Dorul (Mateevici)

Jump to navigation Jump to search
Dorul

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici


Spuneți, spuneți, blânde stele,
Focul lacrimilor mele,
Spuneți voi, privighetori,
Și voi, frumuseți de flori.
Numai voi-n această lume
Știți al meu necaz și nume,
Numai voi ați plâns și eu
Taina sufletului meu.
Drăgulița primăvară
A sosit voioasă-n țară,
Mi-a adus ea mândrul soare
Ș-un sân plin de lăcrimioare,
Mi-a adus o luna plină,
Ca s-o scald eu în lumină.
Lunca râde și-nverzește,
Doru-n suflet se trezește.
Izvorul curge în vale,
Aducându-mi dor de cale.
Dați-mi, dați-mi aripioare,
Să mă duc în depărtare,
Peste munți și peste mare.
Dați-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de turturele.
Duce-m-aș și tot m-aș duce,
Dor să nu mă mai apuce.
Duce-m-aș în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă.
Bate luna printre nouri,
Stelele în cer lucesc,
Inima îmi plânge-n mine
De necazul țărănesc.
Cules de Al. M.
4 februarie 1907