Din registrul ideilor gingașe/Marxism amuzant

 

"Geometria, așa cum se învață, este știința ideii burgeze de spațiu". Nu mai țin minte dacă această definiție foarte nouă a unei științe foarte vechi a gândit-o serios un marxist de extremă puritate ori e numai invenția unui adversar caricaturist. Oricum ar fi, ea ni se pare plăcută și instructivă, pentru că rezumă pitoresc și exact înverșunarea cu care socialiștii luptători au cultivat ideea de clasă. Să nu ne oprim însă la formula aceasta care pare glumeață. De dragul dreptății numai, trebuie spus îndată că, în clasa burgeză, s-au arătat să fie mai multe geometrii deosebite, că s-au iscat, între burgezi, contestații de la aceste geometrii, că prin urmare burgezii au mai multe și diverse idei de spațiu. Fiindcă și Gauss, și Lobacevski, și Riemann au fost hotărât burgezi, ca și Euclid; și n-am aflat să se fi dovedit că geometriile neeuclidiene ar fi luat naștere în alte clase sociale, ca produse necesare și specifice ale acestor clase și din lupta lor cu burgezia. Rămâne dar asigurată burgezilor calitatea de a-și închipui spațiul în mai multe feluri. Deloc nu vreau să hotărăsc dacă această varietate în gândirea acelei clase este un merit sau o infamie. E sigur însă că, după tactica luptei de clase, se poate susține, cu egală violență, și una și alta.

"Lucrătorul care mănâncă cârnați și primește cinci franci pe zi știe foarte bine că patronul lui e un hoț și cârnatul hrănitor și plăcut. Dar sofistul burgez, cheme-se el Pierson, Hume sau Kant, zice că nu-i așa: părerea aceea a lucrătorului este personală și subiectivă, și el ar putea gândi cu același drept că patronul îi vrea binele și cârnatul e curea tocată, fiindcă omul nu poate cunoaște lucrul în sine". Astfel denunță, cu subtilitate, Paul Lafargue cum burgezia conspiră, sub mască filosofică, împotriva proletarului. Rusul Lenin dă mai de-a dreptul: filosofilor el le zice curat dușmani. De Mach, fizicianul și renovatorul impresionismului filosofic al lui Hume, spune că a vândut știința cum a vândut Iuda pe Mântuitorul - filosofia lui Mach este pentru știință ce a fost sărutul lui Iuda pentru Hristos. Pe Chvolson, profesorul de fizică din Petrograd, îl face laș din banda neagră (ciornoiesotnik), fiindcă a făcut lui Haeckel niște obiecții de detaliu privitoare la teoria cunoștinței. Haeckel, profesorul de biologie care a dezlegat, în sfârșit, toate Enigmele Universului, pare să se fi bucurat de aprobarea deplină și fierbinte a fruntașilor revoluției ruse.

Am avut cinstea să fiu prezentat lui Plehanov, pe când era încă Mare-Maistru al marxismului rusesc. Am avut și durerea să-l supăr tare fiindcă nu credeam în Haeckel. Plehanov era numai credință, din cap până în picioare, așa că pentru alte calități și atitudini mintale nu mai era loc într-însul. Și mi se pare că mulți din "inteligența" rusească erau așa. Pe Kant nu putea să-l sufere: filosofia lui este subiectivă (!), zicea Plehanov, și prin urmare reacționară.

Vorba celebră și aparent paradoxală, că "intelectul dictează naturii legile lui" îl exaspera pe marxistul rus ca o injurie personală. "Dacă-i așa, poftim de învie un mort cu intelectul d-tale!" - și Plehanov râdea crispat, plin de mulțumire acră și febrilă...

Lenin clarifică oarecum situația hotărând că filosofia lui Kant corespunde partidului cadet rusesc. - În cercetare mai de aproape ia un alt "inteligent" revoluționar rus, Chuliatikov, filosofia apuseană. Filosofia nu-i lucru nevinovat, zice foarte iscusit Chuliatikov. Ea este o armă care se făurește contra clasei muncitoare. Idei, concepte, reprezentări, simțuri, lucru în sine, fenomene, subiecte, obiecte, atribute, energii, toate acestea simbolizează clasele sociale și raporturile dintre ele. Sunt semne convenționale, inventate de conspirația burgeză. Și, de pildă, sistemul lui Descartes prezintă lumea după tipul organizării unui atelier de manufactură. Ideea de timp la Descartes rezultă din introducerea orelor fixe pentru începutul lucrului în atelierele din secolul al XVI-lea. Lumea în concepția lui Spinoza este un imn închinat capitalului triumfător - de aceea l-a și dus la groapă cu atâta cinste pe Spinoza toată floarea burgeziei olandeze. Manufacturist este și Dumnezeu așa cum îl înțelege Leibniz. Dar mai ales Hume și Kant sunt reprezentanții adecvați ai manufacturismului în filosofie. Fiindcă în Germania capitalul nu avea încă suficientă elasticitate, Kant concepe sufletul în chip static! Ideile filosofice ale lui Mach și ale lui Wundt simbolizează organizația întreprinderilor capitaliste.

