Discursul președintelui Federației Ruse privind desfășurarea unei operațiuni militare speciale

 

Discursul Președintelui Federației Ruse

De Vladimir Putin

Cetățeni ai Rusiei, prieteni,

Consider că astăzi este necesar să vorbesc din nou despre evenimentele tragice din Donbas și despre aspectele-cheie ale asigurării securității Rusiei.

Voi începe cu ceea ce am spus în discursul meu din 21 februarie 2022, am vorbit despre cele mai mari preocupări și îngrijorări ale noastre și despre amenințările fundamentale pe care politicienii occidentali iresponsabili le-au creat Rusiei în mod constant, grosolan și fără ceremonie de la an la an. Mă refer la extinderea spre est a NATO, care își mută infrastructura militară tot mai aproape de granița cu Rusia.

Este un fapt că în ultimii 30 de ani am încercat cu răbdare să ajungem la un acord cu principalele țări NATO cu privire la principiile securității egale și indivizibile în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat invariabil fie cu înșelăciuni și minciuni cinice, fie cu încercări de presiune și șantaj, în timp ce Alianța Nord-Atlantică a continuat să se extindă în ciuda protestelor și preocupărilor noastre. Mașinăria sa militară este în mișcare și, după cum am spus, se apropie chiar de granița noastră.

De ce se întâmplă acest lucru? De unde provine acest mod insolent de a vorbi de la înălțimea excepționalismului, infailibilității și atotpermisivității lor? Care este explicația pentru această atitudine disprețuitoare și disprețuitoare față de interesele și cererile noastre absolut legitime?

Răspunsul este simplu. Totul este clar și evident. La sfârșitul anilor 1980, Uniunea Sovietică a devenit mai slabă și ulterior s-a destrămat. Această experiență ar trebui să ne servească drept o lecție bună, deoarece ne-a arătat că paralizia puterii și a voinței este primul pas către degradarea și uitarea completă. Ne-am pierdut încrederea pentru o singură clipă, dar a fost suficient pentru a perturba echilibrul de forțe în lume.

Ca urmare, vechile tratate și acorduri nu mai sunt eficiente. Implorările și cererile nu ajută. Tot ceea ce nu convine statului dominant, puterii care este, este denunțat ca fiind arhaic, învechit și inutil. În același timp, tot ceea ce este considerat util este prezentat ca fiind adevărul suprem și impus celorlalți indiferent de costuri, în mod abuziv și prin orice mijloace disponibile. Cei care refuză să se conformeze sunt supuși tacticilor de forță.

Ceea ce spun acum nu se referă doar la Rusia, iar Rusia nu este singura țară care este îngrijorată de acest lucru. Acest lucru are de-a face cu întregul sistem de relații internaționale și, uneori, chiar cu aliații SUA. Prăbușirea Uniunii Sovietice a dus la o redifuzare a lumii, iar normele de drept internațional care s-au dezvoltat până în acel moment - și cele mai importante dintre ele, normele fundamentale care au fost adoptate după cel de-al Doilea Război Mondial și care au formalizat în mare măsură rezultatul acestuia - au ieșit în calea celor care s-au declarat câștigători ai Războiului Rece.

Desigur, practica, relațiile internaționale și normele care le reglementează au trebuit să ia în considerare schimbările care au avut loc în lume și în echilibrul de forțe. Totuși, acest lucru ar fi trebuit făcut cu profesionalism, ușurință, răbdare și cu atenția și respectul cuvenite pentru interesele tuturor statelor și pentru propria responsabilitate. În schimb, am asistat la o stare de euforie creată de sentimentul de superioritate absolută, un fel de absolutism modern, cuplat cu standardele culturale scăzute și aroganța celor care au formulat și au impus decizii care le conveneau doar lor. Situația a luat o altă turnură.

