Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Noul Testament/Ioan
| ←Luca | Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu Ioan |
Faptele Apostolilor→ |
1 1 La început era[1] Cuvântul, și Cuvântul era cu[2] Dumnezeu, și[3] Cuvântul era Dumnezeu[4]. 2 El[5] era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4 În El[6] era viața, și[7] viața era lumina oamenilor. 5 Lumina[8] luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. 6 A[9] venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7 El[10] a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9 Lumina[11] aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume[12]. 10 El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai[13] Săi, și ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor[14] celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuți[15] nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14 Și[16] Cuvântul S-a făcut trup[17] și a[18] locuit printre noi, plin de har[19] și de adevăr. Și noi am[20] privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 15 Ioan[21] a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce[22] vine după mine este înaintea mea, pentru că[23] era înainte de mine’. 16 Și noi toți am primit din plinătatea[24] Lui și har după har; 17 căci Legea[25] a fost dată prin Moise, dar harul[26] și adevărul[27] au venit prin Isus Hristos. 18 Nimeni[28] n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul[29] Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”
19 Iată mărturisirea[30] făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?” 20 El a mărturisit[31] și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. 21 Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie[32]?” Și el a zis: „Nu sunt!” „Ești prorocul[33]?” Și el a răspuns: „Nu!” 22 Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?” 23 „Eu”, a zis[34] el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a[35] zis prorocul Isaia”. 24 Trimișii erau din partea fariseilor. 25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” 26 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu[36] botez cu apă, dar[37] în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți. 27 El[38] este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor Lui.” 28 Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara[39][40], dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul[41] lui Dumnezeu, care[42] ridică păcatul lumii! 30 El[43] este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. 31 Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru[44] aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32 Ioan[45] a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și oprindu-Se este Cel ce[46] botează cu Duhul Sfânt’. 34 Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”
35 A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. 36 Și, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată[47] Mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus. 38 Isus S-a întors și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: Învățătorule), unde locuiești?” 39 „Veniți de vedeți”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Isus era Andrei[48], fratele lui Simon Petru. 41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos). 42 Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu[49] te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru). 43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip[50]. Și i-a zis: „Vino după Mine”. 44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45 Filip a găsit pe Natanael[51] și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise[52], în lege, și prorocii[53]: pe Isus din Nazaret[54], fiul lui Iosif.” 46 Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret[55]?” „Vino și vezi!” i-a răspuns Filip. 47 Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu[56] adevărat un israelit în care nu este vicleșug”. 48 „De unde mă cunoști?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. 49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești[57] Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul[58] lui Israel!” 50 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” 51 Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum[59] încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul omului”.
2 1 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana[60] din Galileea. Mama lui Isus era acolo. 2 Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. 3 Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin”. 4 Isus i-a răspuns: „Femeie[61], ce[62] am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul[63].” 5 Mama lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice”. 6 Și acolo erau șase vase de piatră, puse după[64] obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. 7 Isus le-a zis: „Umpleți vasele acestea cu apă”. Și le-au umplut până sus. 8 „Scoateți acum”, le-a zis El, „și aduceți nunului”. Și i-au adus. 9 Nunul, după ce a gustat apa[65] făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire 10 și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum”. 11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a[66] arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El. 12 După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, frații[67] și ucenicii Lui și acolo n-au rămas multe zile.
13 Paștele[68] iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14 În Templu a găsit[69] pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. 15 A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. 16 Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa[70] Tatălui Meu o casă de negustorie.” 17 Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna[71] pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”. 18 Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: „Prin ce[72] semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” 19 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricați[73] templul acesta, și în trei zile îl voi ridica”. 20 Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” 21 Dar El le vorbea despre[74] templul trupului Său. 22 Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au[75] adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus.
23 Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. 24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. 25 Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El[76] Însuși știa ce este în om.
3 1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. 2 Acesta[77] a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni[78] nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este[79] Dumnezeu cu el”. 3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă[80] un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă[81] nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. 7 Nu te mira că ți-am zis: ‘Trebuie să vă nașteți din nou’. 8 Vântul[82] suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” 9 Nicodim I-a zis: „Cum[83] se poate face așa ceva?” 10 Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri? 11 Adevărat[84], adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut, și voi[85] nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13 Nimeni[86] nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
14 Și[87], după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie[88] să fie înălțat și Fiul omului, 15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața[89] veșnică. 16 Fiindcă[90] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17 Dumnezeu, în adevăr, n-a[91] trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Oricine[92] crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și judecata aceasta stă în faptul că[93], odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine[94] face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. 21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
22 După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și[95] boteza. 23 Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim[96], pentru că acolo erau multe ape, și[97] oamenii veneau ca să fie botezați. 24 Căci[98] Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. 25 Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. 26 Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre[99] care ai mărturisit tu iată că botează și toți oamenii se duc la El”. 27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi[100] decât ce-i este dat din cer. 28 Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu[101] sunt eu Hristosul, ci sunt[102] trimis înaintea Lui. 29 Cine[103] are mireasă este mire, dar prietenul[104] mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, și această bucurie, care este a mea, este deplină. 30 Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. 31 Cel ce[105] vine din cer este[106] mai presus de toți; cel ce[107] este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce[108] vine din cer este mai presus de toți. 32 El mărturisește ce[109] a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. 33 Cine primește mărturia Lui adeverește[110] prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. 34 Căci[111] Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu[112] măsură. 35 Tatăl[113] iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cine[114] crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
4 1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează[115] mai mulți ucenici decât Ioan. 2 Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe[116] care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii[117], în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă[118] vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14 Dar oricui[119] va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se[120] va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I-a zis[121] femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot”. 16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici”. 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18 Pentru că cinci bărbați ai avut, și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd[122] că ești proroc. 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta[123], și voi ziceți că în Ierusalim[124] este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când[125] nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce[126] nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci[127] mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh[128] și[129] în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24 Dumnezeu[130] este Duh, și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25 „Știu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne[131] spună toate lucrurile”. 26 Isus i-a zis: „Eu[132], cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.
27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29 „Veniți de vedeți un om care[133] mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți”. 33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea[134] Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care[135] sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36 Cine[136] seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. 38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit, alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” 39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina[137] mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine[138] și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44 Căci[139] El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria[140] sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci[141] fuseseră și ei la praznic. 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde[142] prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă[143] nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu”. 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește”. Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile”. 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
5 1 După aceea[144], era un praznic al iudeilor, și Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare[145], numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. 8 „Scoală-te[146]”, i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă”. 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era[147] o zi de Sabat. 10 Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ți[148] este îngăduit să-ți ridici patul”. 11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ți patul și umblă’.” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ți-a zis: ‘Ridică-ți patul și umblă?’” 13 Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu[149] mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău”. 15 Omul acela s-a dus și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. 16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl[150] Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez”. 18 Tocmai de aceea căutau[151] și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea[152], astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. 19 Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul[153] nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20 Căci[154] Tatăl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21 În adevăr, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa[155] și Fiul dă viață cui vrea. 22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a[156] dat-o Fiului, 23 pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine[157] nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că cine[158] ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci[159] a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți[160] vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia. 26 Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. 27 Și I-a[161] dat putere să judece, întrucât[162] este Fiu al omului. 28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și[163] vor ieși din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce[164] au făcut răul vor învia pentru judecată. 30 Eu[165] nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu[166] caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31 Dacă[167] Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul[168] care mărturisește despre mine, și știu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și[169] el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiți mântuiți. 35 Ioan era lumina, care este aprinsă și[170] luminează, și voi[171] ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui. 36 Dar Eu[172] am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările[173] acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Și Tatăl, care M-a trimis, a[174] mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu[175] I-ați auzit niciodată glasul, nu I-ați văzut deloc fața 38 și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El. 39 Cercetați[176] Scripturile, pentru că socotiți că în ele[177] aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. 40 Și[178] nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața! 41 Eu[179] nu umblu după slava care vine de la oameni. 42 Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. 44 Cum[180] puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora și nu căutați slava[181] care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu credeți că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este[182] cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. 46 Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că[183] el a scris despre Mine. 47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”
6 1 După aceea[184], Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4 Paștele, praznicul iudeilor, erau[185] aproape. 5 Isus[186] Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu[187] două sute de lei[188], n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele”. 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar[189] ce sunt acestea la atâția?” 10 Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. 13 Le-au adunat, deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul[190] cel așteptat în lume”. 15 Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
16 Când[191] s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17 S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18 Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!” 21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?” 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. 27 Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru[192] mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe[193] El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta[194]: să credeți în Acela pe care L-a trimis El”. 30 „Ce[195] semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 Părinții[196] noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine[197] din cer’.” 32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă lumii viața”. 34 „Doamne[198]”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. 35 Isus le-a zis: „Eu[199] sunt Pâinea vieții. Cine[200] vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36 Dar[201] v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți. 37 Tot[202] ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe[203] cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu[204] voia Mea, ci[205] voia Celui ce M-a trimis. 39 Și voia Celui ce M-a trimis este să[206] nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40 Voia Tatălui meu este ca[207] oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”. 42 Și ziceau: „Oare[208] nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?” 43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi. 44 Nimeni[209] nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45 În[210] proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu’. Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine. 46 Nu[211] că cineva a văzut pe Tatăl, afară de[212] Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cine[213] crede în Mine are viața veșnică. 48 Eu[214] sunt Pâinea vieții. 49 Părinții[215] voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50 Pâinea[216] care se pogoară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea[217] vie, care[218] s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” 52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau[219] între ei și ziceau: „Cum[220] poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați[221] trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. 54 Cine[222] mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne[223] în Mine, și Eu rămân în el. 57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58 Astfel[224] este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți[225] din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62 Dar[226] dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63 Duhul[227] este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață. 64 Dar sunt[228] unii din voi care nu cred.” Căci Isus[229] știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am[230] spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. 66 Din[231] clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?” 68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele[232] vieții veșnice. 69 Și[233] noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70 Isus le-a răspuns: „Nu[234] v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul[235] din voi este un drac.” 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
7 1 După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că[236] iudeii căutau să-L omoare. 2 Și[237] praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, era aproape. 3 Frații[238] Lui I-au zis: „Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4 Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” 5 Căci nici[239] frații Lui nu credeau în El. 6 Isus le-a zis: „Vremea[240] Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. 7 Pe voi lumea nu[241] vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că[242] mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. 8 Suiți-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă[243] nu Mi s-a împlinit încă vremea.” 9 După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
10 După ce s-au suit frații Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. 11 Iudeii[244] Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: „Unde este?” 12 Noroadele vorbeau mult în șoaptă[245] despre El. Unii[246] ziceau: „Este un om bun”. Alții ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire”. 13 Totuși, de[247] frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. 14 Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța norodul. 15 Iudeii[248] se mirau și ziceau: „Cum are omul acesta învățătură, căci n-a învățat niciodată?” 16 Isus le-a răspuns: „Învățătura Mea[249] nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 17 Dacă[250] vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cine[251] vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate. 19 Oare[252] nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ține Legea. De[253] ce căutați să Mă omorâți?” 20 Norodul I-a răspuns: „Ai drac[254]. Cine caută să Te omoare?” 21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, și toți vă mirați de ea. 22 Moise[255] v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci[256] de la patriarhi – și voi tăiați împrejur pe om în ziua Sabatului. 23 Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbați de mânie împotriva Mea pentru că am[257] însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului? 24 Nu[258] judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.” 25 Niște locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare? 26 Și totuși iată că vorbește pe față, și ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut[259] că El este Hristosul? 27 Dar[260] noi știm de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.” 28 Și Isus, pe când învăța pe norod în Templu, striga: „Mă[261] cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu[262] n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este[263] adevărat, și voi[264] nu-L cunoașteți. 29 Eu[265] Îl cunosc, căci vin de la El și El M-a trimis.” 30 Ei căutau[266] deci să-L prindă, și nimeni[267] n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31 Mulți[268] din norod au crezut în El și ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” 32 Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. 33 Isus a zis: „Mai sunt cu voi puțină[269] vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34 Voi Mă[270] veți căuta, și nu Mă veți găsi, și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.” 35 Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei[271] împrăștiați printre greci și să învețe pe greci? 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi, și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni?’ ”
37 În[272] ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă[273] însetează cineva, să vină la Mine și să bea. 38 Cine[274] crede în Mine, din[275] inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39 Spunea[276] cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit[277].
40 Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul[278]”. 41 Alții ziceau: „Acesta[279] este Hristosul”. Și alții ziceau: „Cum, din Galileea[280] are să vină Hristosul? 42 Nu zice[281] Scriptura că Hristosul are să vină din sămânța lui David și din satul Betleem, unde[282] era David?” 43 S-a[283] făcut, deci, dezbinare în norod din pricina Lui. 44 Unii[284] din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. 45 Aprozii s-au întors deci la preoții cei mai de seamă și la farisei. Și aceștia le-au zis: „De ce nu L-ați adus?” 46 Aprozii au răspuns: „Niciodată[285] n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. 47 Fariseii le-au răspuns: „Doar n-ați fi fost duși și voi în rătăcire? 48 A[286] crezut în El vreunul din mai-marii noștri sau din farisei? 49 Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!” 50 Nicodim, cel care[287] venise la Isus noaptea și care era unul din ei, le-a zis: 51 „Legea[288] noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?” 52 Drept răspuns, ei i-au zis: „Și tu ești din[289] Galileea? Cercetează bine, și vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc”. 53 (Și s-a întors fiecare acasă.
8 1 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. 3 Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4 și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5 Moise[290], în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine[291] dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. 8 Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați[292] de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici[293] Eu nu te osândesc. Du-te și să[294] nu mai păcătuiești.”)
12 Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu[295] sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. 13 La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu[296] mărturisești despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată”. 14 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi[297] nu știți nici de unde vin nici unde Mă duc. 15 Voi[298] judecați după înfățișare; Eu[299] nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu[300] sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17 În[301] Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18 deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește[302] și Tatăl, care M-a trimis.” 19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi[303] nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă[304] M-ați cunoaște pe Mine, ați cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăța pe norod în Templu, în locul unde era vistieria[305]; și nimeni[306] n-a pus mâna pe El, pentru că încă[307] nu-I sosise ceasul. 21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă[308] veți căuta și veți[309] muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni”. 22 Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni!’ ” 23 „Voi[310] sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi[311] sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea[312] v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci[313], dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.” 25 „Cine ești Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26 Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce[314] M-a trimis este adevărat, și Eu[315], ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27 Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus deci le-a zis: „Când veți înălța[316] pe Fiul omului, atunci[317] veți cunoaște că[318] Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum[319] M-a învățat Tatăl Meu. 29 Cel[320] ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl[321] nu M-a lăsat singur, pentru că[322] totdeauna fac ce-I este plăcut.”
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulți[323] au crezut în El. 31 Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; 32 veți cunoaște adevărul[324], și adevărul vă va face slobozi”. 33 Ei I-au răspuns: „Noi[325] suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veți fi slobozi’?” 34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine[326] trăiește în păcat este rob al păcatului. 35 Și robul[327] nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36 Deci, dacă[328] Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați[329] să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38 Eu[330] spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” 39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam[331]”. Isus le-a zis: „Dacă[332] ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.” 40 Dar[333] acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe[334] care l-am auzit de la Dumnezeu. „Așa ceva Avraam n-a făcut. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un[335] singur Tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă[336] ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci[337] Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am[338] venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 Pentru[339] ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44 Voi[340] aveți de tată pe Diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu[341] stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? 47 Cine[342] este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
48 Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai[343] drac?” 49 „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. 50 Eu[344] nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă[345] păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52 „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam[346] a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”. 53 „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” 54 Isus a răspuns: „Dacă[347] Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl[348] Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru, 55 și totuși nu-L[349] cunoașteți. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56 Tatăl vostru Avraam a[350] săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a[351] văzut-o și s-a bucurat.” 57 „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” 58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt[352] Eu.” 59 La auzul acestor vorbe, au[353] luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând[354] prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.
9 1 Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine[355] a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” 3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci[356] s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Cât este ziuă, trebuie[357] să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât sunt în lume, sunt[358] Lumina lumii.” 6 După ce a zis aceste vorbe, a[359] scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7 și i-a zis: „Du-te de te spală în[360] scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El[361] s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. 8 Vecinii și cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerșetor ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” 9 Unii ziceau: „El este”. Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. Și el însuși zicea: „Eu sunt”. 10 Deci i-au zis: „Cum ți s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul[362] acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului și spală-te.’ M-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea.” 12 „Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu”.
13 Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. 14 Și era o zi de Sabat când făcuse Isus tină și-i deschisese ochii. 15 Din nou, fariseii l-au întrebat și ei cum și-a căpătat vederea. Și el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd”. 16 Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ține Sabatul”. Alții ziceau: „Cum[363] poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Și[364] era dezbinare între ei. 17 Iarăși au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privința faptului că ți-a deschis ochii?” „Este[365] un proroc”, le-a răspuns el. 18 Iudeii n-au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea până n-au chemat pe părinții lui. 19 Și când i-au venit părinții, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneți că s-a născut orb? Cum dar vede acum?” 20 Drept răspuns, părinții lui au zis: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. 21 Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l privește.” 22 Părinții lui au zis aceste lucruri, pentru că se[366] temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să[367] fie dat afară din sinagogă. 23 De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă, întrebați-l pe el”. 24 Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă[368] slavă lui Dumnezeu: noi[369] știm că omul acesta este un păcătos”. 25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: că eram orb, și acum văd”. 26 Iarăși l-au întrebat: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?” 27 „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „și n-ați ascultat. Pentru ce voiți să mai auziți încă o dată? Doar n-ați vrea să vă faceți și voi ucenicii Lui!” 28 Ei l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. 29 Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu[370] știm de unde este.” 30 „Aici[371] este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii. 31 Știm că Dumnezeu[372] n-ascultă pe păcătoși, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32 De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. 33 Dacă[373] omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” 34 „Tu ești născut cu totul în[374] păcat”, i-au răspuns ei, „și vrei să ne înveți pe noi?” Și l-au dat afară.
35 Isus a auzit că l-au dat afară și, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul[375] lui Dumnezeu?” 36 El a răspuns: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?” 37 „L-ai și văzut”, i-a zis Isus, „și cel[376] care vorbește cu tine, Acela este”. 38 „Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat. 39 Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru[377] judecată: ca[378] cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să ajungă orbi”. 40 Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au[379] zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” 41 „Dacă[380] ați fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-ați avea păcat, dar acum ziceți: ‘Vedem’. Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.”
10 1 „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar. 2 Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3 Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 4 După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor, și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5 Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. 8 Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9 Eu[381] sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. 11 Eu[382] sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12 Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă[383] oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie. 13 Cel plătit fuge, pentru că este plătit, și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile[384] Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, 15 așa cum[385] Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și[386] Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. 16 Mai am și alte[387] oi, care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și[388] va fi o turmă și un Păstor. 17 Tatăl Mă iubește, pentru că[389] Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. 18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am[390] putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta[391] este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” 19 Din pricina acestor cuvinte, iarăși[392] s-a făcut dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei ziceau: „Are[393] drac, este nebun. De ce-L ascultați?” 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate[394] un drac să[395] deschidă ochii orbilor?”
22 În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. 23 Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub[396] pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” 25 „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările[397] pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Dar[398] voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27 Oile[399] Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. 28 Eu le dau viața veșnică, în veac nu[400] vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl[401] Meu, care[402] Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30 Eu[403] și Tatăl una suntem.” 31 Atunci, iudeii[404] iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te[405] faci Dumnezeu”. 34 Isus le-a răspuns: „Nu[406] este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteți dumnezei»’? 35 Dacă Legea a numit dumnezei pe[407] aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și Scriptura nu poate fi desființată, 36 cum ziceți voi că hulesc Eu, Cel pe care[408] Tatăl M-a sfințit și M-a trimis[409] în lume? Și aceasta, pentru că[410] am zis: ‘Sunt Fiul[411] lui Dumnezeu!’ 37 Dacă[412] nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. 38 Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți [413] pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că[414] Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39 La[415] auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde[416] botezase Ioan la început. Și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar[417] tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”. 42 Și[418] mulți au crezut în El în locul acela.
11 1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei[419] și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era[420] aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav”. 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci[421] spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. 5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a[422] mai zăbovit două zile în locul în care era 7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. 8 „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum[423], de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă[424] umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia, 10 dar, dacă[425] umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” 11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme[426], dar Mă duc să-l trezesc din somn”. 12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit. 15 Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” 16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar și acum, știu că orice[427] vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. 24 „Știu[428]”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. 25 Isus i-a zis: „Eu sunt învierea[429] și viața[430]. Cine[431] crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred[432] că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă”. 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii[433], care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne[434], dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi”. 35 Isus plângea[435]. 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Și unii din ei au zis: „El, care[436] a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39 „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. 40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea[437] slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. 42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru[438] norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fășii de pânză și cu fața[439] înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”. 45 Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când[440] au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47 Atunci[441], preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce[442] vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa[443], care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; 50 oare nu[444] vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Și[445] nu numai pentru neamul acela, ci[446] și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54 De aceea[447] Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim[448], și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55 Paștele iudeilor erau[449] aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56 Ei[450] căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?” 57 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.
12 1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde[451] era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. 2 Acolo, I-au[452] pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. 3 Maria[453] a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea[454] punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe[455] săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” 9 O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe[456] care-l înviase din morți. 10 Preoții cei mai de seamă[457] au hotărât să omoare și pe Lazăr, 11 căci[458] din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
12 A doua zi[459], o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana[460]! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14 Isus a găsit[461] un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu[462] te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe”. 16 Ucenicii Lui n-au[463] înțeles aceste lucruri de la început, dar[464], după ce a fost proslăvit Isus, și-au[465] adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El. 18 Și[466] norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți[467] că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!”
20 Niște[468] greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care[469] era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A[470] sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele[471] de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine[472] își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze și unde[473] sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum[474], sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta!’? Dar[475] tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28 Tată, proslăvește Numele Tău!” Și[476] din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” 29 Norodul, care stătea acolo și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta[477], ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul[478] lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Și după ce[479] voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe[480] toți oamenii.” 33 Vorbind[481] astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi[482] am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este[483] puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați[484] ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine[485] umblă în întuneric nu știe unde merge. 36 Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii[486] ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a[487] ascuns de ei.
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne[488], cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?” 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a[489] orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.” 41 Isaia a spus aceste[490] lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42 Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El, dar de frica fariseilor[491] nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci[492] au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine[493] crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Și cine[494] Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu[495] am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu[496] îl judec, căci Eu n-am[497] venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine [498] Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul[499], pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Căci Eu[500] n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce[501] trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”
13 1 Înainte[502] de Praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I-a[503] sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. 2 În timpul cinei, după ce Diavolul[504] pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, 3 Isus, fiindcă știa că Tatăl[505] Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că[506] de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4 S-a[507] sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5 Apoi, a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: „Doamne, Tu[508] să-mi speli mie picioarele?” 7 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar[509] vei pricepe după aceea”. 8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă[510] nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”. 9 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!” 10 Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi[511] sunteți curați, dar nu toți”. 11 Căci[512] știa pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați”. 12 După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? 13 Voi[513] Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. 14 Deci[514], dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți[515] datori să vă spălați picioarele unii altora. 15 Pentru că Eu v-am[516] dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. 16 Adevărat[517], adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 Dacă[518] știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.
18 Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce[519] mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea’. 19 Vă spun lucrul acesta de pe acum[520], înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20 Adevărat[521], adevărat vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primește și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” 21 După ce a spus aceste[522] cuvinte, Isus S-a[523] tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul[524] din voi Mă va vinde.” 22 Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. 23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat[525] pe sânul lui Isus. 24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. 25 Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus și I-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucățica și i-o voi da”. Și a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 27 Cum[526] a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede”. 28 Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. 29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda[527] avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. 30 Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit în grabă. Era noapte.
31 După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: „Acum[528], Fiul omului a fost proslăvit și Dumnezeu[529] a fost proslăvit în El. 32 Dacă[530] Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuși, și-L va proslăvi îndată[531]. 33 Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și[532], cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum. 34 Vă dau o poruncă[533] nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35 Prin aceasta[534] vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”
36 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai[535] târziu vei veni.” 37 „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața[536] pentru Tine.” 38 Isus i-a răspuns: „Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”
14 1 „Să nu[537] vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu[538] Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce[539] și vă voi lua cu Mine, ca[540] acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. 4 Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo.” 5 „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?” 6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea[541], Adevărul[542]și Viața[543]. Nimeni[544] nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7 Dacă[545] m-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște, și L-ați și văzut.” 8 „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns”. 9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine[546]M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? 10 Nu crezi că Eu[547] sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu[548]le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. 11 Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeți[549]cel puțin pentru lucrările acestea. 12 Adevărat[550], adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl, 13 și[551] ori ce veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14 Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.
15 Dacă[552] Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. 16 Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt[553] Mângâietor[554], care să rămână cu voi în veac; 17 și anume Duhul[555] adevărului, pe[556]care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și[557]va fi în voi. 18 Nu[558]vă voi lăsa orfani, Mă voi[559] întoarce la voi. 19 Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi[560] Mă veți vedea, pentru că[561] Eu trăiesc și voi veți trăi. 20 În ziua aceea, veți cunoaște că Eu[562] sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi. 21 Cine[563] are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” 22 Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis[564]: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?” 23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă[565] Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și[566] vom locui împreună cu el. 24 Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Și cuvântul[567] pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. 25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul[568], adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă[569]va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 27 Vă las pacea[570], vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să[571] nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. 28 Ați auzit că v-am[572]spus: ‘Mă duc[573]și Mă voi întoarce la voi’. Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: ‘Mă duc la Tatăl’, căci Tatăl[574]este mai mare decât Mine. 29 Și v-am spus aceste lucruri acum[575], înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci[576] vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, 31 dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și că fac așa cum[577] Mi-a poruncit Tatăl. Sculați-vă, haidem să plecăm de aici!”
15 1 „Eu sunt adevărata viță și Tatăl Meu este vierul. 2 Pe orice[578] mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă și mai mult rod. 3 Acum voi[579] sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneți[580] în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. 5 Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă[581], căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. 6 Dacă nu rămâne cineva în Mine, este[582]aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. 7 Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice[583]veți vrea, și vi se va da. 8 Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta[584] Tatăl Meu va fi proslăvit și voi[585] veți fi astfel ucenicii Mei. 9 Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. 10 Dacă[586] păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. 11 V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria[587]voastră să fie deplină.
12 Aceasta[588] este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. 13 Nu este mai[589] mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. 14 Voi[590] sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că[591] v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. 16 Nu[592] voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am[593]rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice[594] veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. 17 Vă poruncesc[595] aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.
18 Dacă[596] vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. 19 Dacă[597] ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că[598] nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘robul[599] nu este mai mare decât stăpânul său’. Dacă[600] M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar[601] vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 22 Dacă[602] n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat, dar[603] acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cine[604] Mă urăște pe Mine urăște și pe Tatăl Meu. 24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări[605] pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu. 25 Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ‘M-au[606] urât fără temei’. 26 Când[607]va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El[608] va mărturisi despre Mine. 27 Și voi[609] de asemenea veți mărturisi, pentru că ați[610] fost cu Mine de la început.”
16 1 „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să[611] nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2 Au[612] să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine[613] vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. 3 Și se vor purta astfel[614] cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V-am spus aceste[615] lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceți aminte că vi le-am spus. Nu[616] vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5 Acum Mă duc[617] la Cel ce M-a trimis și nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ 6 Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea[618]v-a umplut inima. 7 Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul[619] nu va veni la voi, dar, dacă[620] Mă duc, vi-L voi trimite. 8 Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. 9 În ce privește[621] păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; 10 în ce privește neprihănirea[622], fiindcă[623]Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea; 11 în ce privește[624] judecata, fiindcă stăpânitorul[625] lumii acesteia este judecat. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar[626] acum nu le puteți purta. 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul[627] adevărului, are să vă[628]călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. 14 El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. 15 Tot[629] ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.
16 Peste puțină[630]vreme, nu Mă veți mai vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea, pentru că[631] Mă duc la Tatăl.” 17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea’ și ‘Apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea’ și ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?” 18 Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puțină vreme’? Nu știm ce vrea să spună.” 19 Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: „Vă întrebați între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea’ și ‘Apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea’? 20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia[632], când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22 Tot așa[633] și voi, acum sunteți plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se[634]va bucura și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23 În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat[635], adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca[636] bucuria voastră să fie deplină.
25 V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl. 26 În ziua aceea[637], veți cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27 Căci[638] Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați[639]crezut că am ieșit de la Dumnezeu. 28 Am ieșit[640] de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl.” 29 Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nicio pildă. 30 Acum cunoaștem că[641] știi toate lucrurile și n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem[642] că ai ieșit de la Dumnezeu.” 31 „Acum credeți?” le-a răspuns Isus. 32 „Iată[643]că vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare[644] la ale lui, și pe Mine Mă veți lăsa singur, dar[645] nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. 33 V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în[646] Mine. În[647] lume veți avea necazuri, dar[648]îndrăzniți, Eu am biruit[649]lumea.”
17 1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a[650]sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2 după cum[651]I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe[652] care I i-ai dat Tu. 3 Și viața[653] veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul[654] Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care[655] L-ai trimis Tu. 4 Eu[656] Te-am proslăvit pe pământ, am[657] sfârșit lucrarea pe care[658] Mi-ai dat-o s-o fac. 5 Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe[659] care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6 Am[660] făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care[661]Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care[662] Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și[663]au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu[664]Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10 tot ce este al Meu este al Tău și ce este al[665] Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. 11 Eu[666]nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește[667], în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca[668] ei să fie una, cum[669] suntem și Noi. 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu[670] am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și[671] niciunul din ei n-a pierit, afară[672] de fiul pierzării, ca[673]să se împlinească Scriptura. 13 Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Le-am[674]dat Cuvântul Tău, și[675] lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum[676] Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i[677] păzești de cel rău. 16 Ei[678] nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfințește-i[679] prin adevărul Tău: Cuvântul[680] Tău este adevărul. 18 Cum[681] M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19 Și[682] Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. 20 Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21 Mă rog ca[683] toți să fie una, cum Tu[684], Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca[685] ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23 Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca[686]ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată[687], vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă[688] Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Neprihănitule Tată, lumea[689] nu Te-a cunoscut, dar Eu[690] Te-am cunoscut și aceștia[691] au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Eu[692] le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu[693] care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”
18 1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a[694] plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron[695], unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2 Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că[696] Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3 Iuda deci[697] a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4 Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” 9 A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe[698] niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”. 10 Simon Petru[699], care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul[700]pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12 Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. 13 L-au[701] dus întâi la Ana[702], căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14 Și[703] Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod”. 15 Simon Petru[704] mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru[705] însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și a băgat pe Petru înăuntru. 17 Atunci, slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18 Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu[706] am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a[707] dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” 24 Ana[708] L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei[709] i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt”. 26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27 Petru iar s-a lepădat. Și îndată[710] a cântat cocoșul.
