Don maior Fritz

 

Maior la alegere, nu la vechime. Unchiul a ales pînă a cules. Se zice că natura nu face salturi, prinții însă fac grozav.

Băiat tînăr și frumușel. Urechi nedeciuplinate. Părul blond, barba rade… pentru că nu crește.

Amator de parăzi – ca un Tecușor; amator de rachiu cazon – ca un aghiotant.

A studiat la școala vieții, unde nu se dau examene. Cunoaște ortografia inimii și întrebuințează pluralul în loc de singular.

Comandă batalionul I de vînători de acasă.

Cunoscător în istoria țării, admiră Luptele românilor de Văcărescu.

A găsit mijlocul de a-și face palat la Cotroceni fără parale: melitarul nu dă bani, leat!

În privința cunoașterii limbii românești, se împodobește cu pene de… Păun. Ia parte la ședințele Senatului, unde sforăie reglementar.

Membru al tuturor societăților savante din țară și în special al societății de geografie, cunoaște perfect Sinaia și drumul la Urlătoarea din Poiana-Țapului.

Suferă de galantomia ereditară despre partea unchiului.

Semne cazone: trage nădejde că are să guverneze în țara românească – cum trage nădejde spînul de barbă.