Discuție:Dorul de țară

Jump to navigation Jump to search
   Plânge-mă, mamă, cu dor
   Că ți-am fost voinic fecior
   Și de grijă ți-am purtat,
   Ogorul ți l-am lucrat,
   Iar de când m-am cătănit,
   Viața mi s-a otrăvit
   Că tânjesc în țări străine
   Și tot plâng gândind la tine.
   Mult mi-e dor, mămucă, dor
   De cel codru frățior
   Și de stâna cea cu oi
   Și de cântec de cimpoi!
   Mult mi-e dor, mămuca mea,
   De cea mândră viorea
   Care mă iubeam cu ea!
   Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
   Și mă-ndeamnă la păcat,
   Să mă las de cătănie
   Și să fug la ciobănie,
   Orice-a fi cu mine, fie.