Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi?

Sari la navigare Sari la căutare
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi?
de Magda Isanos


Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi, visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună și-am trăit goi?
N-am avut altă-avuție
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre
din copilărie.

Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt acești vânzători de vis?
N-am avut liniște, n-am avut masă-așezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată.
Te-arătai la sfârșitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Și noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile.

Doamne, dintre toți copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greșit și primește-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune­-ți mâinile
pe ranele noastre prea pământești
și spune că ne vindeci și ne primești!


Domeniu public Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor.