Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi?
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi, visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună și-am trăit goi?
N-am avut altă-avuție
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre
din copilărie.
Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt acești vânzători de vis?
N-am avut liniște, n-am avut masă-așezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată.
Te-arătai la sfârșitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Și noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile.
Doamne, dintre toți copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greșit și primește-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ți mâinile
pe ranele noastre prea pământești
și spune că ne vindeci și ne primești!
|
Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor. |