28 Au adus[711] pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29 Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” 30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale”. 31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după legea voastră”. „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32 Aceasta s-a întâmplat ca[712] să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33 Pilat[713] a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36 „Împărăția[714] Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns[715] Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este[716] de aici.” 37 „Atunci, un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu[717] nu găsesc nicio vină în El.
39 Dar[718], fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
40 Atunci[719], toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba[720] era un tâlhar.
19 1 Atunci[721], Pilat a luat pe Isus și a pus să-L bată. 2 Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3 Apoi, s-au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. 4 Pilat a ieșit iarăși afară și a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca[722] să știți că nu găsesc nicio vină în El”. 5 Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat. 6 Când L-au zărit, preoții cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis[723] Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El”. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege[724], și, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a[725] făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”. 8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. 9 A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar[726] Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ți dau drumul!” 11 „N-ai[727] avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă[728] dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine[729] se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” 13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, „Gabata”. 14 Era[730] ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem[731] alt împărat decât pe cezarul!” 16 Atunci[732], L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească.
17 Isus, ducându-Și[733] crucea, a[734] ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. 18 Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. 19 Pilat[735] a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. 20 Mulți din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. 21 Preoții cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor’. Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor’.” 22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. 23 Ostașii[736], după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos. 24 Și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie”. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit[737] hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți”. Iată ce au făcut ostașii. 25 Lângă[738] crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa[739], și Maria Magdalena. 26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa și, lângă ea, pe[740] ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie[741], iată fiul tău!” 27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă[742]. 28 După aceea, Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca[743] să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. 29 Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus[744] într-o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l-au dus la gură. 30 Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a[745] isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
31 De frică să[746] nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci[747] era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32 Ostașii au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Când au venit la Isus și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță, și îndată a[748] ieșit din ea sânge și apă. 35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca[749] să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”. 37 Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor[750] vedea pe cine au străpuns”.
38 După[751] aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de[752] frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39 Nicodim[753], care la început se dusese la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. 40 Au luat deci trupul lui Isus și l-au[754] înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Din[755] pricină că era Ziua Pregătirii iudeilor, pentru că[756] mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
20 1 În ziua[757] dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat la Simon Petru și la celălalt[758] ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus”. 3 Petru[759] și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile[760] de pânză jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7 Iar ștergarul[761], care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur. 8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el și a văzut, și a crezut. 9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură[762], Isus trebuia să învieze din morți. 10 Apoi, ucenicii s-au întors acasă.
11 Dar[763] Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12 Și a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. 13 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus”. 14 După ce[764] a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau”. 16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică „Învățătorule!” 17 „Nu mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații[765] Mei și spune-le că Mă[766] sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul[767] Meu și Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena s-a[768] dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.
19 În[769] seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 20 Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii[770] s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21 Isus[771] le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum[772] M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor ce[773] le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.”
24 Toma, zis[774] Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți[775] degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios”. 28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29 „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice[776] de cei ce n-au văzut, și au crezut.”
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe[777] alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar[778] lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și[779], crezând, să aveți viața în Numele Lui.
21 1 După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2 Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael[780] din Cana Galileii, fiii[781] lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește”. „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie, și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4 Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu[782] știau că este Isus. 5 „Copii”, le-a zis Isus[783], „aveți ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. 6 El le-a zis[784]: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei, și veți găsi”. Au aruncat-o deci și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7 Atunci, ucenicul[785] pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8 Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm, decât ca la două sute de coți. 9 Când s-au pogorât pe țărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum”. 11 Simon Petru s-a suit în corăbioară și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari, și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja. 12 „Veniți[786] de prânziți”, le-a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?” căci știau că este Domnul. 13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. 14 Aceasta era a[787] treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morți.
15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei”. 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis[788]: „Paște oițele Mele”. 17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate[789] le știi, știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18 Adevărat[790], adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” 19 A zis lucrul acesta ca să arate cu[791] ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine”. 20 Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe[792] care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21 Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22 Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până[793] voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” 23 Din pricina aceasta, a ieșit zvonul printre frați că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?” 24 Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm[794] că mărturia lui este adevărată. 25 Mai[795] sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred[796] că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin.
- ↑ Prov 8.22 23; Col 1.17; 1 Ioan 1.1; Apoc 1.2; 19.13
- ↑ Prov 8.30; Ioan 17.5; 1 Ioan 1.2
- ↑ Fil 2.6; 1 Ioan 5.7
- ↑ Gen 1.1
- ↑ Ps 33.6; Ioan 1.10; Efes 3.9; Col 1.16; Evr 1.2; Apoc 4.11
- ↑ Ioan 5.26; 1 Ioan 5.11
- ↑ Ioan 8.12; 9.5; 12.35 46
- ↑ Ioan 3.19
- ↑ Mal 3.1; Mat 3.1; Luca 3.2; Ioan 1.33
- ↑ Fapte 19.4
- ↑ Ioan 1.4; Isa 49.6; 1 Ioan 2.8
- ↑ Ioan 1.3; Evr 1.2; Evr 11.3
- ↑ Luca 19.14; Fapte 3.26; 13.46
- ↑ Isa 56.5; Rom 8.15; Gal 3.26; 2 Pet 1.4; 1 Ioan 3.1
- ↑ Ioan 3.5; Iac 1.18; 1 Pet 1.23
- ↑ Mat 1.16 20; Luca 1.31 35; 2.7; 1 Tim 3.16
- ↑ Evr 2.11 14 16 17
- ↑ Rom 1.3; Gal 4.4
- ↑ Isa 40.5; Mat 17.2; Ioan 2.11; 11.40; 2 Pet 1.17
- ↑ Col 1.19; 2.3 9
- ↑ Ioan 1.32; Ioan 3.32; 5.33
- ↑ Mat 3.11; Marc 1.7; Luca 3.16; Ioan 1.27 30; Ioan 3.13
- ↑ Ioan 8.58; Col 1.17
- ↑ Ioan 3.34; Efes 1.6-8; Col 1.19; 2.9 10
- ↑ Exod 20.1; Deut 4.44; 5.1; 33.4
- ↑ Rom 3.24; 5.21; 6.14
- ↑ Ioan 8.32; 14.6
- ↑ Exod 33.20; Deut 4.12; Mat 11.27; Luca 10.22; Ioan 6.46; 1 Tim 1.17; 6.16; 1 Ioan 4.12 20
- ↑ Ioan 1.14; Ioan 3.16 18; 1 Ioan 4.9
- ↑ Ioan 5.33
- ↑ Luca 3.15; Ioan 3.28; Fapte 13.25
- ↑ Mal 4.5; Mat 17.10
- ↑ Deut 18.15 18
- ↑ Mat 3.3; Marc 1.3; Luca 3.4; Ioan 3.28
- ↑ Isa 40.3
- ↑ Mat 3.11
- ↑ Mat 3.1
- ↑ Ioan 1.15 30; Fapte 19.4
- ↑ Iuda 7.24; Ioan 10.40
- ↑ Sau: Betania.
