Discuție:Dorul de țară

   Plânge-mă, mamă, cu dor
   Că ți-am fost voinic fecior
   Și de grijă ți-am purtat,
   Ogorul ți l-am lucrat,
   Iar de când m-am cătănit,
   Viața mi s-a otrăvit
   Că tânjesc în țări străine
   Și tot plâng gândind la tine.
   Mult mi-e dor, mămucă, dor
   De cel codru frățior
   Și de stâna cea cu oi
   Și de cântec de cimpoi!
   Mult mi-e dor, mămuca mea,
   De cea mândră viorea
   Care mă iubeam cu ea!
   Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
   Și mă-ndeamnă la păcat,
   Să mă las de cătănie
   Și să fug la ciobănie,
   Orice-a fi cu mine, fie.

Începeți o discuție despre Dorul de țară

Paginile de discuție sunt locul unde oamenii discută despre cum să facă conținutul de pe Wikisource să fie cât se poate de bun. Puteți utiliza această pagină pentru a începe o discuție cu alții despre cum să se îmbunătățească Dorul de țară.

Începeți o discuție