Din manuscrisul 2254

Jump to navigation Jump to search
Manuscrisul 2264 Din manuscrise de Mihai Eminescu
Manuscrisul 2254
Manuscrisul 2255
Manuscrisul 2254 are 896 de pagini.


Moartea lui Constantin Brâncovanu încearcă a fi o dramă în 4 acte iară autorul 303r ei încearcă a fi d-nul Antonin Roques. Deși titlul cât și numele autorului sunt indiferente, totuși piesa însăși, putându-ne fi și mai indiferentă, poate că în cadrul neguros al unei 1 memorii 2 chinuite și blazate de mizerii puse cu naivitate pe scena 4 română aceste două indicii prețioase, aceste monograme ale suferințelor noastre ni vor rămânea ca 5 o amintire — desigur că nu plăcută.

Ca să fim fundamentali vom 6 întreba din 7 început cu oarecare liniște, căci mai târziu nu vom mai avea ocazia de a o avea — ce este drama? Dacă am lua drept normă pentru definiție drama citată, atunci semnele caracteristice ale acestui soi de scriere sunt: un spital de bolnavi, dacă se poate de ofticoși, în acest spital câteva cântece vesele esecutate în cor de dame în costum național — cu condiția ca vorbele cântecului să rămâie 8 întotdeauna un misteriu consacrat d-zeirei chineze — tirade lungi în cari vorba român și păgân își discută cu o rară îndărătnicie șirurile textului — căci fiecare șir conține cel puțin un român și un păgân; un trădători, care e atât de negru zugrăvit încât ne mirăm că nu hârăie când intră în scenă, câțiva surdo-muți, câteva săbii turcești, o babă, un ordre du Moufti 9, un 10 sultan și câteva umbre 11. Încercarea 12 de deznodământ 13 a piesei consistă într-o barbară încercare de a turci românii textuali (căci reali nu sunt), dar vană încercare. Acest ragout este întrerupt de numeroase esclamațiuni cătră Dumnezeu, ca să se-ndure de această mizerie (a piesei) și să-i deie un sfârșit — care sfârșit e lucrul cel mai plăcut pentru auditori, esceptând pe deliciosul sultan, care, ca și sfârșitul piesei, nu spune nimic.

Piesa comisă de d. A. Roques ar fi putut avea cu toate acestea un merit mare, acela adică de a nu fi fost scrisă niciodată. Ce păcat că autorul n-a avut fineța și tactul ca să-și câștige prin acest mijloc lesnicios mulțămirea publicului.

Dar dacă vorbim de noțiunea dramei, cum trebuie s-o aibă orișicine care cutează a prezenta 14 publicului născocirile sale, atunci răspundem: că drama are de obiect și ținta reprezentarea caracterelor omenești curățite de neconsecuența vieței și cugetărei zilnice, a caracterelor omenești consecuente, în toate momentele aceleași, pentru a căror manifestațiune se aleg situațiuni interesante. În acestea caracterele antitetice se lovesc unul de altul în dezvoltarea lor, dintr-asta se naște înnodământul, iar din învingerea unui princip și căderea celuilalt deznodământul dramei. Lupta sufletească care se reprezintă prin simțăminte esprimate în mod plastic și intuitiv nu o găsim nicăiri în acest specimen unicum, căci materialul în care se manifestă această luptă este limba, și despre limbă — în speție despre cea română — autorul sau traducătorul nu pare a fi avut nici cunoștințe elementare măcar. Caractere nu sunt — cel puțin reale nu; căci oameni boiți cu alb și cu negru nu însemnează caractere. Situațiuni născute din caractere asemenea 15 nu sunt 16. Deci trei elemente pot fi într-o dramă care să constituie valoare ei. Unul caracterele, aceste fac ca ea să fie frumoasă, al doilea [situa]țiunele (deci planul) 17, aceste interesează, al treilea limba 18, care poate avea un farmec liric. Din acestea trei, drama d-lui Roques posedă 19 pe al patrulea.

Atâta despre dramă. Uitasem 20 a spune cititorului interesanta 21 noutate 22 că ea a fost într-adevăr 23 jucată, căci după cele spuse până acum și-ar fi putut închipui cititorul că eu numai mi-am închipuit că ea ar fi fost jucată.