- ↑ Exod 12.3; Isa 53.7; Ioan 1.36; Fapte 8.32; 1 Pet 1.19; Apoc 5.6
- ↑ Isa 53.11; 1 Cor 15.3; Gal 1.4; Evr 1.3; Evr 2.17; 9.28; 1 Pet 2.24; 3.18; 1 Ioan 2.2; 3.5; 4.10; Apoc 1.5
- ↑ Ioan 1.15 27
- ↑ Mal 3.1; Mat 3.6; Luca 1.17 76 77; 3.3 4
- ↑ Mat 3.16; Marc 1.10; Luca 3.22; Ioan 5.32
- ↑ Mat 3.11; Fapte 1.5; 2.4; 10.44; 19.6
- ↑ Ioan 1.29
- ↑ Mat 4.18
- ↑ Mat 16.18
- ↑ Ioan 12.21
- ↑ Ioan 21.2
- ↑ Gen 3.15; 49.10; Deut 18.18; Luca 24.27
- ↑ Isa 4.2; 7.14; 9.6; 53.2; Mica 5.2; Zah 6.12; 9.9; Luca 24.27
- ↑ Mat 2.23; Luca 2.4
- ↑ Ioan 7.41 42 52
- ↑ Ps 32.2; 73.1; Ioan 8.39; Rom 2.28 29; 9.6
- ↑ Mat 14.33
- ↑ Mat 21.5; 27.11 42; Ioan 18.37; 19.3
- ↑ Gen 28.12; Mat 4.11; Luca 2.9 13; 22.43; 24.4; Fapte 1.10
- ↑ Ios 19.28
- ↑ Ioan 19.26
- ↑ 2 Sam 16.10; 19.22
- ↑ Ioan 7.6
- ↑ Marc 7.3
- ↑ Ioan 4.46
- ↑ Ioan 1.14
- ↑ Mat 12.46
- ↑ Exod 12.14; Deut 16.1 16; Ioan 2.23; Ioan 5.1; 6.4; 11.55
- ↑ Mat 21.12; Marc 11.15; Luca 19.45
- ↑ Luca 2.49
- ↑ Ps 69.9
- ↑ Mat 12.38; Ioan 6.30
- ↑ Mat 26.61; 27.40; Marc 14.58; 15.29
- ↑ Col 2.9; Evr 8.2; 1 Cor 3.16; 6.19; 2 Cor 6.16
- ↑ Luca 24.8
- ↑ 1 Sam 16.7; 1 Cron 28.9; Mat 9.4; Marc 2.8; Ioan 6.54; 16.30; Fapte 1.24; Apoc 2.23
- ↑ Ioan 7.50; 19.39
- ↑ Ioan 9.16 33; Fapte 2.22
- ↑ Fapte 10.38
- ↑ Ioan 1.13; Gal 6.15; Tit 3.5; Iac 1.18; 1 Pet 1.23; 1 Ioan 3.9
- ↑ Marc 16.16; Fapte 2.38
- ↑ Ecl 11.5; 1 Cor 2.11
- ↑ Ioan 6.52 60
- ↑ Mat 11.27; Ioan 1.18; 7.16; 8.28; 12.49; 14.24
- ↑ Ioan 3.32
- ↑ Prov 30.4; Ioan 6.33 38 51 62; 16.28; Fapte 2.34; 1 Cor 15.47; Efes 4.9 10
- ↑ Num 21.9
- ↑ Ioan 8.28; 12.32
- ↑ Ioan 3.36; Ioan 6.47
- ↑ Rom 5.8; 1 Ioan 4.9
- ↑ Luca 9.56; Ioan 5.45; 8.15; 12.47; 1 Ioan 4.14
- ↑ Ioan 5.14; 6.40 47; 20.31
- ↑ Ioan 1.4,9-11; 8.12
- ↑ Iov 24.13 17; Efes 5.13
- ↑ Ioan 4.2
- ↑ 1 Sam 9.4
- ↑ Mat 3.5 6
- ↑ Mat 14.2
- ↑ Ioan 1.7 15 27 34
- ↑ 1 Cor 4.7; Evr 5.4; Iac 1.17
- ↑ Ioan 1.20 27
- ↑ Mal 3.1; Marc 1.2; Luca 1.17
- ↑ Mat 22.2; 2 Cor 11.2; Efes 5.25 27; Apoc 21.9
- ↑ Cânt 5.1
- ↑ Ioan 3.13; Ioan 8.23
- ↑ Mat 28.18; Ioan 1.15 27; Rom 9.5
- ↑ 1 Cor 15.27
- ↑ Ioan 6.33; 1 Cor 15.47; Efes 1.21; Fil 2.9
- ↑ Ioan 3.11; Ioan 8.26; 15.15
- ↑ Rom 3.4; 1 Ioan 5.10
- ↑ Ioan 7.16
- ↑ Ioan 1.16
- ↑ Mat 11.27; 28.18; Luca 10.22; Ioan 5.20 22; 13.3; 17.2; Evr 2.8
- ↑ Hab 2.4; Ioan 1.12; 6.47; 3.15 16; Rom 1.17; 1 Ioan 5.10
- ↑ Ioan 3.22 26
- ↑ Gen 33.19; 48.22; Ios 24.32
- ↑ 2 Împ 17.24; Luca 9.52 53; Fapte 10.28
- ↑ Isa 12.3; 44.3; Ier 2.13; Zah 13.1; 14.8
- ↑ Ioan 6.35 58
- ↑ Ioan 7.38
- ↑ Ioan 6.34; 17.2 3; Rom 6.23; 1 Ioan 5.20
- ↑ Luca 7.16; 24.19; Ioan 6.14; 7.40
- ↑ Iuda 9.7
- ↑ Deut 12.5 11; 1 Împ 9.3; 2 Cron 7.12
- ↑ Mal 1.11; 1 Tim 2.8
- ↑ 2 Împ 17.29
- ↑ Isa 2.3; Luca 24.47; Rom 9.4 5
- ↑ Fil 3.3
- ↑ Ioan 1.17
- ↑ 2 Cor 3.17
- ↑ Ioan 4.29
- ↑ Mat 26.63 64; Marc 14.61 62; Ioan 9.37
- ↑ Ioan 4.25
- ↑ Iov 23.12; Ioan 6.38; 17.4; 19.30
- ↑ Mat 9.37; Luca 10.2
- ↑ Dan 12.3
- ↑ Ioan 4.29
- ↑ Ioan 17.8; 1 Ioan 4.14
- ↑ Mat 13.57; Marc 6.1; Luca 4.24
- ↑ Ioan 2.23; 3.2
- ↑ Deut 16.16
- ↑ Ioan 2.1 11
- ↑ 1 Cor 1.22
- ↑ Lev 23.2; Deut 16.1; Ioan 2.13
- ↑ Neem 3.1; 12.39
- ↑ Mat 9.6; Marc 2.11; Luca 5.24
- ↑ Ioan 9.14
- ↑ Exod 20.10; Neem 13.19; Ier 17.21; Mat 12.2; Marc 2.24; 3.4; Luca 6.2; 13.14
- ↑ Mat 12.45; Ioan 8.11
- ↑ Ioan 9.4; 14.10
- ↑ Ioan 7.19
- ↑ Ioan 10.30 33; Fil 2.6
- ↑ Ioan 5.30; Ioan 8.28; 9.4; 12.49; 14.10
- ↑ Mat 3.17; Ioan 3.35; 2 Pet 1.17
- ↑ Luca 7.14; 8.54; Ioan 11.25 43
- ↑ Mat 11.27; 28.18; Ioan 5.27; Ioan 3.35; 17.2; Fapte 17.31; 1 Pet 4.5
- ↑ 1 Ioan 2.23
- ↑ Ioan 3.16 18; 6.40 47; 8.51; 20.31
- ↑ 1 Ioan 3.14
- ↑ Ioan 5.28; Efes 2.1 5; Efes 5.14; Col 2.13
- ↑ Ioan 5.22; Fapte 10.42; Fapte 17.31
- ↑ Dan 7.13 14
- ↑ Isa 26.19; 1 Cor 15.52; 1 Tes 4.16
- ↑ Dan 12.2; Mat 25.32 33 46
- ↑ Ioan 5.19
- ↑ Mat 26.39; Ioan 4.34; Ioan 6.38
- ↑ Ioan 8.14; Apoc 3.14
- ↑ Mat 3.17; 17.5; Ioan 8.18; 1 Ioan 5.6 7 9
- ↑ Ioan 1.15 19 27 32
- ↑ 2 Pet 1.19
- ↑ Mat 13.20; 21.26; Marc 6.20
- ↑ 1 Ioan 5.9
- ↑ Ioan 3.2; 10.25; 15.24
- ↑ Mat 3.17; 17.5; Ioan 6.27; 8.18
- ↑ Deut 4.12; Ioan 1.18; 1 Tim 1.17; 1 Ioan 4.12
- ↑ Isa 8.20; 34.16; Luca 16.29; Ioan 5.46; Fapte 17.11
- ↑ Deut 18.15 18; Luca 24.27; Ioan 1.45
- ↑ Ioan 1.11; 3.19
- ↑ Ioan 5.34; 1 Tes 2.6
- ↑ Ioan 12.43
- ↑ Rom 2.29
- ↑ Rom 2.12
- ↑ Gen 3.15; 12.3; 18.18; 22.18; 49.10; Deut 18.15 18; Ioan 1.45; Fapte 26.22
- ↑ Mat 14.13; Marc 6.35; Luca 9.10 12
- ↑ Lev 23.5 7; Deut 16.1; Ioan 2.13; 5.1
- ↑ Mat 14.14; Marc 6.35; Luca 9.12
- ↑ Num 11.21 22
- ↑ Grecește: dinari.
- ↑ 2 Împ 4.43
- ↑ Gen 49.10; Deut 18.15 18; Mat 11.3; Ioan 1.21; 4.19 25; 7.40
- ↑ Mat 14.23; Marc 6.47
- ↑ Ioan 6.51; Ioan 4.14
- ↑ Mat 3.17; 17.5; Marc 1.11; 9.7; Luca 3.22; 9.35; Ioan 1.33; 5.37; 8.18; Fapte 2.22; 2 Pet 1.17
- ↑ 1 Ioan 3.23
- ↑ Mat 12.38; 16.1; Marc 8.11; 1 Cor 1.22
- ↑ Exod 16.15; Num 11.7; Neem 9.15; 1 Cor 10.3
- ↑ Ps 78.24 25
- ↑ Ioan 4.5
- ↑ Ioan 6.48 58
- ↑ Ioan 4.14; 7.37
- ↑ Ioan 6.26 64
- ↑ Ioan 6.45
- ↑ Mat 24.24; Ioan 10.28 29; 2 Tim 2.19; 1 Ioan 2.19
- ↑ Mat 26.39; Ioan 5.30
- ↑ Ioan 4.34
- ↑ Ioan 10.28; 17.12; 18.9
- ↑ Ioan 6.27 47 54; Ioan 3.15 16; 4.14
