⁸ Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Căci Hristos^[463] pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire^[464] și peste cei morți, și peste cei vii. ¹⁰ Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți^[465] ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. ¹¹ Fiindcă este scris: „Pe viața^[466] Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. ¹² Așa că fiecare^[467] din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

¹³ Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să^[468] nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. ¹⁴ Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că^[469] nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel^[470] ce crede că este necurat. ¹⁵ Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu^[471] nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ¹⁶ Nu^[472] faceți ca binele vostru să fie grăit de rău. ¹⁷ Căci^[473] Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut^[474] lui Dumnezeu și cinstit de oameni. ¹⁹ Așadar^[475] să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră^[476]. ²⁰ Să nu nimicești pentru^[477] o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate^[478] lucrurile sunt curate. Totuși^[479] a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. ²¹ Bine este să nu mănânci carne^[480], să nu bei vin și să te ferești de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. ²² Încredințarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice^[481] de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. ²³ Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot^[482] ce nu vine din încredințare e păcat.

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 ¹ Noi^[483], care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile^[484] celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. ² Fiecare^[485] din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii^[486] altora. ³ Căci^[487] și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările^[488] celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”. ⁴ Și tot ce a fost^[489] scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. ⁵ Dumnezeul^[490] răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, ⁶ pentru ca toți împreună, cu^[491] o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. ⁷ Așadar primiți-vă^[492] unii pe alții, cum^[493] v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduințele

⁸ Hristos^[494] a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să^[495] întărească făgăduințele date părinților ⁹ și ca neamurile să slăvească^[496] pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea^[497] Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău”. ¹⁰ Este zis iarăși: „Veseliți-vă^[498], neamuri, împreună cu poporul Lui”. ¹¹ Și iarăși: „Lăudați^[499] pe Domnul, toate neamurile; slăviți-L, toate noroadele”. ¹² Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va^[500] ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El”. ¹³ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria^[501] și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!

Pavel despre slujba lui

¹⁴ În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt^[502] încredințat că sunteți plini de bunătate, plini^[503] și de orice fel de cunoștință și, astfel, sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții. ¹⁵ Totuși, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului^[504] pe care mi l-a dat Dumnezeu, ¹⁶ ca să^[505] fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă^[506] bine primită, sfințită de Duhul Sfânt. ¹⁷ Eu dar mă pot lăuda în^[507] Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. ¹⁸ Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe^[508] care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca^[509] să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, ¹⁹ fie prin^[510] puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos. ²⁰ Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca^[511] să nu zidesc pe temelia pusă de altul, ²¹ după cum este scris: „Aceia cărora^[512] nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște”.

Planurile apostolului

²² Iată ce m-a^[513] împiedicat de multe ori să vin la voi. ²³ Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă țină pe aceste meleaguri și^[514] fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, ²⁴ nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și^[515] să fiu însoțit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorința de a fi stat la voi. ²⁵ Acum, mă duc^[516] la Ierusalim să duc niște ajutoare sfinților. ²⁶ Căci cei din Macedonia și Ahaia au^[517] avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. ²⁷ Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie față de ei, pentru că, dacă^[518] neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este^[519] de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești. ²⁸ După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta și le voi încredința aceste daruri^[520], voi pleca în Spania și voi trece pe la voi. ²⁹ Știu^[521] că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. ³⁰ Vă îndemn dar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru^[522] dragostea Duhului, să^[523] vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ³¹ ca să^[524] fiu izbăvit de răzvrătiții din Iudeea și pentru ca slujba^[525] pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinți, ³² și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia^[526] lui Dumnezeu și să^[527] mă răcoresc^[528] puțin în mijlocul vostru. ³³ Dumnezeul^[529] păcii să fie cu voi cu toți! Amin.

Urări de sănătate

16 ¹ Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiță^[530] a Bisericii din Chencrea^[531]; ² s-o^[532] primiți în Domnul, într-un chip vrednic de sfinți, și s-o ajutați în orice ar avea trebuință de voi, căci și ea s-a arătat de ajutor multora și îndeosebi mie. ³ Spuneți sănătate Priscilei^[533] și lui Aquila, tovarășii mei de lucru în Hristos Isus, ⁴ care și-au pus capul în joc, ca să-mi scape viața. Le mulțumesc nu numai eu, dar și toate bisericile ieșite dintre neamuri. ⁵ Spuneți sănătate și bisericii^[534] care se adună în casa lor. Spuneți sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod^[535] al Asiei pentru Hristos. ⁶ Spuneți sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi. ⁷ Spuneți sănătate lui Andronic și lui Iunia, rudele mele și tovarășii mei de temniță, care sunt cu vază între apostoli. Ei au^[536] venit la Hristos mai înainte de mine chiar. ⁸ Spuneți sănătate lui Ampliat, preaiubitul meu în Domnul. ⁹ Spuneți sănătate lui Urban, tovarășul nostru de lucru în Hristos, și lui Stache, preaiubitul meu. ¹⁰ Spuneți sănătate lui Apeles, încercatul slujitor al lui Hristos. Spuneți sănătate celor din casa lui Aristobul. ¹¹ Spuneți sănătate lui Ierodion, ruda mea. Spuneți sănătate celor din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului. ¹² Spuneți sănătate Trifenei și Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul. Spuneți sănătate Persidei preaiubite, care s-a ostenit mult pentru Domnul. ¹³ Spuneți sănătate lui Ruf, cel ales^[537] în Domnul, și mamei lui, care s-a arătat și mama mea. ¹⁴ Spuneți sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma și fraților care sunt împreună cu ei. ¹⁵ Spuneți sănătate lui Filolog și Iuliei, lui Nereu și surorii lui, Olimpa, și tuturor sfinților care sunt împreună cu ei. ¹⁶ Spuneți-vă^[538] sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. Toate bisericile lui Hristos vă trimit Sănătate.