Există multe exemple în acest sens. În primul rând, o operațiune militară sângeroasă a fost desfășurată împotriva Belgradului, fără sancțiunea Consiliului de Securitate al ONU, dar cu avioane de luptă și rachete folosite în inima Europei. Bombardarea orașelor pașnice și a infrastructurii vitale a continuat timp de mai multe săptămâni. Trebuie să reamintesc aceste fapte, deoarece unii colegi occidentali preferă să le uite, iar atunci când am menționat evenimentul, preferă să evite să vorbească despre dreptul internațional, subliniind în schimb circumstanțele pe care le interpretează după cum consideră necesar.

Apoi a venit rândul Irakului, Libiei și Siriei. Utilizarea ilegală a puterii militare împotriva Libiei și denaturarea tuturor deciziilor Consiliului de Securitate al ONU privind Libia au ruinat statul, au creat un sediu imens al terorismului internațional și au împins țara spre o catastrofă umanitară, în vârtejul unui război civil, care continuă acolo de ani de zile. Tragedia, care a fost creată pentru sute de mii și chiar milioane de oameni nu numai în Libia, ci în întreaga regiune, a dus la un exod pe scară largă din Orientul Mijlociu și Africa de Nord către Europa.

O soartă similară a fost pregătită și pentru Siria. Operațiunile de luptă desfășurate de coaliția occidentală în această țară fără aprobarea guvernului sirian sau sancțiunea Consiliului de Securitate al ONU pot fi definite doar ca agresiune și intervenție.

Dar exemplul care se detașează de evenimentele de mai sus este, desigur, invazia Irakului fără niciun temei legal. Aceștia au folosit pretextul unor presupuse informații fiabile disponibile în Statele Unite cu privire la prezența armelor de distrugere în masă în Irak. Pentru a dovedi această afirmație, secretarul de stat al SUA a ridicat o fiolă cu putere albă, în mod public, pentru ca întreaga lume să o vadă, asigurând comunitatea internațională că era un agent de război chimic creat în Irak. Ulterior s-a dovedit că totul a fost un fals și o farsă și că Irakul nu deținea arme chimice. Incredibil și șocant, dar adevărat. Am asistat la minciuni făcute la cel mai înalt nivel de stat și rostite de la tribuna ONU. Ca urmare, asistăm la o pierdere uriașă de vieți omenești, pagube, distrugeri și la o recrudescență colosală a terorismului.

În general, se pare că aproape peste tot, în multe regiuni ale lumii în care Statele Unite au introdus legea și ordinea, acestea au creat răni sângeroase, care nu se vindecă și blestemul terorismului internațional și al extremismului. Am menționat doar cele mai flagrante, dar departe de a fi singurele exemple de nepăsare față de dreptul internațional.

Această serie include promisiunile de a nu extinde NATO spre est nici măcar cu un centimetru. Pentru a reitera: ne-au înșelat sau, mai simplu spus, ne-au păcălit. Sigur, se aude adesea că politica este o afacere murdară. Ar putea fi, dar nu ar trebui să fie atât de murdară cum este acum, nu într-o asemenea măsură. Acest tip de comportament escroc este contrar nu numai principiilor relațiilor internaționale, ci și, mai presus de toate, normelor general acceptate de moralitate și etică. Unde este dreptatea și adevărul aici? Doar minciuni și ipocrizie peste tot.

De altfel, politicienii, politologii și jurnaliștii americani scriu și spun că în ultimii ani a fost creat un adevărat „imperiu al minciunii” în interiorul Statelor Unite. Este greu să nu fii de acord cu acest lucru - chiar așa este. Dar nu trebuie să fim modești în această privință: Statele Unite sunt încă o țară mare și o putere formatoare de sisteme. Toți sateliții săi nu numai că îi spun „da” cu umilință și supunere și îi papagalicesc la cel mai mic pretext, dar îi și imită comportamentul și acceptă cu entuziasm regulile pe care le oferă. Prin urmare, se poate spune pe bună dreptate și cu încredere că întregul așa-numit bloc occidental format de Statele Unite după chipul și asemănarea sa este, în întregime, același „imperiu al minciunii”.