- ↑ Mat 13.55; Marc 6.3; Luca 4.22
- ↑ Cânt 1.4; Ioan 6.65
- ↑ Ier 31.34; Mica 4.2; Evr 8.10; 10.16; Ioan 6.37
- ↑ Ioan 1.18; 5.37
- ↑ Mat 11.27; Luca 10.22; Ioan 1.18; 7.29; 8.19
- ↑ Ioan 3.16 18 36; 6.40
- ↑ Ioan 6.33 35
- ↑ Ioan 6.31
- ↑ Ioan 6.51 58
- ↑ Evr 10.5 10
- ↑ Ioan 3.13
- ↑ Ioan 7.43; 9.16; 10.19
- ↑ Ioan 3.9
- ↑ Mat 26.26 28
- ↑ Ioan 6.27 40 63; Ioan 4.14
- ↑ 1 Ioan 3.24; 4.15 16
- ↑ Ioan 6.49 50 51
- ↑ Mat 11.6; Ioan 6.66
- ↑ Marc 16.19; Ioan 3.13; Fapte 1.9; Efes 4.8
- ↑ 2 Cor 3.6
- ↑ Ioan 6.36
- ↑ Ioan 2.24 25; 13.11
- ↑ Ioan 6.44 45
- ↑ Ioan 6.60
- ↑ Fapte 5.20
- ↑ Mat 16.16; Marc 8.29; Luca 9.20; Ioan 1.49; 11.27
- ↑ Luca 6.13
- ↑ Ioan 13.27
- ↑ Ioan 5.16 18
- ↑ Lev 23.34
- ↑ Mat 12.46; Marc 3.31; Fapte 1.14
- ↑ Marc 3.21
- ↑ Ioan 2.4; 8.20; 7.8 30
- ↑ Ioan 15.19
- ↑ Ioan 3.19
- ↑ Ioan 8.20; Ioan 7.6
- ↑ Ioan 11.56
- ↑ Ioan 9.16; 10.19
- ↑ Mat 21.46; Luca 7.16; Ioan 6.14; 7.40
- ↑ Ioan 9.22; 12.42; 19.38
- ↑ Mat 13.54; Marc 6.2; Luca 4.22; Fapte 2.7
- ↑ Ioan 3.11; 8.28; 12.49; 14.10 24
- ↑ Ioan 8.43
- ↑ Ioan 5.41; 8.50
- ↑ Exod 24.3; Deut 33.4; Ioan 1.17; Fapte 7.38
- ↑ Mat 12.14; Marc 3.6; Ioan 5.16 18; 10.31 39; 11.53
- ↑ Ioan 8.48 52; 10.20
- ↑ Lev 12.3
- ↑ Gen 17.10
- ↑ Ioan 5.8 9 16
- ↑ Deut 1.16 17; Prov 24.23; Ioan 8.15; Iac 2.1
- ↑ Ioan 7.48
- ↑ Mat 13.55; Marc 6.3; Luca 4.22
- ↑ Ioan 8.14
- ↑ Ioan 5.43; 8.42
- ↑ Ioan 5.32; 8.26; Rom 3.4
- ↑ Ioan 1.18; 8.55
- ↑ Mat 11.27; Ioan 10.15
- ↑ Marc 11.18; Luca 19.47; 20.19; Ioan 7.19; Ioan 8.37
- ↑ Ioan 7.41; 8.20
- ↑ Mat 12.23; Ioan 3.2; 8.30
- ↑ Ioan 13.33; 16.16
- ↑ Osea 5.6; Ioan 8.21; 13.33
- ↑ Isa 11.12; Iac 1.1; 1 Pet 1.1
- ↑ Lev 23.36
- ↑ Isa 55.1; Ioan 6.35
- ↑ Apoc 22.17; Deut 18.15
- ↑ Prov 18.4; Isa 12.3; 44.3; Ioan 4.14
- ↑ Isa 44.3; Ioel 2.28; Ioan 16.7; Fapte 2.17 33 38
- ↑ Ioan 12.16; 16.7
- ↑ Deut 18.15 18; Ioan 1.21; 6.14
- ↑ Ioan 4.42; 6.69
- ↑ Ioan 1.46; 7.52
- ↑ Ps 132.11; Ier 23.5; Mica 5.2; Mat 2.5; Luca 2.4
- ↑ 1 Sam 16.1 4
- ↑ Ioan 7.12; Ioan 9.16; 10.19
- ↑ Ioan 7.30
- ↑ Mat 7.29
- ↑ Ioan 12.42; Fapte 6.7; 1 Cor 1.20 26; 2.8
- ↑ Ioan 3.2
- ↑ Deut 1.17; 17.8; 19.15
- ↑ Isa 9.1 2; Mat 4.15; Ioan 1.46; 7.41
- ↑ Lev 20.10; Deut 22.22
- ↑ Deut 17.7; Rom 2.1
- ↑ Rom 2.22
- ↑ Luca 9.56; 12.14; Ioan 3.17
- ↑ Ioan 5.14
- ↑ Ioan 1.4 5 9; 3.19; 9.5; 12.35 36 46
- ↑ Ioan 5.31
- ↑ Ioan 7.28; 9.29
- ↑ Ioan 7.24
- ↑ Ioan 3.17; 12.47; 18.36
- ↑ Ioan 8.29; Ioan 16.32
- ↑ Deut 17.6; 19.15; Mat 18.16; 2 Cor 13.1; Evr 10.28
- ↑ Ioan 5.37
- ↑ Ioan 8.55; Ioan 16.3
- ↑ Ioan 14.7
- ↑ Marc 12.41
- ↑ Ioan 7.30
- ↑ Ioan 7.8
- ↑ Ioan 7.34; 13.33
- ↑ Ioan 8.24
- ↑ Ioan 3.31
- ↑ Ioan 15.19; 17.16; 1 Ioan 4.5
- ↑ Ioan 8.21
- ↑ Marc 16.16
- ↑ Ioan 7.28
- ↑ Ioan 3.32; 15.15
- ↑ Ioan 3.14; 12.32
- ↑ Rom 1.4
- ↑ Ioan 5.19 30
- ↑ Ioan 3.11
- ↑ Ioan 14.10 11
- ↑ Ioan 8.16
- ↑ Ioan 4.34; 5.30; 6.38
- ↑ Ioan 7.31; 10.42; 11.45
- ↑ Rom 6.14 18 22; 8.2; Iac 1.25; 2.12
- ↑ Lev 25.42; Mat 3.9; Ioan 8.39
- ↑ Rom 6.16 20; 2 Pet 2.19
- ↑ Gal 4.30
- ↑ Rom 8.2; Gal 5.1
- ↑ Ioan 7.19; Ioan 8.40
- ↑ Ioan 3.32; 5.19 30; 14.10 24
- ↑ Mat 3.9; Ioan 8.33
- ↑ Rom 2.28; 9.7; Gal 3.7 29
- ↑ Ioan 8.37
- ↑ Ioan 8.26
- ↑ Isa 63.16; 64.8; Mal 1.6
- ↑ 1 Ioan 5.1
- ↑ Ioan 16.27; 17.8 25
- ↑ Ioan 5.43; 7.28 29
- ↑ Ioan 7.17
- ↑ Mat 13.38; 1 Ioan 3.8
- ↑ Iuda 6
- ↑ Ioan 10.26 27; 1 Ioan 4.6
- ↑ Ioan 7.20; 10.20; 8.52
- ↑ Ioan 5.41; 7.18
- ↑ Ioan 5.24; 11.26
- ↑ Zah 1.5; Evr 11.13
- ↑ Ioan 5.31
- ↑ Ioan 5.41; 16.14; 17.1; Fapte 3.13
- ↑ Ioan 7.28 29
- ↑ Luca 10.24
- ↑ Evr 11.13
- ↑ Exod 3.14; Isa 43.13; Ioan 17.5 24; Col 1.17; Apoc 1.8
- ↑ Ioan 10.31 39; 11.8
- ↑ Luca 4.30
- ↑ Ioan 9.34
- ↑ Ioan 11.4
- ↑ Ioan 4.34; 5.19 36; 11.9; 12.35; 17.4
- ↑ Ioan 1.5 9; 3.19; 8.12; 12.35 46
- ↑ Marc 7.33; 8.23
- ↑ Neem 3.15
- ↑ 2 Împ 5.14
- ↑ Ioan 9.6 7
- ↑ Ioan 9.33; Ioan 3.2
- ↑ Ioan 7.12 43; 10.19
- ↑ Ioan 4.19; 6.14
- ↑ Ioan 7.13; 12.42; 19.38; Fapte 5.13
- ↑ Ioan 9.34; Ioan 16.2
- ↑ Ios 7.19; 1 Sam 6.5
- ↑ Ioan 9.16
- ↑ Ioan 8.14
- ↑ Ioan 3.10
- ↑ Iov 27.9; 35.12; Ps 18.41; 34.15; 66.18; Prov 1.28; 15.29; 29.9; Isa 1.15; Ier 11.11; 14.12; Ezec 8.18; Mica 3.4; Zah 7.13
- ↑ Ioan 9.16
- ↑ Ioan 9.2
- ↑ Mat 14.33; 16.16; Marc 1.1; Ioan 10.36; 1 Ioan 5.13
- ↑ Ioan 4.26
- ↑ Ioan 5.22 27; 3.17; 12.47
- ↑ Mat 13.13
- ↑ Rom 2.19
- ↑ Ioan 15.22 24
- ↑ Ioan 14.6; Efes 2.18
- ↑ Ezec 40.11; Isa 34.12; 37.24; Evr 13.20; 1 Pet 2.25; 5.4
- ↑ Zah 11.16 17
- ↑ 2 Tim 2.19
- ↑ Mat 11.27
- ↑ Ioan 15.13
- ↑ Isa 56.8
- ↑ Ezec 37.22; Efes 2.14; 1 Pet 2.25
- ↑ Isa 53.7 8 12; Evr 2.9
- ↑ Ioan 2.19
- ↑ Ioan 6.38; 15.10; Fapte 2.24 32
- ↑ Ioan 7.43; 9.16
- ↑ Ioan 7.20; 8.48 52
- ↑ Exod 4.11; Ps 94.9; 146.8
- ↑ Ioan 9.6 7 32 33
- ↑ Fapte 3.11; 5.12
- ↑ Ioan 3.2; 5.36; 10.38
- ↑ Ioan 8.47; 1 Ioan 4.6
- ↑ Ioan 10.4 14
- ↑ Ioan 6.37; 17.11 12; 18.9
- ↑ Ioan 14.28
- ↑ Ioan 17.2 6
- ↑ Ioan 17.11 22
- ↑ Ioan 8.59
- ↑ Ioan 5.18
- ↑ Ps 82.6
- ↑ Rom 13.1
- ↑ Ioan 6.27
- ↑ Ioan 3.17; 5.36 37; 8.42
- ↑ Ioan 5.17 18; 10.30
- ↑ Luca 1.35; Ioan 9.35 37
- ↑ Ioan 15.24
- ↑ Ioan 5.36; 14.10 11
- ↑ Ioan 14.10 11; 17.21
- ↑ Ioan 7.30 44; 8.59
- ↑ Ioan 1.28
- ↑ Ioan 3.30