Ferirea de dezbinări

¹⁷ Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce^[539] fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă^[540] de ei. ¹⁸ Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui^[541] lor și, prin^[542] vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători. ¹⁹ Cât despre voi, ascultarea^[543] voastră este cunoscută de toți. Mă bucur dar de voi și doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul. ²⁰ Dumnezeul^[544] păcii va^[545] zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul^[546] Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

Încheiere

²¹ Timotei^[547], tovarășul meu de lucru, vă trimite sănătate; tot așa și Luciu^[548], Iason^[549] și Sosipater^[550], rudele mele. ²² Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terțiu, care am scris epistola aceasta. ²³ Gaius^[551], gazda mea și a întregii biserici, vă trimite sănătate. Erast^[552], vistiernicul cetății, vă trimite sănătate; tot așa și fratele Quartus. ²⁴ Harul^[553] Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin. ²⁵ Iar Aceluia^[554] care poate să vă întărească, după^[555] Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu^[556] descoperirea tainei care^[557] a fost ținută ascunsă timp de veacuri, ²⁶ dar^[558] a fost arătată acum prin scrierile prorocilor și prin porunca Dumnezeului celui veșnic, a fost adusă la cunoștința tuturor neamurilor, ca să asculte^[559] de credință – ²⁷ a lui Dumnezeu, care singur^[560] este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

1. Fapte 22.21; 1 Cor 1.1; Gal 1.1; 1 Tim 1.11; 2.7; 2 Tim 1.11
2. Fapte 9.15; 13.2; Gal 1.15
3. Fapte 26.6; Tit 1.2
4. Rom 3.21; 16.26; Gal 3.8
5. Mat 1.6 16; Luca 1.32; Fapte 2.30; 2 Tim 2.8
6. Ioan 1.14; Gal 4.4
7. Fapte 13.33
8. Evr 9.14
9. Rom 12.3; 15.15; 1 Cor 15.10; Gal 1.15; 2.9; Efes 3.8
10. Fapte 6.7; Rom 16.26
11. Fapte 9.15
12. Rom 9.24; 1 Cor 1.2; 1 Tes 4.7
13. 1 Cor 1.3; 2 Cor 1.2; Gal 1.3
14. 1 Cor 1.4; Fil 1.3; Col 1.3 4; 1 Tes 1.2; Filim 4
15. Rom 16.19; 1 Tes 1.8
16. Rom 9.1; 2 Cor 1.23; Fil 1.8; 1 Tes 2.5
17. Fapte 27.23; 2 Tim 1.3
18. 1 Tes 3.10
19. Rom 15.23 32; 1 Tes 3.10
20. Iac 4.15
21. Rom 15.29
22. Tit 1.4; 2 Pet 1.1
23. Rom 15.23
24. Fil 4.17; Fapte 16.7
25. 1 Tes 2.18
26. 1 Cor 9.16
27. Ps 40.9 10; Marc 8.38; 2 Tim 1.8
28. 1 Cor 1.18; 15.2
29. Luca 2.30-32; 24.47; Fapte 3.26; 13.26 46; Rom 2.9
30. Rom 3.21
31. Hab 2.4; Ioan 3.36; Gal 3.11; Fil 3.9; Evr 10.38
32. Fapte 17.30; Efes 5.6; Col 3.6
33. Fapte 14.17
34. Ioan 1.9
35. Ps 19.1; Fapte 14.17; 17.27
36. 2 Împ 17.15; Ier 2.5; Efes 4.17 18
37. Ier 10.14
38. Deut 4.16; Ps 106.20; Isa 40.18 25; Ier 2.11; Ezec 8.10; Fapte 17.29
39. Ps 81.12; Fapte 7.42; Efes 4.18 19; 2 Tes 2.11 12
40. 1 Cor 6.18; 1 Tes 4.4; 1 Pet 4.3
41. Lev 18.22
42. 1 Tes 1.9; 1 Ioan 5.20
43. Isa 44.20; Ier 10.14; 13.25; Amos 2.4
44. Lev 18.22 23; Efes 5.12; Iuda 10
45. Efes 5.4
46. Rom 2.2
47. Rom 6.21
48. Ps 50.18; Osea 7.3
49. Rom 1.20
50. 2 Sam 12.5-7; Mat 7.1 2; Ioan 8.9
51. Rom 9.23; Efes 1.7; 2.4 7
52. Rom 3.25
53. Exod 34.6
54. Isa 30.18; 2 Pet 3.9 15
55. Deut 32.34; Iac 5.3
56. Iov 34.11; Ps 62.12; Prov 24.12; Ier 17.10; 32.19; Mat 16.27; Rom 14.12; 1 Cor 3.8; 2 Cor 5.10; Apoc 2.23; 20.12; 22.12
