Distrat...

 

Cum se iubeau! Friț era țal,
Reghina simplă menajeră...
Vai, fericirea e un val.
Statornicia o himeră !

În nopțile de iarnă lungi,
Friț zăbovea la berărie
Clienți stricați și groși la pungi
Organizau câte-o orgie.

Dar goana lui după bacșiș
Pe ea cu-ncetul o dezgustă
Reghina-și zise: „Je m'en fiche!
Dar plânse în camera-i îngustă...

Și plânse-o zi, și plânse trei,
Până când Mișu — bată-l vina —
Băiat cu schepsis la femei,
O dete gata pe Reghina.

Odată însă d-un capriț,
Friț merse mai de vreme-acasă;
Mișu zărindu-l, strigă: „Friț!!”
Și se vârî fricos sub masă.

Dar Friț, distrat cum e de fel,
Din obicei răspunse: „'Ndatăăă!“
Ș-adăogă: „De nu mă-nșel,
Par-c-ați chemat deja la plată?“