- ↑ Ioan 8.31; 11.45
- ↑ Luca 10.38 39
- ↑ Mat 26.7; Marc 14.3; Ioan 12.3
- ↑ Ioan 9.3; 11.40
- ↑ Ioan 10.40
- ↑ Ioan 10.31
- ↑ Ioan 9.4
- ↑ Ioan 12.35
- ↑ Deut 31.16; Dan 12.2; Mat 9.24; Fapte 7.60; 1 Cor 15.18 51
- ↑ Ioan 9.31
- ↑ Luca 14.14; Ioan 5.29
- ↑ Ioan 5.21; 6.39 40 44
- ↑ Ioan 1.4; 6.35; 14.6; Col 3.4; 1 Ioan 1.1 2; 5.11
- ↑ Ioan 3.36; 1 Ioan 5.10
- ↑ Mat 16.16; Ioan 4.42; 6.14 69
- ↑ Ioan 11.19
- ↑ Ioan 11.21
- ↑ Luca 19.41
- ↑ Ioan 9.6
- ↑ Ioan 11.4 23
- ↑ Ioan 12.30
- ↑ Ioan 20.7
- ↑ Ioan 2.23; 10.42; 12.11 18
- ↑ Ps 2.2; Mat 26.3; Marc 14.1; Luca 22.2
- ↑ Ioan 12.19; Fapte 4.16
- ↑ Luca 3.2; Ioan 18.14; Fapte 4.6
- ↑ Ioan 18.14
- ↑ Isa 49.6; 1 Ioan 2.2
- ↑ Ioan 10.16; Efes 2.14-17
- ↑ Ioan 4.1 3; 7.1
- ↑ 2 Cron 13.19
- ↑ Ioan 2.13; 5.1; 6.4
- ↑ Ioan 7.11; 11.8
- ↑ Ioan 11.1 43
- ↑ Mat 26.6; Marc 14.3
- ↑ Luca 10.38 39; Ioan 11.2
- ↑ Ioan 13.29
- ↑ Mat 26.11; Marc 14.7
- ↑ Ioan 11.43 44
- ↑ Luca 16.31
- ↑ Ioan 11.45; 12.18
- ↑ Mat 21.8; Marc 11.8; Luca 19.35 36
- ↑ Ps 118.25 26
- ↑ Mat 21.7
- ↑ Zah 9.9
- ↑ Luca 18.34
- ↑ Ioan 7.39
- ↑ Ioan 14.26
- ↑ Ioan 12.11
- ↑ Ioan 11.47 48
- ↑ Fapte 17.4; 1 Împ 8.41 42; Fapte 8.27
- ↑ Ioan 1.44
- ↑ Ioan 13.32; 17.1
- ↑ 1 Cor 15.36
- ↑ Mat 10.39; 16.25; Marc 8.35; Luca 9.24; 17.33
- ↑ Ioan 14.3; 17.24; 1 Tes 4.17
- ↑ Mat 26.38 39; Luca 12.50; Ioan 13.21
- ↑ Luca 22.53; Ioan 18.37
- ↑ Mat 3.17
- ↑ Ioan 11.42
- ↑ Mat 12.29; Luca 10.18; Ioan 14.30; 16.11; Fapte 26.18; 2 Cor 4.4; Efes 2.2; 6.12
- ↑ Ioan 3.14; 8.28
- ↑ Rom 5.18; Evr 2.9
- ↑ Ioan 18.32
- ↑ Ps 89.36 37; 110.4; Isa 9.7; 35.8; Ezec 37.25; Dan 2.44; 7.14 27; Mica 4.7
- ↑ Ioan 1.9; 8.12; 9.5; 12.46
- ↑ Ier 13.16; Efes 5.8
- ↑ Ioan 11.10; 1 Ioan 2.11
- ↑ Luca 16.8; Efes 5.8; 1 Tes 5.5; 1 Ioan 2.9-11
- ↑ Ioan 8.59; 11.54
- ↑ Isa 53.1; Rom 10.16
- ↑ Isa 6.9 10; Mat 13.14
- ↑ Isa 6.1
- ↑ Ioan 7.13; 9.22
- ↑ Ioan 5.44
- ↑ Ioan 5.44
- ↑ Ioan 14.9
- ↑ Ioan 3.19; 8.12; 9.5 39; Ioan 12.35 36
- ↑ Ioan 5.45; 8.15 26
- ↑ Ioan 3.17
- ↑ Luca 10.16
- ↑ Deut 18.19; Marc 16.16
- ↑ Ioan 8.38; 14.10
- ↑ Deut 18.18
- ↑ Mat 26.2
- ↑ Ioan 12.23; 17.1 11
- ↑ Luca 22.3; Ioan 13.27
- ↑ Mat 11.27; 28.18; Ioan 3.35; 17.2; Fapte 2.36; 1 Cor 15.27; Evr 2.8
- ↑ Ioan 8.42; 16.28
- ↑ Luca 22.27; Fil 2.7 8
- ↑ Mat 3.14
- ↑ Ioan 13.12
- ↑ Ioan 3.5; 1 Cor 6.11; Efes 5.26; Tit 3.5; Evr 10.22
- ↑ Ioan 15.3
- ↑ Ioan 6.64
- ↑ Mat 23.8 10; Luca 6.46; 1 Cor 8.6; 12.3; Fil 2.11
- ↑ Luca 22.27
- ↑ Rom 12.10; Gal 6.1 2; 1 Pet 5.5
- ↑ Mat 11.29; Fil 2.5; 1 Pet 2.21; 1 Ioan 2.6
- ↑ Mat 10.24; Luca 6.40; Ioan 15.20
- ↑ Iac 1.25
- ↑ Ps 41.9; Mat 26.23; Ioan 13.21
- ↑ Ioan 14.29; 16.4
- ↑ Mat 10.40; 25.40; Luca 10.16
- ↑ Mat 26.21; Marc 14.18; Luca 22.21
- ↑ Ioan 12.27
- ↑ Fapte 1.17; 1 Ioan 2.19
- ↑ Ioan 19.26; 20.2; 21.7 20 24
- ↑ Luca 22.3; Ioan 6.70
- ↑ Ioan 12.6
- ↑ Ioan 12.23
- ↑ Ioan 14.13; 1 Pet 4.11
- ↑ Ioan 17.1,4-6
- ↑ Ioan 12.23
- ↑ Ioan 7.34; 8.21
- ↑ Lev 19.18; Ioan 15.12 17; Efes 5.2; 1 Tes 4.9; Iac 2.8; 1 Pet 1.22; 1 Ioan 2.7 8; 3.11 23; 4.21
- ↑ 1 Ioan 2.5; 4.20
- ↑ Mat 26.33-35; Marc 14.39; Luca 22.33 34
- ↑ Mat 26.33-35; Marc 14.29-31; Luca 22.33 34
- ↑ Ioan 14.27; Ioan 16.22 23
- ↑ Ioan 13.33 36
- ↑ Ioan 14.18 28; Fapte 1.11
- ↑ Ioan 12.26; Ioan 17.24; 1 Tes 4.17
- ↑ Evr 9.8
- ↑ Ioan 1.11; 8.32
- ↑ Ioan 1.4; 11.25
- ↑ Ioan 10.9
- ↑ Ioan 8.19
- ↑ Ioan 12.45; Col 1.15; Evr 1.3
- ↑ Ioan 10.38; 17.21 23; 14.20
- ↑ Ioan 5.19; 7.16; 8.28; 12.49
- ↑ Ioan 4.36; 10.38
- ↑ Mat 21.21; Marc 16.17; Luca 10.17
- ↑ Mat 7.7; 21.22; Marc 11.24; Luca 11.9; Ioan 15.7 16; 16.23 24; Iac 1.5; 1 Ioan 3.22; 5.14
- ↑ Ioan 14.21 23; Ioan 15.10 14; 1 Ioan 5.3
- ↑ Ioan 15.26; 16.7; Rom 8.15 26
- ↑ Grecește: Paraclet, apărător, ajutor.
- ↑ Ioan 15.26; 16.13; 1 Ioan 4.6
- ↑ 1 Cor 2.14
- ↑ 1 Ioan 2.27
- ↑ Mat 28.20
- ↑ Ioan 14.3 28
- ↑ Ioan 16.16
- ↑ 1 Cor 15.20
- ↑ Ioan 10.38; 17.21 23 26; 14.10
- ↑ Ioan 14.15 23; 1 Ioan 2.5; 1 Ioan 5.3
- ↑ Luca 6.16
- ↑ Ioan 14.15
- ↑ 1 Ioan 2.24; Apoc 3.20
- ↑ Ioan 5.19 38; 7.16; 8.28; 12.49; 14.10
- ↑ Luca 24.49; Ioan 14.16; Ioan 15.26; 16.7
- ↑ Ioan 2.22; 12.16; 16.13; 1 Ioan 2.20 27
- ↑ Fil 4.7; Col 3.15
- ↑ Ioan 14.1
- ↑ Ioan 14.3 18
- ↑ Ioan 14.12; Ioan 16.13; 20.17
- ↑ Ioan 5.18; 10.30; Fil 2.6
- ↑ Ioan 13.19; 16.4
- ↑ Ioan 12.31; 16.11
- ↑ Ioan 10.18; Fil 2.8; Evr 5.8
- ↑ Mat 15.3
- ↑ Ioan 13.10; 17.17; Efes 5.26; 1 Pet 1.22
- ↑ Col 1.23; 1 Ioan 2.6
- ↑ Osea 14.8; Fil 1.11; 4.13
- ↑ Mat 3.10; 7.19
- ↑ Ioan 14.13 14; 16.23; 15.16
- ↑ Mat 5.16; Fil 1.11
- ↑ Ioan 8.31; 13.35
- ↑ Ioan 14.15 21 23
- ↑ Ioan 16.24; 17.13; 1 Ioan 1.4
- ↑ Ioan 13.34; 1 Tes 4.9; 1 Pet 4.8; 1 Ioan 3.11; 4.21
- ↑ Ioan 10.11 15; Rom 5.7 8; Efes 5.2; 1 Ioan 3.16; Ioan 14.15 23
- ↑ Ioan 14.15 23
- ↑ Gen 18.17; Ioan 17.26; Fapte 20.27
- ↑ Ioan 6.70; 13.18; 1 Ioan 4.10 19
- ↑ Mat 28.19; Marc 16.15; Col 1.6
- ↑ Ioan 4.13; 15.7
- ↑ Ioan 15.12
- ↑ 1 Ioan 3.1 13
- ↑ 1 Ioan 4.5
- ↑ Ioan 17.14
- ↑ Mat 10.24; Luca 6.40; Ioan 13.16
- ↑ Ezec 3.7
- ↑ Mat 10.22; 24.9; Ioan 16.3
- ↑ Ioan 9.41
- ↑ Rom 1.20; Iac 4.17
- ↑ 1 Ioan 2.23
- ↑ Ioan 3.2; 7.31; 9.32
- ↑ Ps 35.19; 69.4
- ↑ Luca 24.49; Ioan 14.17 26; 16.7 13; Fapte 2.23