În ceea ce privește țara noastră, după dezintegrarea U.R.S.S., având în vedere deschiderea fără precedent a noii Rusii moderne, disponibilitatea acesteia de a lucra onest cu Statele Unite și cu alți parteneri occidentali, precum și dezarmarea sa practic unilaterală, aceștia au încercat imediat să ne strângă, să ne termine și să ne distrugă complet. Așa a fost în anii 1990 și la începutul anilor 2000, când așa-numitul Occident colectiv susținea activ separatismul și bandele de mercenari din sudul Rusiei. Ce victime, ce pierderi a trebuit să suportăm și prin ce încercări a trebuit să trecem în acea perioadă înainte de a rupe spatele terorismului internațional în Caucaz! Ne amintim acest lucru și nu vom uita niciodată.

Propriu-zis, încercările de a ne folosi în propriile lor interese nu au încetat niciodată până de curând: au încercat să ne distrugă valorile tradiționale și să ne impună falsele lor valori care ne-ar eroda pe noi, poporul nostru din interior, atitudinile pe care le-au impus agresiv în țările lor, atitudini care duc direct la degradare și degenerare, deoarece sunt contrare naturii umane. Acest lucru nu se va întâmpla. Nimeni nu a reușit vreodată să facă acest lucru și nici nu va reuși acum.

În ciuda tuturor acestor lucruri, în decembrie 2021, am făcut încă o încercare de a ajunge la un acord cu Statele Unite și aliații lor privind principiile securității europene și neextinderea NATO. Eforturile noastre au fost în zadar. Statele Unite nu și-au schimbat poziția. Nu consideră că este necesar să se pună de acord cu Rusia cu privire la o chestiune care este critică pentru noi. Statele Unite își urmăresc propriile obiective, neglijând interesele noastre.

Desigur, această situație ridică o întrebare: ce urmează, la ce să ne așteptăm? Dacă istoria ne ghidează, știm că, în 1940 și la începutul anului 1941, Uniunea Sovietică a făcut tot posibilul pentru a preveni războiul sau cel puțin pentru a întârzia izbucnirea acestuia. În acest scop, U.R.S.S. a încercat să nu provoace potențialul agresor până la sfârșit, abținându-se sau amânând cele mai urgente și evidente pregătiri pe care trebuia să le facă pentru a se apăra de un atac iminent. Când a acționat în cele din urmă, a fost prea târziu.

Ca urmare, țara nu a fost pregătită să contracareze invazia Germaniei naziste, care a atacat Patria noastră la 22 iunie 1941, fără a declara război. Țara a oprit inamicul și a continuat să îl învingă, dar acest lucru a avut un cost enorm. Încercarea de a liniști agresorul înainte de Marele Război Patriotic s-a dovedit a fi o greșeală care a avut un cost ridicat pentru poporul nostru. În primele luni de la izbucnirea ostilităților, am pierdut teritorii vaste de importanță strategică, precum și milioane de vieți. Nu vom face această greșeală a doua oară. Nu avem dreptul să facem acest lucru.

Cei care aspiră la dominația globală au desemnat public Rusia drept dușmanul lor. Au făcut acest lucru cu impunitate. Nu vă înșelați, nu au avut niciun motiv să acționeze astfel. Este adevărat că au capacități financiare, științifice, tehnologice și militare considerabile. Suntem conștienți de acest lucru și avem o viziune obiectivă asupra amenințărilor economice pe care le-am auzit, la fel ca și capacitatea noastră de a contracara acest șantaj nerușinat și fără sfârșit. Permiteți-mi să reiterez că nu ne facem iluzii în această privință și că suntem extrem de realiști în evaluările noastre.

În ceea ce privește afacerile militare, chiar și după dizolvarea URSS și pierderea unei părți considerabile din capacitățile sale, Rusia de astăzi rămâne unul dintre cele mai puternice state nucleare. În plus, are un anumit avantaj în ceea ce privește mai multe arme de ultimă generație. În acest context, nu ar trebui să existe nicio îndoială pentru nimeni că orice potențial agresor se va confrunta cu înfrângerea și cu consecințe nefaste în cazul în care va ataca direct țara noastră.

