Dragoste chioară și amoriu ghebos

Jump to navigation Jump to search
Dragoste chioară și amoriu ghebos

Comedie în 3 acte
de Ion Creangă

Referințe: Ion Creangă, Opere, Editura Minerva 1970, vol. II.

Printre manuscrisele rămase de la scriitor s-a găsit o foaie care cuprinde începutul unei piese de teatru, însă nu al uneia țărănești, ci al unei comedii ai cărei eroi sînt luați din mahalaua Țicăului. Fragmentul ocupă foaia 10 (r.-v.) a manuscrisului 4.074 din fondul Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Acest mic fragment de comedie a fost publicat prima dată de Emil Gîrleanu, în revista Arhiva, Iași, XIII, 7—8, iulie-august 1902, p. 342—343 și apoi, tot de el, în Luceafărul, Sibiu, IX, 1,1 ianuarie 1910, p. 8; s-a mai tipărit în Flacăra, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 59—60, cu unele lecțiuni greșite, și în ediția Ion Creangă, Opere complete, 1924, Cernăuți, p. 367—368 etc. Manuscrisul are multe ștersături. Noi l-am reprodus fără modificări, afară de cele impuse de actualele reguli ortografice.


Actul I se petrece într-o căsuță din Tătaraș, pe malul Căcăinei, unde-i locul dragalaș...


PERSOANELE

1) Zamfir Bîlbîilă, proprietarul casei.

2) Maria Tololoi, ofițereasă alungată de la barbat.

3) Zărghilă, psalt, amorezul Tololoaei.

4) Marița cea mare, fiica Tololoaei.

5) Marița cea mică, a doua fiică a Tololoaei.

6) Un căpitan ș-o căpitaneasă.

7) Advocatul Dierie, sprijinul ofițeresei.

8) Îngrijitoriul unei monastiri și prietenul advocatului.

9) Sarsailă, debitant de tutun.

10) Mai multe persoane, prieteni de-a lui Zarghilă ș-a Tololoaei.


SCENA I

Zărghilă, singur

Ei, apoi zi că nu-s nebun. Eu psalt, ea ofițereasă. De la dînsa pînă la mine cîtu-i de la ceriu pînă la pămînt. Dar o încercare nu strică. Ia să mă ciuciulițesc și eu oleacă: un surduc negru, o pălărie naltă ș-o păreche de mănuși negre, nu-i vorbă, pot să-mi fac; că am eu cîteva părăluțe într-un loc. Dar oare, dac-aș face asta, i-aș cădè eu tronc la inimă? Zoița era Zoița, fată din sat de la noi; mă puteam înțelege cu dînsa în vorbă. Dar asta-i asta: ofițereasă, femeie iscusită, cucoană mare, vorbește cu noimă și poate să fi avînd multe năcăfale. Dar și eu am să fac pe dracu-n patru ș-am s-o îndesesc cu scofeturi și cu aghioasele și poate s-o scot din minte. Și rob de m-aș vîrî la dînsa, am pentru ce: că-i o dată cucoană și femeie la locul ei.


SCENA II

Zărghilă, Tololoaia și Bîlbîilă

Zărghilă: Sărut mînele, cucoana Mărie! Bine, sănătoșică? Cum ați petrecut, de cînd nu v-am văzut?

Tololoaia: A... Cîrnoiu, a Sculeni, a spart fereștile, a dracu ieie a dînșii. A nu hi domnu Zamfir acolo, eu a moartă fost, poate, nu mai agiunge ei ziua de mîni!