57. Iov 24.13; Rom 1.18; 2 Tes 1.8
58. Amos 3.2; Luca 12.47 48; 1 Pet 4.17
59. 1 Pet 1.7
60. Deut 10.17; 2 Cron 19.7; Iov 34.19; Fapte 10.34; Gal 2.6; Efes 6.9; Col 3.25; 1 Pet 1.17
61. Mat 7.21; Iac 1.22 23 25; 1 Ioan 3.7
62. Ecl 12.14; Mat 25.31; Ioan 12.48; Rom 3.6; 1 Cor 4.5; Apoc 20.12
63. Ioan 5.22; Fapte 10.42; 17.31; 2 Tim 4.1 8; 1 Pet 4.5
64. Rom 16.25; 1 Tim 1.11; 2 Tim 2.8
65. Mat 3.9; Ioan 8.33; Rom 9.6 7; 2 Cor 11.22
66. Mica 3.11; Rom 9.4
67. Isa 45.25; 48.2; Ioan 8.41
68. Deut 4.8; Ps 147.19 20
69. Fil 1.10
70. Mat 15.14; 23.16 17 19 24; Ioan 9.34 40 41
71. Rom 6.17; 2 Tim 1.13; 3.5
72. Ps 50.16; Mat 23.3
73. Mal 3.8
74. Rom 2.17
75. 2 Sam 12.14; Isa 52.5; Ezec 36.20 23
76. Gal 5.3
77. Fapte 10.34 35
78. Mat 12.41 42
79. Mat 3.9; Ioan 8.39; Rom 9.6 7; Gal 6.15; Apoc 2.9
80. 1 Pet 3.4
81. Fil 3.3; Col 2.11
82. Rom 7.6; 2 Cor 3.6
83. 1 Cor 4.5; 2 Cor 10.18; 1 Tes 2.4
84. Deut 4.7 8; Ps 147.19 20; Rom 2.18; 9.4
85. Rom 10.16; Evr 4.2
86. Num 23.19; Rom 9.6; 11.29; 2 Tim 2.13
87. Iov 40.8
88. Ioan 3.33
89. Ps 62.9; 116.11
90. Ps 51.4
91. Rom 6.19; Gal 3.15
92. Gen 18.25; Iov 8.3; 34.17
93. Rom 5.20; 6.1 15
94. Rom 3.23; Gal 3.22
95. Ps 14.1-3; 53.1
96. Ps 5.9; Ier 5.16
97. Ps 140.3
98. Ps 10.7
99. Prov 1.16; Isa 59.7 8
100. Ps 36.1
101. Ioan 10.34; 15.25
102. Iov 5.16; Ps 107.42; Ezec 16.63; Rom 1.20; 2.1
103. Rom 2.2; Rom 3.9 23
104. Ps 143.2; Fapte 13.39; Gal 2.16; 3.11; Efes 2.8 9; Tit 3.5
105. Rom 7.7
106. Grecește: dreptate.
107. Fapte 15.11; Rom 1.17; Fil 3.9; Evr 11.4
108. Ioan 5.46; Fapte 26.22
109. Rom 1.2; 1 Pet 1.10
110. Rom 4
111. Rom 10.12; Gal 3.28; Col 3.11
112. Rom 3.9; Rom 11.32; Gal 3.22
113. Rom 4.16; Efes 2.8; Tit 3.5 7
114. Mat 20.28; Efes 1.7; Col 1.11; 1 Tim 2.6; Evr 9.12; 1 Pet 1.18 19
115. Lev 16.15; 1 Ioan 2.2; 4.10
116. Col 1.20
117. Fapte 13.38 39; 1 Tim 1.15; Fapte 17.30; Evr 9.15
118. Rom 2.17 23; 4.2; 1 Cor 1.29 31; Efes 2.9
119. Fapte 13.38 39; Rom 3.20-22; Rom 8.3; Gal 2.16
120. Rom 10.12 13; Gal 3.8 20 28
121. Isa 51.2; Mat 3.9; Ioan 8.33 39; 2 Cor 11.22
122. Rom 3.20 27 28
123. Gen 15.6; Gal 3.6; Iac 2.23
124. Rom 11.6
125. Ios 24.2
126. Ps 32.1 2
127. Gen 17.10
128. Luca 19.9; Rom 4.12 16; Gal 3.7
129. Gen 17.4; Gal 3.29
130. Gal 3.18
131. Rom 3.20; 5.13 20; 7.8 10 11; 1 Cor 15.56; 2 Cor 3.7 9; Gal 3.10 19; 1 Ioan 3.4
132. Rom 3.24
133. Gal 3.22
134. Isa 51.2; Rom 9.8
135. Gen 17.5
136. Rom 8.11; Efes 2.1 5
137. Rom 9.26; 1 Cor 1.28; 1 Pet 2.10
138. Gen 15.5
139. Gen 17.17; 18.11; Evr 11.11 12
140. Ps 115.3; Luca 1.37 45; Evr 11.19
141. Rom 15.4; 1 Cor 10.6 11
142. Fapte 2.24; 13.30
143. Isa 53.5 6; Rom 3.25; 5.6; 8.32; 2 Cor 5.21; Gal 1.4; Evr 9.28; 1 Pet 2.24; 3.18
144. 1 Cor 15.17; 1 Pet 1.21
145. Isa 32.17; Ioan 16.33; Rom 3.28 30
146. Sau: Să avem.
147. Efes 2.14; Col 1.20
148. Ioan 10.9; 14.6; Efes 2.18; 3.12; Evr 10.19
149. 1 Cor 15.1
150. Evr 3.6
151. Mat 5.11 12; Fapte 5.41; 2 Cor 12.10; Fil 2.17; Iac 1.2 12; 1 Pet 3.14
152. Iac 1.3
153. Iac 1.12
154. Fil 1.20