În același timp, tehnologia, inclusiv în sectorul apărării, se schimbă rapid. Într-o zi există un lider, iar mâine un altul, dar prezența militară în teritoriile limitrofe Rusiei, dacă îi vom permite să continue, va rămâne pentru deceniile următoare sau poate pentru totdeauna, creând o amenințare tot mai mare și total inacceptabilă pentru Rusia.

Chiar și acum, odată cu extinderea NATO spre est, situația Rusiei a devenit din ce în ce mai rea și mai periculoasă de la an la an. În plus, în ultimele zile, conducerea NATO a fost tranșantă în declarațiile sale, afirmând că trebuie să accelereze și să intensifice eforturile de a aduce infrastructura alianței mai aproape de granițele Rusiei. Cu alte cuvinte, ei și-au înăsprit poziția. Nu putem rămâne inactivi și să observăm pasivi aceste evoluții. Acesta ar fi un lucru absolut iresponsabil pentru noi.

Orice extindere suplimentară a infrastructurii Alianței Nord-Atlantice sau eforturile continue de a obține un punct de sprijin militar pe teritoriul ucrainean sunt inacceptabile pentru noi. Desigur, întrebarea nu se referă la NATO în sine. Acesta servește doar ca instrument al politicii externe a SUA. Problema este că în teritoriile adiacente Rusiei, care trebuie să remarc că este pământul nostru istoric, ia formă o „anti-Rusia” ostilă. Controlată pe deplin din exterior, aceasta face totul pentru a atrage forțele armate ale NATO și pentru a obține arme de ultimă generație.

Pentru Statele Unite și aliații lor, aceasta este o politică de limitare a Rusiei, cu dividende geopolitice evidente. Pentru țara noastră, este o chestiune de viață și de moarte, o chestiune legată de viitorul nostru istoric ca națiune. Aceasta nu este o exagerare; aceasta este o realitate. Nu este doar o amenințare foarte reală la adresa intereselor noastre, ci la adresa însăși existenței statului nostru și a suveranității sale. Aceasta este linia roșie despre care am vorbit în numeroase ocazii. Ei au trecut-o.

Acest lucru mă aduce la situația din Donbas. Putem vedea că forțele care au organizat lovitura de stat în Ucraina în 2014 au preluat puterea, o păstrează cu ajutorul unor proceduri electorale ornamentale și au abandonat calea unei soluționări pașnice a conflictului. Timp de opt ani, timp de opt ani interminabili, am făcut tot posibilul pentru a rezolva situația prin mijloace politice pașnice. Totul a fost în zadar.

Așa cum am spus în discursul meu anterior, nu puteți privi fără compasiune la ceea ce se întâmplă acolo. A devenit imposibil de tolerat. A trebuit să oprim această atrocitate, acest genocid al milioanelor de oameni care trăiesc acolo și care și-au pus speranțele în Rusia, în noi toți. Aspirațiile lor, sentimentele și durerea acestor oameni au fost principala forță motivațională din spatele deciziei noastre de a recunoaște independența republicilor populare din Donbas.

Aș dori să subliniez în plus următoarele. Concentrate asupra propriilor obiective, principalele țări NATO sprijină naționaliștii de extremă dreaptă și neonaziștii din Ucraina, cei care nu vor ierta niciodată oamenii din Crimeea și Sevastopol pentru alegerea liberă de a se reuni cu Rusia.

Aceștia vor încerca, fără îndoială, să aducă războiul în Crimeea, la fel cum au făcut în Donbas, să ucidă oameni nevinovați, la fel cum au făcut membrii unităților punitive ale naționaliștilor ucraineni și complicii lui Hitler în timpul Marelui Război Patriotic. De asemenea, ei au revendicat în mod deschis mai multe alte regiuni rusești.

Dacă ne uităm la succesiunea evenimentelor și la rapoartele primite, confruntarea dintre Rusia și aceste forțe nu poate fi evitată. Este doar o chestiune de timp. Ele se pregătesc și așteaptă momentul potrivit. În plus, au mers atât de departe încât aspiră să dobândească arme nucleare. Nu vom permite ca acest lucru să se întâmple.