Sub 24 masca lui Constantin Brâncovanu au fost torturată persoana d-lui Galino. Tortura a fost foarte înceată și minuțios aplicată, dat totuși n-a fost în stare de a-l dezvăța pe d-nialui de accentul franțuzesc și 25 de persecutarea, ba chiar uciderea sărmanului ă. Dar se poate că ne și înșelăm. Domnul în cestiune este poate creatorul unei limbi nouă, numită cea romene. O limbă foarte interesantă din punct de vedere patologic. Căci, într-adevăr, pentru ca un simplu actor să-și închipuiască a reforma în sensul său (și ce sens !) vocalele 26 unei limbi plăsmuite de secole și milioane de oameni îi trebuiește neapărat ceva din instinctul nostalgiei îndreptate 27 spre țara păsărească. Necuviința neologismelor netrebuincioase și … netrebnice n-o mai accentuăm, fiindcă mirosă astăzi până ș-a bucătărie și pentru această origine nu ne-ar părea nici stranie măcar. Cel mai însemnat defect al d-lui în cestiune este acela că joacă pe scena română și că este 28 contagios pentru oameni nedezvoltați în sensul d-sale, un pericol mare după cum vom vedea mai târziu. Formal vorbind d-nialui are câteva calități nediscutabile: 1) o mască foarte îngrijită 2) mișcări fizice 29 îndestul de plastice și precum se vede studiate 3) își învață rolurile, ceea ce nu se poate susținea despre mulți din ceilalți. Sub un regisor 30 bun, d-nia lui ar fi un actor [bun, dar]31 astfel, lăsat în voia manierelor sale cam ciud[ate și] 31 cu deosebire stricătoare de limbă este mai mult o 32 dovadă cât de rău poate deveni un [actor decât ceva pozitiv] 33.

Văcărescu și… 34 III Cantacuzin au fost binișor executați. Cupudzibașa a vorbit foarte clar și verde — dar rolul 35 foarte ingrat al acestui tatar nu prezintă nici un material pentru modelare — înfățișitorul lui pare un actor de talent.

Cel mai însemnat talent care l-am observat însă în această seară, cu joc neafectat, cu limbă curată, în fine materialul pentr-un artist este 36 domnul… 37 Prea puțin observat, cum se 'ntâmplă în genere la noi, unde răul se laudă cu atâta generozitate, pe când binele rămâne nebagat în samă 38. D …… 39 a avut un ton fundamental atât de firesc în esprimarea unui caracter altfel tot atât de ingrat ca toate celelalte încât o ținem de datoria noastră de a-l face atent pe d…… 40 ca să aibă grijă de talentul său, să 41 se ferească de maniere căutate, să fugă cât se poate de mult de d. Galino și 42 de ceilalți și să studieze în singurătate câteva role ce-i convin 43 din piesele mai bune, pentru a-și crea un capital de roluri și a-și adânci talentul său.

Se zice că dna …… 44 a debutat în rolul 45 Domniței …… 46 Această 47 împrejurare 303 v știm s-o considerăm, de aceea numai câteva cuvinte. Să se știe că este diferință între naiv și copilăros. Copilăroșia este afectarea naivității, naivitatea reală consistă în necunoștința greutății vorbelor și a simțămintelor pe care un om le esprimă. Este o nuanță oarecare între acestea două pe care desigur că cu vremea doamna o va deprinde-o. Dar pentru început e bine. Rolul a fost foarte ingrat, precum nici se putea altfel 48 într-o piesă ca aceasta.