155. 2 Cor 1.22; Gal 4.6; Efes 1.13 14
156. Rom 4.25; 5.8
157. Ioan 15.13; 1 Pet 3.18; 1 Ioan 3.16; 4.9 10
158. Rom 3.25; Efes 2.13; Evr 9.14; 1 Ioan 1.7
159. Rom 1.18; 1 Tes 1.10
160. Rom 8.32
161. 2 Cor 5.18 19; Efes 2.16; Col 1.20 21
162. Ioan 5.26; 14.19; 2 Cor 4.10 11
163. Rom 2.17; 3.29 30; Gal 4.9
164. Gen 3.6; 1 Cor 15.21
165. Gen 2.17; Rom 6.23; 1 Cor 15.21
166. Rom 4.15; 1 Ioan 3.4
167. 1 Cor 15.21 22 45
168. Isa 53.11; Mat 20.28; 26.28
169. Ioan 12.32; Evr 2.9
170. Ioan 15.22; Rom 3.20; 4.15; 7.8; Gal 3.19 23
171. Luca 7.47; 1 Tim 1.14
172. Rom 3.8; 6.15
173. Rom 6.11; Rom 7.4; Gal 2.19; 6.14; Col 3.3; 1 Pet 2.24
174. Gal 3.27
175. 1 Cor 15.29
176. Col 2.12
177. Rom 8.11; 1 Cor 6.14; 2 Cor 13.4
178. Ioan 2.11; 11.40
179. Gal 6.15; Efes 4.22-24; Col 3.10
180. Fil 3.10 11
181. Gal 2.20; 5.24; 6.14; Efes 4.22; Col 3.5 9
182. Col 2.11
183. 1 Pet 4.1
184. 2 Tim 2.11
185. Apoc 1.18
186. Evr 9.27 28
187. Luca 20.38
188. Rom 6.2
189. Gal 2.19
190. Ps 19.13; 119.133
191. Rom 7.5; Col 3.5; Iac 4.1
192. Rom 12.1; 1 Pet 2.24; 4.2
193. Rom 7.4 6; 8.2; Gal 5.18
194. 1 Cor 9.21
195. Mat 6.24; Ioan 8.34; 2 Pet 2.19
196. 2 Tim 1.13
197. Ioan 8.32; 1 Cor 7.22; Gal 5.1; 1 Pet 2.16
198. Ioan 8.34
199. Rom 7.5
200. Rom 1.32
201. Ioan 8.32
202. Gen 2.17; Rom 5.12; Iac 1.15
203. Rom 2.7; 5.17 21; 1 Pet 1.4
204. 1 Cor 7.39
205. Mat 5.32
206. Rom 8.2; Gal 2.19; 5.18; Efes 2.15; Col 2.14; Gal 5.22
207. Rom 6.13
208. Rom 6.21; Gal 5.19; Iac 1.15
209. Rom 2.29; 2 Cor 3.6
210. Rom 3.20
211. Exod 20.17; Deut 5.21; Fapte 20.33; Rom 13.9
212. Rom 4.15; 5.20
213. 1 Cor 15.56
214. Lev 18.5; Ezec 20.11 13 21; 2 Cor 3.7
215. Ps 19.8; 119.38 137; 1 Tim 1.8
216. 1 Împ 21.20 25; 2 Împ 17.17
217. Gal 5.17
218. Gen 6.5; 8.21
219. Ps 1.2
220. 2 Cor 4.16; Efes 3.16; Col 3.9 10
221. Gal 5.17
222. Rom 6.13 19
223. 1 Cor 15.57
224. Rom 8.4; Gal 5.16 25
225. Ioan 8.36; Rom 6.18 22; Gal 2.19; 5.1
226. 1 Cor 15.45; 2 Cor 3.6
227. Rom 7.24 25
228. Fapte 13.39; Rom 3.20; Evr 7.18 19; 10.1 2 10 14
229. Grecește: „carnea, aici și peste tot unde e firea pământească”.
230. 2 Cor 5.21; Gal 3.13
231. Rom 8.1
232. Ioan 3.6; 1 Cor 2.14
233. Gal 5.22 25
234. Rom 6.21; 8.13; Gal 6.8
235. Iac 4.4
236. 1 Cor 2.14
237. 1 Cor 3.16; 6.19
238. Ioan 3.34; Gal 4.6; Fil 1.19; 1 Pet 1.11
239. Fapte 2.24
240. Rom 6.4 5; 1 Cor 6.14; 2 Cor 4.14; Efes 2.5
241. Rom 6.7 14
242. Rom 8.6; Gal 6.8
243. Efes 4.22; Col 3.5
244. Gal 5.18
245. 1 Cor 2.12; Evr 2.15
246. 2 Tim 1.7; 1 Ioan 4.18
247. Isa 56.6; Gal 4.5 6
248. Marc 14.36
249. 2 Cor 1.22; 5.5; Efes 1.13; 4.30
250. Fapte 26.18; Gal 4.7
251. Fapte 14.22; Fil 1.29; 2 Tim 2.11 12
252. 2 Cor 4.17; 1 Pet 1.6 7; 4.13
253. 2 Pet 3.13
254. 1 Ioan 3.2; Gen 3.19
255. Rom 8.22
256. Ier 12.11
257. 2 Cor 5.5; Efes 1.14
258. 2 Cor 5.2 4
259. Luca 20.36
260. Luca 21.28; Efes 4.30
261. 2 Cor 5.7; Evr 11.1
262. Mat 20.22; Iac 4.3
263. Zah 12.10; Efes 6.18
264. 1 Cron 28.9; Ps 7.9; Prov 17.3; Ier 11.20; 17.10; 20.12; Fapte 1.24; 1 Tes 2.4; Apoc 2.23