Am spus deja că Rusia a acceptat noua realitate geopolitică după dizolvarea U.R.S.S. Am tratat toate noile state post-sovietice cu respect și vom continua să acționăm astfel. Le respectăm și le vom respecta suveranitatea, după cum demonstrează asistența pe care am acordat-o Kazahstanului atunci când s-a confruntat cu evenimente tragice și cu o provocare în ceea ce privește statalitatea și integritatea sa. Cu toate acestea, Rusia nu se poate simți în siguranță, nu se poate dezvolta și nu poate exista în timp ce se confruntă cu o amenințare permanentă de pe teritoriul Ucrainei de astăzi.

Permiteți-mi să vă reamintesc că în perioada 2000-2005 ne-am folosit armata pentru a respinge teroriștii din Caucaz și am apărat integritatea statului nostru. Am protejat Rusia. În 2014, am sprijinit oamenii din Crimeea și Sevastopol. În 2015, am folosit forțele noastre armate pentru a crea un scut fiabil care a împiedicat teroriștii din Siria să pătrundă în Rusia. Aceasta a fost o chestiune de a ne apăra. Nu am avut altă opțiune.

Același lucru se întâmplă și astăzi. Ei nu ne-au lăsat nicio altă opțiune pentru apărarea Rusiei și a poporului nostru, alta decât cea pe care suntem obligați să o folosim astăzi. În aceste circumstanțe, trebuie să luăm măsuri îndrăznețe și imediate. Republicile populare din Donbas au cerut ajutorul Rusiei.

În acest context, în conformitate cu articolul 51 (capitolul VII) din Carta ONU, cu permisiunea Consiliului Federației Rusiei și în executarea tratatelor de prietenie și asistență reciprocă cu Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk, ratificate de Adunarea Federală la 22 februarie, am luat decizia de a efectua o operațiune militară specială.

Scopul acestei operațiuni este de a proteja oamenii care, de opt ani, se confruntă cu umilința și genocidul săvârșite de regimul de la Kiev. În acest scop, vom încerca să demilitarizăm și să denazificăm Ucraina, precum și să-i aducem în fața justiției pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetățenilor Federației Ruse.

Nu este planul nostru să ocupăm teritoriul ucrainean. Nu intenționăm să impunem nimic nimănui prin forță. În același timp, am auzit un număr tot mai mare de declarații venite din Occident potrivit cărora nu mai este nevoie să respectăm documentele care stabilesc rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial, semnate de regimul totalitar sovietic. Cum putem răspunde la această afirmație?

Rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și sacrificiile pe care poporul nostru a trebuit să le facă pentru a învinge nazismul sunt sacre. Acest lucru nu contrazice valorile înalte ale drepturilor și libertăților omului în realitatea care a apărut în deceniile postbelice. Aceasta nu înseamnă că națiunile nu se pot bucura de dreptul la autodeterminare, care este consacrat în articolul 1 din Carta ONU.

Permiteți-mi să vă reamintesc că oamenii care trăiesc în teritoriile care fac parte din Ucraina de astăzi nu au fost întrebați cum vor să își construiască viața atunci când a fost creată U.R.S.S. sau după cel de-al Doilea Război Mondial. Libertatea ne ghidează politica, libertatea de a alege în mod independent viitorul nostru și al copiilor noștri. Credem că toate popoarele care trăiesc în Ucraina de astăzi, toți cei care doresc să facă acest lucru, trebuie să se poată bucura de acest drept de a alege liber.

În acest context, aș dori să mă adresez cetățenilor din Ucraina. În 2014, Rusia a fost obligată să protejeze oamenii din Crimeea și Sevastopol de cei pe care chiar dumneavoastră îi numiți „naziști”. Oamenii din Crimeea și Sevastopol au ales să fie alături de patria lor istorică, Rusia, iar noi le-am sprijinit alegerea. După cum am spus, nu puteam acționa altfel.

