Dorul (Mateevici)

Dorul

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici

Spuneți, spuneți, blânde stele,

Focul lacrimilor mele,

Spuneți voi, privighetori,

Și voi, frumuseți de flori.

Numai voi-n această lume

Știți al meu necaz și nume,

Numai voi ați plâns și eu

Taina sufletului meu.

Drăgulița primăvară

A sosit voioasă-n țară,

Mi-a adus ea mândrul soare

Ș-un sân plin de lăcrimioare,

Mi-a adus o luna plină,

Ca s-o scald eu în lumină.

Lunca râde și-nverzește,

Doru-n suflet se trezește.

Izvorul curge în vale,

Aducându-mi dor de cale.

Dați-mi, dați-mi aripioare,

Să mă duc în depărtare,

Peste munți și peste mare.

Dați-mi aripi sprintenele,

C-aud glas de turturele.

Duce-m-aș și tot m-aș duce,

Dor să nu mă mai apuce.

Duce-m-aș în cale lungă,

Dor să nu mă mai ajungă.

Bate luna printre nouri,

Stelele în cer lucesc,

Inima îmi plânge-n mine

De necazul țărănesc.

Cules de Al. M.

4 februarie 1907