Dom' Paladu și casația
Mare scandal s-a-ntâmplat la Casație!
Domnu Buicliu s-a legat de familia lu domnu Stătescu și a făcut-o de râs, — pentru un fleac de raport.
În cercurile înaltei magistraturi, îndrăzneala domnului Buicliu a produs senzație, și domnu Stătescu a dat ordin auxiliarului său domnu Paladu, să-i tragă un zavrac număru ainț.
Dom' Paladu taman eră apelpisit de niște pustii de ghete: dăduse să le puie sprâncene și cân-colo, afurisitul de Isnav le pusese numai bizețuri și le vârâse niște spirț!
Când a auzit de ordinul lui domnu Stătescu (care, precum se știe, ține de coloarea de Verde) a dat fuga-n Negru la cumătru Niță Berechet,— și a deschis ședința.
— Ce facem, cumetre? Alde domnu Stătescu cică Buicliu s-a legat de frat-su și că să-i trag un zavrac. Ce mă-nveți să-i fac? Să-i mut căpriorii, mi-e că s-o face dandana mare; să-i trimet niscai martori, te pomenești că-i primește. L-ași muta unde-a dus mutu iapa, da' vezi că e ena mu che enamovibil.
Cumătru Berechet, om mai cu scaun la cap și mai cu încălțătură la picioare, nu se imoționă de loc. După ce-și suflă nasu-n libertate — căci cumătru preferă libertatea batistei — și după ce pofti pe domnu Paladu la o fasole făcăluită cu cruce dă ardeiu,— propuse să-l dea pă Buricliu în judecată.
— Trage-i armeanului o judecată, să zică uliu mamă care m-ai făcut! Alege niște judecători știi colo: care de care mai sanchiu și mai desperat, și vâră-l în răcori.
— Bine, zise dom' Paladu, da' vorba-i că la judecată să face tămbălău mare...
— Ași ce-are face! N-ai văzut cum au făcutără franțujii cu maioru Estrihazu? Pă-nfundate să nu zică nici pis!
— Cum am zice, un fel de huiclo, ca la devorț.
— Taman cum ziseși: îi tragi un huiciău să-și aducă aminte de laptele care l-a supt la doică.
— Da despre judecători? pă cin-să punem?
— Asta-i greu. Să fi fost la Jurați, îi prubuliam io o listă știi: a la fonfe, catifea de băieți!
— Pă dracu jurați! Gaiamațu! Vorbim ca să nu tăcem! Avem judecători ori n-avem? Dac-ar fi la apel, i-am trânti pă Paliologu, băiat mucalit și d-ai noștri.
— Te pomenești că iese și ăsta ca Florian. Nu văzuși sâcâiala dracului? Pă Victor Ionescu îl făcură scăpat.
— Și pă Filipescu apă goală!
— Mânca-i-ar fripți cu cartofi pădălături! Știi ce? Eu o să-l pui pă Skina; — să să descurce el cum o ști. De l-a bate, treaba lui: a mai pățit-o și alte cocoane!
Și Excelența sa domnu Paladu, după ce-și vârî deștele în niște iahnie de mănătirci, își ridică poalele de la robă, — căci de când la palatu justiției poartă robă pă piele în loc de flanelă iegăr, — și se șterse cu solemnitate.
Apoi urcându-se-n tramcal, comandă:
La casație, mă blegule, și mână mai părepeze-vu, că n-a murit moaș-ta!