Dorul (Bonifaciu Florescu)
Ascultă, dragă: o să plecăm
Din Bucureștiul cel plin de praf,
Ca pasu-n grabă să ne-ndreptăm
Spre alte țărmuri, și ca un graf
De frumusețea-ți mă voi mândri,
Și de amoru-ți m-oi îmbăta!
Iubit-a poate Alexandri,
Încins de focu-i p-a sa Dridri;
Îl voi întrece când t-oi cânta!
În alte-amoruri am petrecut,
Dar ești ființa ce am visat:
Le ștergi pe toate ce în trecut
Aprins-au pieptu-mi înamorat,
Căci sărutarea-ți e o beție
Ce-aprinde flăcări în al meu sân,
Ș-a ta ființă, așa nurlie,
P-a mea domnește: am un stăpân!
Acum dă-mi buza-ți cea arzătoare;
Prin dor din lume ai să fugim:
Să-ncepem lupta triumfătoare,
Și buză-n buză să ne trezim.
- ↑ Schema este
O(OO—O) | (O)OO—O)
Toate catalectice, afară de 4, al 13-ea, 16-ea, 18-ea și 20-ea. Rime-ncruțișate. Rime bogate: mândri, Alexandri, Dridri; — petrecut și trecut. Praf și graf sunt cam silite ca idee.