Dormi...

Dormi...
de Mateiu Caragiale

„Urare binevoitoare
Coconiței răposate.”
Dormi dulce somn netulburat
În flori și în dantele,
Dormi că ți-au pălit mâinile
În grelele inele.
Dormi rece somn ne’nfiorat
De gânduri, nici de vise,
Dormi ca ți-au rănit pleoapele
Făcliile aprinse.
Dormi veșnic somn îmbălsămat
În beznă și-n uitare,
Dormi că ți-a mușcat buzele
A Morții sărutare.