265. 1 Ioan 5.14
266. Rom 9.11 23 24; 2 Tim 1.9
267. Exod 33.12 17; Ps 1.6; Ier 1.5; Mat 7.23; Rom 11.2; 2 Tim 2.19; 1 Pet 1.2
268. Efes 1.5 11
269. Ioan 17.22; 2 Cor 3.18; Fil 3.21; 1 Ioan 3.2
270. Col 1.15 18; Evr 1.6; Apoc 1.5
271. Rom 1.6; 9.24; Efes 4.4; Evr 9.15; 1 Pet 2.9
272. 1 Cor 6.11
273. Ioan 17.22; Efes 2.6
274. Rom 5.6 10
275. Rom 4.25
276. Isa 50.8 9; Apoc 12.10 11
277. Iov 34.29
278. Marc 16.19; Col 3.1; Evr 1.3; 8.1; 12.2; 1 Pet 3.22
279. Evr 7.25; 9.24; 1 Ioan 2.1
280. Ps 44.22; 1 Cor 15.30 31; 2 Cor 4.11
281. 1 Cor 15.57; 2 Cor 2.14; 1 Ioan 4.4; 5.4 5; Apoc 12.11
282. Efes 1.21; 6.12; Col 1.16; 1 Pet 3.22
283. Sau: zidire.
284. Rom 1.9; 2 Cor 1.23; 11.31; 12.19; Gal 1.20; Fil 1.8; 1 Tim 2.7
285. Rom 10.1
286. Exod 32.32
287. Deut 7.6
288. Exod 4.22; Deut 14.1; Ier 31.9
289. 1 Sam 4.21; 1 Împ 8.11; Ps 63.2; 78.61
290. Fapte 3.25; Evr 8.8-10
291. Ps 147.19
292. Evr 9.1
293. Fapte 13.32; Rom 3.2; Efes 2.12
294. Deut 10.15; Rom 11.28
295. Luca 3.23; Rom 1.3
296. Ier 23.6; Ioan 1.1; Fapte 20.28; Evr 1.8; 1 Ioan 5.20
297. Num 23.19; Rom 3.3
298. Ioan 8.39; Rom 2.28 29; 4.12 16; Gal 6.16
299. Gal 4.23
300. Gen 21.12; Evr 11.18
301. Gal 4.28
302. Gen 18.10 14
303. Gen 25.21
304. Rom 4.17; 8.28
305. Gen 25.23
306. Deut 21.15; Prov 13.24; Mal 1.2 3; Mat 10.37; Luca 14.26; Ioan 12.25
307. Deut 32.4; 2 Cron 19.7; Iov 8.3; 34.10; Ps 92.15
308. Exod 33.19
309. Gal 3.8 22
310. Exod 9.16
311. 2 Cron 20.6; Iov 9.12; 23.13; Dan 4.35
312. Isa 29.16; 45.6; 64.8
313. Prov 16.4; Ier 18.6
314. 2 Tim 2.20
315. 1 Tes 5.9
316. 1 Pet 2.8; Iuda 4
317. Rom 2.4; Efes 1.7; Col 1.27
318. Rom 8.28-30
319. Rom 3.29
320. Osea 2.23; 1 Pet 2.10
321. Osea 1.10
322. Isa 10.22 23; Rom 11.5
323. Isa 28.22
324. Isa 1.9; Plâng 3.22
325. Isa 13.19; Ier 50.40
326. Rom 4.11; 10.20
327. Rom 1.17
328. Rom 10.2; 11.7
329. Gal 5.4
330. Luca 2.34; 1 Cor 1.23
331. Ps 118.22; Isa 8.14; 28.16; Mat 21.42; 1 Pet 2.6-8
332. Rom 10.11
333. Fapte 21.20; 22.3; Gal 1.14; 4.17; Rom 9.31
334. Rom 1.17; 9.30
335. Fil 3.9
336. Mat 5.17; Gal 3.24
337. Lev 18.5; Neem 9.29; Ezec 20.11 13 21; Gal 3.12
338. Deut 30.12 13
339. Deut 30.14
340. Mat 10.32; Luca 12.8; Fapte 8.37
341. Isa 28.16; 49.23; Ier 17.7; Rom 9.33