- ↑ 1 Ioan 5.6
- ↑ Luca 24.48; Fapte 1.8; 21.22; 2.32; 3.15; 4.20 33; 5.32; 10.39; 13.31; 1 Pet 5.1; 2 Pet 1.16
- ↑ Luca 1.2; 1 Ioan 1.1 2
- ↑ Mat 11.6; 24.10; 26.31
- ↑ Ioan 9.22 34; 12.42
- ↑ Fapte 8.1; 9.1; 26.9 10 11
- ↑ Ioan 15.21; Rom 10.2; 1 Cor 2.8; 1 Tim 1.13
- ↑ Ioan 13.19; 14.29
- ↑ Mat 9.15
- ↑ Ioan 7.33; 13.3; 14.28; 16.10 16
- ↑ Ioan 14.1; 16.22
- ↑ Ioan 7.39; 14.16 26; 15.26
- ↑ Fapte 2.33; Efes 4.8
- ↑ Fapte 2.22-37
- ↑ Fapte 2.32
- ↑ Ioan 3.14; 5.32
- ↑ Fapte 26.18
- ↑ Luca 10.18; Ioan 12.31; Efes 2.2; Col 2.15; Evr 2.14
- ↑ Marc 4.33; 1 Cor 3.2; Evr 5.12
- ↑ Ioan 4.17; 15.26
- ↑ Ioan 14.26; 1 Ioan 2.20 27
- ↑ Mat 11.27; Ioan 3.35; 13.3; 17.10
- ↑ Ioan 7.33; 13.33; 14.19; Ioan 16.10
- ↑ Ioan 13.3; 16.28
- ↑ Isa 26.17
- ↑ Ioan 16.6
- ↑ Luca 24.41 52; Ioan 14.1 27; Ioan 20.20; Fapte 2.46; 13.52; 1 Pet 1.8
- ↑ Mat 7.7; Ioan 14.13; 15.16
- ↑ Ioan 15.11
- ↑ Ioan 16.23
- ↑ Ioan 14.21 23
- ↑ Ioan 3.13; 17.8; 16.30
- ↑ Ioan 13.3
- ↑ Ioan 21.17
- ↑ Ioan 16.27; Ioan 17.8
- ↑ Mat 26.31; Marc 14.27
- ↑ Ioan 20.10
- ↑ Ioan 8.29; 11.10 11
- ↑ Isa 9.6; Ioan 14.27; Rom 5.1; Efes 2.14; Col 1.20
- ↑ Ioan 15.19-21; 2 Tim 3.12
- ↑ Ioan 14.1
- ↑ Rom 8.37; 1 Ioan 4.4; 5.4
- ↑ Ioan 12.23; 13.32
- ↑ Dan 7.14; Mat 11.27; 28.18; Ioan 3.35; 5.27; 1 Cor 15.25 27; Fil 2.10; Evr 2.8
- ↑ Ioan 6.37; Ioan 17.6 9 24
- ↑ Isa 53.11; Ier 9.24
- ↑ 1 Cor 8.4; 1 Tes 1.9
- ↑ Ioan 3.34; 5.36 37; 6.29 57; 7.29; 10.36; 11.42
- ↑ Ioan 13.31; 14.13
- ↑ Ioan 4.34; 5.36; 9.3; 19.30
- ↑ Ioan 14.31; 15.10
- ↑ Ioan 1.1 2; 10.30; 14.9; Fil 2.6; Col 1.15 17; Evr 1.3 10
- ↑ Ps 22.22; Ioan 17.26
- ↑ Ioan 17.2 9 11; Ioan 6.37 39; 10.29; 15.19
- ↑ Ioan 8.28; 12.49; 14.10
- ↑ Ioan 16.27; 17.25
- ↑ 1 Ioan 5.19
- ↑ Ioan 16.15
- ↑ Ioan 13.1; 16.28
- ↑ 1 Pet 1.5; Iuda 1
- ↑ Ioan 17.21
- ↑ Ioan 10.30
- ↑ Ioan 6.39; 10.28; Evr 2.13
- ↑ Ioan 18.9; 1 Ioan 2.19
- ↑ Ioan 6.70; 13.18
- ↑ Ps 109.8; Fapte 1.20
- ↑ Ioan 17.8
- ↑ Ioan 15.18 19; 1 Ioan 3.13
- ↑ Ioan 8.23; Ioan 17.16
- ↑ Mat 6.13; Gal 1.4; 2 Tes 3.3; 1 Ioan 5.18
- ↑ Ioan 17.14
- ↑ Ioan 15.3; Fapte 15.9; Efes 5.26; 1 Pet 1.22
- ↑ 2 Sam 7.28; Ps 119.142 151
- ↑ Ioan 20.21
- ↑ 1 Cor 1.2 30; 1 Tes 4.7; Evr 10.10
- ↑ Ioan 10.16; 17.11 22 23; Rom 12.5; Gal 3.28
- ↑ Ioan 10.38; 14.11
- ↑ Ioan 14.20; 1 Ioan 1.3; 3.24
- ↑ Col 3.14
- ↑ Ioan 12.26; 14.3; 1 Tes 4.17
- ↑ Ioan 17.5
- ↑ Ioan 15.21; 16.3
- ↑ Ioan 7.29; 8.55; 10.15
- ↑ Ioan 16.27; 17.8
- ↑ Ioan 15.15; 17.6
- ↑ Ioan 15.9
- ↑ Mat 26.36; Marc 14.32; Luca 22.39
- ↑ 2 Sam 15.23
- ↑ Luca 21.37; 22.39
- ↑ Mat 26.47; Marc 14.43; Luca 22.47; Fapte 1.16
- ↑ Ioan 17.12
- ↑ Mat 26.51; Marc 14.47; Luca 22.49 50
- ↑ Mat 20.22; 26.39 42
- ↑ Mat 26.57
- ↑ Luca 3.2
- ↑ Ioan 11.50
- ↑ Mat 26.58; Marc 14.54; Luca 22.54
- ↑ Mat 26.69; Marc 14.66; Luca 22.54
- ↑ Mat 26.55; Luca 4.15; Ioan 7.14 26 28; 8.2
- ↑ Ier 20.2; Fapte 23.2
- ↑ Mat 26.57
- ↑ Mat 26.69 71; Marc 14.69; Luca 22.58
- ↑ Mat 26.74; Marc 14.72; Luca 22.60; Ioan 13.38
- ↑ Mat 27.2; Marc 15.1; Luca 23.1; Fapte 3.13; 10.28; 11.3
- ↑ Mat 20.19; Ioan 12.32 33
- ↑ Mat 27.11
- ↑ 1 Tim 6.13
- ↑ Dan 2.44; 7.14; Luca 12.14; Ioan 6.15; 8.15
- ↑ Ioan 8.47; 1 Ioan 3.19; 4.6
- ↑ Mat 27.24; Luca 23.4; Ioan 19.4 6
- ↑ Mat 27.15; Marc 15.6; Luca 23.17
- ↑ Fapte 3.14
- ↑ Luca 23.19
- ↑ Mat 20.19; 27.26; Marc 15.15; Luca 18.33
- ↑ Ioan 18.38; 19.6
- ↑ Fapte 3.13
- ↑ Lev 24.16
- ↑ Mat 26.65; Ioan 5.18; 10.33
- ↑ Isa 53.7; Mat 27.12 14
- ↑ Luca 22.53; Ioan 7.30
- ↑ Luca 23.2
- ↑ Fapte 17.7
- ↑ Mat 27.62
- ↑ Gen 49.10
- ↑ Mat 27.26 31; Marc 15.15; Luca 23.25
- ↑ Mat 27.31 33; Marc 15.21 22; Luca 23.26 33
- ↑ Num 15.36; Evr 13.12
- ↑ Mat 27.37; Marc 15.26; Luca 23.38
- ↑ Mat 27.35; Marc 15.24; Luca 23.34
- ↑ Ps 22.18
- ↑ Mat 27.55; Marc 15.40; Luca 23.49
- ↑ Luca 24.18
- ↑ Ioan 13.23; 20.2; 21.7 20 24
- ↑ Ioan 2.4
- ↑ Ioan 1.11; 16.32
- ↑ Ps 69.21
- ↑ Mat 27.48
- ↑ Ioan 17.4
- ↑ Marc 15.42; Deut 21.23
- ↑ Ioan 19.42
- ↑ 1 Ioan 5.6 8
- ↑ Exod 12.46; Num 9.12; Ps 34.20
- ↑ Ps 22.16 17; Zah 12.10; Apoc 1.7
- ↑ Mat 27.57; Marc 15.42; Luca 23.50
- ↑ Ioan 9.22; 12.42
- ↑ Ioan 3.1 2; 7.50
- ↑ Fapte 5.6
- ↑ Isa 53.9
- ↑ Ioan 19.31
- ↑ Mat 28.1; Marc 16.1; Luca 24.1
- ↑ Ioan 13.23; 19.26; 21.7 20 24
- ↑ Luca 24.12
- ↑ Ioan 19.40
- ↑ Ioan 11.44
- ↑ Ps 16.10; Fapte 2.25-31; 13.34 35
- ↑ Marc 16.5
- ↑ Mat 28.9; Marc 16.9
- ↑ Luca 24.16 31; Ioan 21.4
- ↑ Ps 22.22; Mat 28.10; Rom 8.29; Evr 2.11
- ↑ Ioan 16.28
- ↑ Efes 1.17
- ↑ Mat 28.10; Luca 24.10
- ↑ Marc 16.14; Luca 24.36; 1 Cor 15.5
- ↑ Ioan 16.22
- ↑ Mat 28.18; Ioan 17.18 19; 2 Tim 2.2; Evr 3.1
- ↑ Mat 16.19; 18.18
- ↑ Ioan 11.16
- ↑ 1 Ioan 1.1
- ↑ 2 Cor 5.7; 1 Pet 1.8
- ↑ Ioan 21.25
- ↑ Luca 1.4
- ↑ Ioan 8.15 16; 5.24; 1 Pet 1.8 9
- ↑ Ioan 1.45
- ↑ Mat 4.21
- ↑ Ioan 20.14
- ↑ Luca 24.41
- ↑ Luca 5.4 6 7
- ↑ Ioan 13.23; 20.2
- ↑ Fapte 10.41
- ↑ Ioan 20.19 26
- ↑ Fapte 20.28; Evr 13.20; 1 Pet 2.25; 5.2 4
- ↑ Ioan 2.24 25; 16.30
- ↑ Ioan 13.36; Fapte 12.3 4
- ↑ 2 Pet 1.14
- ↑ Ioan 13.23 25; 20.2
- ↑ Mat 16.27 28; 25.31; 1 Cor 4.5; 11.26; Apoc 2.25; 3.11; 22.7 20
- ↑ Ioan 19.35; 3 Ioan 12
- ↑ Ioan 20.30
- ↑ Amos 7.10