Din traista lui Sucilă
| Din traista lui Sucilă de Gheorghe Kernbach |
| publicat în Viața Românească |
Celui mai prețios tablou îi prefer o ramă goală: îmi lasă cîmp slobod închipuirii.
Egalitatea presupune unanimitate; prin urmare majoritatea este numai o egalitate parțială. Și totuși în dreptul public modern găsim următoarea inconherență: Egalitatea tuturor în fața legilor dictate de majoritate.
Dacă n'ar fi religiuni, n’ar fi oameni fără Dumnezeu; dacă n’ar fi căsătoria, n'ar fi adulterul; dacă n’ar fi proprietatea, n'ar exista furtul... Baze ale societății, vă salut!
Nici o dată nu m’au sfiit oamenii deștepți: timiditatea este omagiul pe care inteligența îl aduce prostiei.
Mulți zic cu emfază: „Nu’ncap două săbii într’o teacă!" — Și nimeni nu se’ntreabă dacă pentru două teci ajunge o sabie.
Sint multe boale, dar numai una ne duce pe toți la groapă: vieața.
Inteligența și prostia își au fiecare logica ei: sînt numai mentalități deosebite cari nu se pot pricepe reciproc.
Societatea, ca și natura, are instinctul nivelării: cînd nu ne putem ridica pănă la alții, îi coborîm pănă la noi.
Deși relativă, averea are o măsură absolută; ea începe acolo unde încetează nevoia de a munci.
Plictiseala își are pricina în neputința adaptării la mediu; de vină este mai totdeauna inferioritatea subiectului și numai arareori conștiința propriei superiorități.
Politicianismul este arta de a ajunge unde nu ți se cuvine.
Adevărurile de azi au fost contestate ieri, cele de mîine sînt combătute azi. Așa dar progresul se sintetizează în triumful adevărului contra noastră?
Nu vă speriați de cuvinte: revoluțiunea nu-i de cît o evoluțiune intensă, după cum viața nu-i de cit o moarte lentă.
Mulți se roagă lui Dumnezeu să li deie pînea cea de toate zilele, dar n’am auzit pe nimeni rugîndu-se să-i deie operele complecte ale lui Kant!