Două poloboace

Jump to navigation Jump to search
| următor  = 
| note     = 

}}

Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet și foarte lin;
Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare,

Dar și hodorogea,
Făcând un vuiet mare,

Încât cei trecători în laturi toți fugea:
Atunci când el folos nimica n-aducea.

Asemene în lume,
Acel ce tuturor se laudă și spune
În trebi puțin sporește.
Iar cel ce tace,
Și treabă face:

Acela purure mai sigur isprăvește.