342. Fapte 15.9; Rom 3.22; Gal 3.28
343. Fapte 10.36; Rom 3.29; 1 Tim 2.5
344. Efes 1.7; 2.4 7
345. Ioel 2.32; Fapte 2.21
346. Fapte 9.14
347. Isa 52.7; Naum 1.15
348. Rom 3.3; Evr 4.2
349. Isa 53.1; Ioan 12.38
350. Ps 19.4; Mat 24.14; 28.19; Marc 16.15; Col 1.6 23
351. 1 Împ 18.10; Mat 4.8
352. Deut 32.21; Rom 11.11
353. Tit 3.3
354. Isa 65.1; Rom 9.30
355. Isa 65.2
356. 1 Sam 12.22; Ier 31.37; 2 Cor 11.22; Fil 3.5
357. Rom 8.29
358. 1 Împ 19.10 14
359. 1 Împ 19.18
360. Rom 9.27
361. Rom 4.4 5; Gal 5.4; Deut 9.4 5
362. Rom 9.31; 10.9
363. Isa 29.10
364. Deut 29.4; Isa 6.9; Ier 5.21; Ezec 12.2; Mat 13.14; Ioan 12.40; Fapte 28.26 27
365. Ps 69.22
366. Ps 69.23
367. Fapte 13.46; 18.6; 22.18 21; 28.24 28; Rom 10.19
368. Fapte 9.15; 13.2; 22.21; Rom 15.16; Gal 1.16; 2.2,7-9; Efes 3.8; 1 Tim 2.7; 2 Tim 1.11
369. 1 Cor 7.16; 9.22; 1 Tim 4.16; Iac 5.20
370. Lev 23.10; Num 15.18-21
371. Ier 11.16
372. Fapte 2.39; Efes 2.12 13
373. 1 Cor 10.12
374. Rom 12.16
375. Prov 28.14; Isa 66.2; Fil 2.12
376. 1 Cor 15.2; Evr 3.6 14
377. Ioan 15.2
378. 2 Cor 3.16
379. Rom 12.16
380. Rom 11.7; 2 Cor 3.14
381. Luca 21.24; Apoc 7.9
382. Isa 59.20; Ps 14.7
383. Isa 27.9; Ier 31.31; Evr 8.8; 10.16
384. Deut 7.8; 9.5; 10.15
385. Num 23.19
386. Efes 2.2; Col 3.7
387. Rom 3.9; Gal 3.22
388. Ps 36.6
389. Iov 11.7; Ps 92.5
390. Iov 15.8; Isa 40.13; Ier 23.18; 1 Cor 2.16
391. Iov 36.22
392. Iov 35.7; 41.11
393. 1 Cor 8.6; Col 1.16
394. Gal 1.5; 1 Tim 1.17; 2 Tim 4.18; Evr 13.21; 1 Pet 5.11; 2 Pet 3.18; Iuda 25; Apoc 1.6
395. 2 Cor 10.1
396. 1 Pet 2.5
397. Ps 50.13 14; Rom 6.13 16 19; 1 Cor 6.13 20
398. Evr 10.20
399. 1 Pet 1.14; 1 Ioan 2.15
400. Efes 1.18; 4.23; Col 1.21 22; 3.10
401. Efes 5.10 17; 1 Tes 4.3
402. Rom 1.5; 15.15; 1 Cor 3.10; 15.10; Gal 2.9; Efes 3.2 7 8
403. Prov 25.27; Ecl 7.16; Rom 11.20
404. 1 Cor 12.7 11; Efes 4.7
405. 1 Cor 12.12; Efes 4.16
406. 1 Cor 10.17; 12.20 27; Efes 1.23; 4.25
407. 1 Cor 12.4; 1 Pet 4.10 11
408. Rom 12.3
409. Fapte 11.27; 1 Cor 12.10 28; 1 Cor 13.2; 14.1 6 29 31
410. Fapte 13.1; Gal 6.6; Efes 4.11; 1 Tim 5.17
411. Fapte 15.32; 1 Cor 14.3
412. Mat 6.1-3
413. Fapte 20.28; 1 Tim 5.17; Evr 13.7 24; 1 Pet 5.2
414. 2 Cor 9.7
415. 1 Tim 1.5; 1 Pet 1.22
416. Ps 34.14; 36.4; 97.10; Amos 5.15
