Dragostea

Sari la navigare Sari la căutare
Dragostea
de Dumitru Nanu
publicată în revista Sburătorul, anul II, nr. 24 din 23 octombrie 1920


Pituliș
Primăvara, prin frunziș,
Din pământ, din iarbă verde
Vine dragostea, furiș,
Și te-adoarme, și te pierde
Lanțu-ntinde
Te cuprinde
Focul gândului ți-aprinde...

De cu seară
Până-n zori
Arzi in pară
Și nu mori!
Căci te-a încins
Peste mijloc
Ne văzut, un braț de foc,
Și a prins
Să te dezmierde
Ochi cu genele răsfrânte
Dulci, ascunși ca fructul murei...

Și gropița din bărbie
Și din unghiurile gurii
Te îmbie
La săruturi,
Cum o floare cheamă fluturi,
Din paharu-i să le dee
Roua cerului s-o bee.

De acum mintea ți-i legată
De tulpina-i fermecată:
N-ai astâmpăr, n-ai nici somn
Nu mai ești pe tine domn!

În zadar bați din picior:
Ești legat, cătușa-i grea,
Nu se pleacă așa ușor
Când vrei tu, — ci când vrea ea!
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Pituliș
Sub tomnatecul frunziș,
Pe pustia cărărușă,
Pleacă dragostea furiș,
Și te lasă după ușă
Numai scrum, numai cenușă.

Iar sub spuză a mai lăsat
O scânteie licărindă,
De s-o întoarce iar prin sat
Și-o mai vrea, — să mi te-aprindă!