Un prieten al lui Lenin ar fi spus că marele dictator a învățat toată filosofia burgeză în șase săptămâni. Socotind rezultatul, putem zice că timpul acesta n-a fost prea scurt; ca filosof, Lenin are evident vârsta aceasta. Te poți întreba însă, de ce a studiat Lenin filosofia burgeză și de ce a scris o carte de peste patru sute de pagini despre dânsa? Fără îndoială un dușman așa perfid cum e burgezia trebuie atacat și sfărâmat pe toate tărâmurile. Dar cred că Lenin, Chuliatikov și oricare alții ca dânșii, fac exces de prudență. Trebuie să fie cineva prea fanatic sau prea distras, ca să nu vază că burgezul însuși face prea puțin caz de filosofie și nu ascunde cu prea mare grijă această lipsă de considerație. Alarmele revoluționarilor contra filosofiei îi par desigur burgezului surprinzătoare și comice. Lenin denunța o teribilă conspirație, și burgezul se întreba mirat: da ce are a face? Cinstit vorbind, el nu-i cunoaște pe acești tovarăși de conjurație. Desigur ideologiile morale și religioase slujesc interese, și interesele sunt felurite după clasa socială. Dar nu toate detaliile unei ideologii se pot desface, ca firele dintr-o țesătură simplă, de-a dreptul din structura economică a societății... Și în sfârșit ce nevoie are un revoluționar de atâtea explicații? Cărți groase contra filosofiei, lucrătorului nu-i trebuie. Pentru uzul revoluționar se poate regula la iuțeală filosofia burgeză într-o broșură sau în două trei discursuri. Iar spiritele revoluționare mai riguroase au doar pe Haeckel; inocența lui filosofică este adorabilă și simplicitatea gândirii sale e deplin curată de vicleniile filosofilor clasici, conspiratori împotriva proletariatului.

De demult socialiștii au produs, potrivit tacticei politice, și volume groase și broșurele. Volumul pentru intelectuali, broșura pentru lucrători. Și adeseori ce se spunea în volum nu se potrivea întocmai cu ce se spunea în broșură. Această divergență a crescut până s-a dat scandalos pe față, în criza socialismului de după război. În fața catastrofei imediat amenințătoare, unii din fruntașii mișcării și-au adus aminte mai mult de ce era în volum, au luat atitudini moderate și au proclamat metode pașnice; alții s-au ținut strict de broșura pentru lucrător - broșura era totdeauna mult mai violentă decât volumul, - și aceștia au făcut bolșevismul. Câtă vreme criza cea mare era încă de domeniul viitorului depărtat, șefii se învoiau că lucrătorul trebuie necontenit ațâțat, ca să nu adoarmă conștiința proletară. Acum însă Kautsky și alții se miră și se supără că mulți lucrători europeni, dar mai ales "intelectualii" revoluției ruse au luat lucrul ad litteram. Mi se pare că rușii iau totul ad litteram. Și până la revoluție nu cred să fi fost mai grozavi cetitori în Europa decât rușii. Ceteau oamenii negreșit știință apuseană - că ce alta aveau să cetească? Producția filosofică și științifică propriu rusească era aproape neglijabilă. Cu deosebire ceteau rușii carte nemțească. Definiția geometriei, de la care am început vorba, a fost pusă în circulație de nemți. Pare să fie o glumă; rușii însă au luat-o probabil, ca serioasă. Ei sunt serioși teribil.

Au fost în Rusia oameni cari au zis că trebuie radical suprimată orice legătură cu Apusul. Nu sunt deloc autoritar; n-aș fi fost în stare să opresc cu sila pe Chuliatikov, pe Lenin și Plehanov, să cetească filosofie apuseană. Dacă însă ar fi putut fi înduplecați cu binișorul să nu cetească, eleganța lor intelectuală ar fi câștigat. Pagubă nu cred c-ar fi fost pentru proletari, nici mare profit pentru dușmanii lor, din această abținere. Mi se pare că acești oameni, luptându-se cu filosofia au pierdut timp, ceea ce pentru un socialist nu poate fi decât foarte regretabil. Nu vreau să socotesc că șiau ostenit și temperamentul în asemenea luptă, pentru că aici natura lor este de o bogăție extremă. Din contră, temperamentul trebuie să și-l ostenească asemene firi, cu orice preț, ca să nu debordeze prea des. Dar de ce să și-l ostenească tocmai cu filosofia?