417. Evr 13.1; 1 Pet 1.22; 2.17; 3.8; 2 Pet 1.7
418. Fil 2.3; 1 Pet 5.5
419. Luca 10.20; Rom 5.2; 15.13; Fil 3.1; 4.4; 1 Tes 5.16; Evr 3.6; 1 Pet 4.13
420. Luca 21.19; 1 Tim 6.11; Evr 10.36; 12.1; Iac 1.4; 5.7; 1 Pet 2.19 20
421. Luca 18.1; Fapte 2.42; 12.5; Efes 6.18; Col 4.2; 1 Tes 5.17
422. 1 Cor 16.1; 2 Cor 9.1 12; Evr 6.10; 13.16; 1 Ioan 3.17
423. 1 Tim 3.2; Tit 1.8; Evr 13.2; 1 Pet 4.9
424. Mat 5.44; Luca 6.28; 23.34; Fapte 7.60; 1 Cor 4.12; 1 Pet 2.23; 3.9
425. 1 Cor 12.26
426. Rom 15.5; 1 Cor 1.10; Fil 2.2; 3.16; 1 Pet 3.8
427. Ps 131.1 2; Ier 45.5
428. Prov 3.7; 26.12; Isa 5.21; Rom 11.25
429. Prov 20.22; Mat 5.39; 1 Tes 5.15; 1 Pet 3.9
430. Rom 14.16; 2 Cor 8.21
431. Marc 9.50; Rom 14.19; Evr 12.14
432. Lev 19.18; Prov 24.29; Rom 12.17
433. Deut 32.35; Evr 10.30
434. Exod 23.4 5; Prov 25.21 22; Mat 5.44
435. Tit 3.1; 1 Pet 2.13
436. Prov 8.15 16; Dan 2.21; 4.32; Ioan 19.11
437. Tit 3.1
438. 1 Pet 2.14; 3.13
439. Ecl 8.2
440. 1 Pet 2.19
441. Mat 22.21; Marc 12.17; Luca 20.25
442. Rom 13.10; Gal 5.14; Col 3.14; 1 Tim 1.5; Iac 2
443. Exod 20.13; Deut 5.17; Mat 19.18
444. Lev 19.18; Mat 22.39; Marc 12.31; Gal 5.14; Iac 2.8
445. Mat 22.40; Rom 13.8
446. 1 Cor 15.34; Efes 5.14; 1 Tes 5.5 6
447. Efes 5.11; Col 3.8
448. Efes 6.13; 1 Tes 5.8
449. Fil 4.8; 1 Tes 4.12; 1 Pet 2.12
450. Prov 23.20; Luca 21.34; 1 Pet 4.3
451. 1 Cor 6.9; Efes 5.5
452. Iac 3.14
453. Gal 3.27; Efes 4.24; Col 3.10
454. Gal 5.16; 1 Pet 2.11
455. Rom 15.1 7; 1 Cor 8.9 11; 9.22
456. Rom 14.14; 1 Cor 10.25; 1 Tim 4.4; Tit 1.15
457. Col 2.16
458. Iac 4.12
459. Gal 4.10; Col 2.16
460. Gal 4.10
461. 1 Cor 10.31; 1 Tim 4.3
462. 1 Cor 6.19 20; Gal 2.20; 1 Tes 5.10; 1 Pet 4.2
463. 2 Cor 5.15
464. Fapte 10.36
465. Mat 25.31 32; Fapte 10.42; 17.31; 2 Cor 5.10; Iuda 14,15
466. Isa 45.23; Fil 2.10
467. Mat 12.36; Gal 6.5; 1 Pet 4.5
468. 1 Cor 8.9 13; 10.32
469. Fapte 10.15; Rom 14.2 20; 1 Cor 10.25; 1 Tim 4.4; Tit 1.15
470. 1 Cor 8.7 10
471. 1 Cor 8.11
472. Rom 12.17
473. 1 Cor 8.8
474. 2 Cor 8.21
475. Ps 34.14; Rom 12.18
476. Rom 15.2; 1 Cor 14.12; 1 Tes 5.11
477. Rom 14.15
478. Mat 15.11; Fapte 10.15; Rom 14.14; Tit 1.15
479. 1 Cor 8.9-12
480. 1 Cor 8.13
481. 1 Ioan 3.21
482. Tit 1.15