Evenimentele actuale nu au nimic de-a face cu dorința de a încălca interesele Ucrainei și ale poporului ucrainean. Ele sunt legate de apărarea Rusiei de cei care au luat Ucraina ostatică și încearcă să o folosească împotriva țării și poporului nostru.

Reiterez: acționăm pentru a ne apăra de amenințările create pentru noi și de un pericol mai mare decât ceea ce se întâmplă acum. Vă cer, oricât de greu ar fi, să înțelegeți acest lucru și să lucrați împreună cu noi pentru a întoarce această pagină tragică cât mai curând posibil și pentru a merge înainte împreună, fără a permite nimănui să intervină în afacerile și relațiile noastre, ci dezvoltându-le independent, astfel încât să creăm condiții favorabile pentru a depăși toate aceste probleme și pentru a ne consolida din interior ca un tot unitar, în ciuda existenței frontierelor de stat. Cred în acest lucru, în viitorul nostru comun.

Aș dori, de asemenea, să mă adresez personalului militar al forțelor armate ucrainene.

Tovarăși ofițeri,

Tații, bunicii și străbunicii voștri nu au luptat împotriva ocupanților naziști și nu au apărat Patria noastră comună pentru a permite neo-naziștilor de astăzi să preia puterea în Ucraina. Ați depus jurământul de credință poporului ucrainean și nu juntei, adversarul poporului care jefuiește Ucraina și umilește poporul ucrainean.

Vă îndemn să refuzați să executați ordinele lor criminale. Vă îndemn să depuneți imediat armele și să mergeți acasă. Voi explica ce înseamnă acest lucru: personalul militar al armatei ucrainene care face acest lucru va putea părăsi liber zona de ostilități și se va putea întoarce la familiile lor.

Doresc să subliniez din nou că întreaga responsabilitate pentru posibila vărsare de sânge va reveni în totalitate regimului ucrainean aflat la putere.

Cetățeni ai Rusiei,

Cultura și valorile, experiența și tradițiile strămoșilor noștri au constituit invariabil o bază puternică pentru bunăstarea și însăși existența unor state și națiuni întregi, pentru succesul și viabilitatea lor. Desigur, acest lucru depinde în mod direct de capacitatea de adaptare rapidă la schimbările constante, de menținerea coeziunii sociale și de disponibilitatea de a consolida și de a mobiliza toate forțele disponibile pentru a merge mai departe.

Întotdeauna trebuie să fim puternici, dar această forță poate lua diferite forme. „Imperiul minciunii”, pe care l-am menționat la începutul discursului meu, își desfășoară politica în primul rând prin forță brută, directă. Acesta este momentul în care se aplică zicala noastră despre a fi „numai mușchi și niciun creier”.

Știm cu toții că dacă avem dreptatea și adevărul de partea noastră, asta ne face cu adevărat puternici. Dacă acesta este cazul, ar fi greu să nu fim de acord cu faptul că forța și disponibilitatea noastră de a lupta sunt fundamentul independenței și suveranității și oferă fundația necesară pentru construirea unui viitor sigur pentru casa, familia și Patria voastră.

Dragi compatrioți,

Sunt sigur că soldații și ofițerii devotați ai Forțelor Armate ale Rusiei își vor face datoria cu profesionalism și curaj. Nu am nicio îndoială că instituțiile guvernamentale la toate nivelurile și specialiștii vor lucra eficient pentru a garanta stabilitatea economiei noastre, a sistemului financiar și a bunăstării sociale, iar același lucru este valabil și pentru directorii de companii și întreaga comunitate de afaceri. Sper ca toate partidele parlamentare și societatea civilă să adopte o poziție consolidată, patriotică.

În cele din urmă, viitorul Rusiei este în mâinile poporului său multietnic, așa cum a fost întotdeauna cazul în istoria noastră. Aceasta înseamnă că deciziile pe care le-am luat vor fi executate, că vom atinge obiectivele pe care le-am stabilit și că vom garanta în mod fiabil securitatea Patriei noastre.

Cred în sprijinul dumneavoastră și în forța invincibilă înrădăcinată în dragostea pentru Patria noastră.