483. Gal 6.1
484. Rom 14.1
485. 1 Cor 9.19 22; 10.24 33; 13.5; Fil 2.4 5
486. Rom 14.19
487. Mat 26.39; Ioan 5.30; 6.38
488. Ps 69.9
489. Rom 4.23 24; 1 Cor 9.9 10; 10.11; 2 Tim 3.16 17
490. Rom 12.16; 1 Cor 1.10; Fil 3.16
491. Fapte 4.24 32
492. Rom 14.1 3
493. Rom 5.2
494. Mat 15.24; Ioan 1.11; Fapte 3.25 26; 13.46
495. Rom 3.3; 2 Cor 1.20
496. Ioan 10.16; Rom 9.23
497. Ps 18.49
498. Deut 32.43
499. Ps 117.1
500. Isa 11.1 10; Apoc 5.5; 22.16
501. Rom 12.12; 14.17
502. 2 Pet 1.12; 1 Ioan 2.21
503. 1 Cor 8.1 7 10
504. Rom 1.5; 12.3; Gal 1.15; Efes 3.7 8
505. Rom 11.13; Gal 2.7-9; 1 Tim 2.7; 2 Tim 1.11
506. Isa 66.20; Fil 2.17
507. Evr 5.1
508. Fapte 21.19; Gal 2.8
509. Rom 1.5; 16.26
510. Fapte 19.11; 2 Cor 12.12
511. 2 Cor 10.13 15 16
512. Isa 52.15
513. Rom 1.13; 1 Tes 2.17 18
514. Fapte 19.21; Rom 1.11; 15.32
515. Fapte 15.3
516. Fapte 19.21; 20.22; 24.17
517. 1 Cor 16.1 2; 2 Cor 8.1
518. 2 Cor 9.2 12; Rom 11.17
519. Gal 6.6
520. Fil 4.17
521. Rom 1.11
522. Fil 2.1
523. 2 Cor 1.11; Col 4.12
524. 2 Tes 3.2
525. 2 Cor 8.4
526. Rom 1.10
527. Fapte 18.21; 1 Cor 4.19; Iac 4.15
528. 1 Cor 16.18; 2 Cor 7.13; 2 Tim 1.16; Filim 7,20
529. Rom 16.20; 1 Cor 14.33; 2 Cor 13.11; Fil 4.9; 1 Tes 5.23; 2 Tes 3.16; Evr 13.20
530. Sau: slujitoare.
531. Fapte 18.18
532. Fil 2.29; 3 Ioan 5,6
533. Fapte 13.2 18 26; 2 Tim 4.19
534. 1 Cor 16.19; Col 4.15; Filim 2
535. 1 Cor 16.15
536. Gal 1.22
537. 2 Ioan 1
538. 1 Cor 16.20; 2 Cor 13.12; 1 Tes 5.26; 1 Pet 5.14
539. Fapte 15.1 5 24; 1 Tim 6.3
540. 1 Cor 5.9 11; 2 Tes 3.6 14; 2 Tim 3.5; Tit 3.10; 2 Ioan 10
541. Fil 3.19; 1 Tim 6.5
542. Col 2.4; 2 Tim 3.6; Tit 1.10; 2 Pet 2.3
543. Rom 1.8; Mat 10.16; 1 Cor 14.20
544. Rom 15.33
545. Gen 3.15
546. Rom 16.24; 1 Cor 16.23; 2 Cor 13.14; Fil 4.23; 1 Tes 5.28; 2 Tes 3.18; Apoc 22.21
547. Fapte 16.1; Fil 2.19; Col 1.1; 1 Tes 3.2; 1 Tim 1.2; Evr 13.23
548. Fapte 13.1
549. Fapte 17.5
550. Fapte 20.2
551. 1 Cor 1.14
552. Fapte 19.22; 2 Tim 4.20
553. Rom 16.20; 1 Tes 5.28
554. Efes 3.20; 1 Tes 3.13; 2 Tes 2.17; 3.3; Iuda 24
555. Rom 2.16
556. Efes 1.9; 3.3-5; Col 1.27
557. 1 Cor 2.7; Efes 3.5 9; Col 1.26
558. Efes 1.9; 2 Tim 1.10; Tit 1.2 3; 1 Pet 1.20
559. Fapte 6.7; Rom 1.5; 15.18
560. 1 Tim 1.17; 6.16; Iuda 25