1. supraintercalat 2. modificat din memoriei 3. după blazate șters 4. modificat din scenă 5. după în amintire șters 6. după o literă ștearsă 7. după o literă ștearsă 8. după f[ie] șters 9. un ordre du Moufti supraintercalat 10. după și șters 11. și câteva umbre supraintercalat 12. după Desnodământul piesei șters 13. în manuscris: desdonadament 14. se șters 15. supraintercalat 16. urmează asemenea șters 17. (deci planul) supraintercalat 18. supraintercalat 19. supraintercalat 20. după Ea a fost jucată șters 21. supraintercalat 22. în manuscris, din inadvertență: noutatea (redactarea anterioară supraintercalării lui interesanta) 23. supraintercalat 24. după Domnul Galino șters 25. după o virgulă ștearsă 26. după sunet[ele] șters 27. după inverse * șters 28. după are efe[cte] șters 29. după trupești șters 30. deasupra lui director șters 31. manuscrisul deteriorat, ca și un rând mai jos: ciud[ate și] 32. după un memento (urmat de un tetragram indescifrabil) și exemplu odios succesiv șterse 33. manuscrisul deteriorat 34. numele personajului nu este indicat în manuscris 35. după trei cuvinte scurte (indescifrabile) șterse 36. după și șters; urmează domnul șters 37. numele actorului nu este indicat în manuscris 38. este posibilă și lecțiunea seamă 39. numele actorului nu este indicat în manuscris 40. numele actorului nu este indicat în manuscris 41. după un heptagram indescifrabil 42. după și șters 43. ce-i convin supraintercalat 44. numele actriței nu este indicat în manuscris 45. urmează de șters 46. numele personajului nu este indicat în manuscris 47. după deci * **** fie iertare **** și în loc de esprim …] succesiv șterse 48. în manuscris, din inadvertență: astfel


[3/15 noiembrie 1876]


II. Cu totul deosebită în felul ei a fost reprezentația în beneficiul d-șoarei Dănescu. 181 r Nu știm dacă d-nia ei însăși și-a ales piesele 1, dar dac' ar fi așa atunci am felicita-o pentru gustul său natural. Spectacolul a început cu Doi surzi, o piesă în care d. Manolescu joacă foarte bine rolul unui servitor. D-sa — care prin nenorocirea de a poseda 2 o figură simpatică, este silit azi de-a juca 3 toate rolurile de amorez serios — deși talentul d-niei sale este însemnat 4 într-adevăr dar restrâns la câteva caractere, după a noastră părere servitori cu aerul lor jumătate stupid, jumătate șirăt și bonvivanții 5


1. după repertoriul șters 2. deasupra lui avea șters 3. după juca tot amorez șters 4. după numai șters 5. textul se întrerupe aici


JUNEȚEA LUI MIRABEAU. DRAMĂ ÎN 4 ACTE

Tânărul Gabriel Mirabeau e în1 închisoare pentru că o damă, uzurpând alături cu tatăl 304r său locul mumei, împodobită cu diamantele pe care aceea le 2 purtase, îl prigonește de cinci ani. Tatăl său, robit de frumusețile acestei femei, își persecută pre însuși fiul său sub pretextul că ar fi stricat prin înrâurirea lui4 Voltaire și în genere a ideilor care aveau să îngroape vechea monarhie franceză și cu ea întreaga strălucire feerică a Curții de la Versailles. Dar Gabriel scapă. El intră în casa tătâne-său, îngenunche înaintea6 chipului de marmură a mumei și-n această poziție îl află Sofia. Această 6 femeie, măritată după un prezident de Curte 7, moșneag de 70 de ani, ea care nu iubise niciodată și care avea sete de amor adevărat, îl îndrăgește s de la cea dentâi privire pe 9 tânărul Mirabeau. Un moment după aceasta el intră în10 conflict cu 11// favorita tatălui său, îi rupe de la gât colierul de diamante ale mumii, o insultă; aprinde 12 305r prin asta mai mult mânia tatălui și e arestat din nou. Cu asta se mântuie actul întâi.

În actul al doilea se tratează înaintea Parlamentului (căci așa se chemau Curțilel3 pe atunci) procesul tânărului. Cu toate astea el îmblă liber în casa prezidentului în care e iubita sa, îi face daruri, îi dă chiar o scrisoare. Un tânăr advocat numit ……14, o figură cavalerească, din popor, pledează procesul, animat de ochii unei frumoase „chanoinesse“; judecătorii sunt aproape să-l achite, însă prezidentul, ce simțise istoria cu femeia lui, aduce circumstanțe agravante, încât ei îl condamnă15. Dar, în vreme ce judecătorii se consultau, în casa prezidentului se petreceau // ciudate lucruri. Sofia îi dă lui Mirabeau scrisoarea pecetluită înapoi și-i16 306r spune că nici17 el nu are nimic de zis nici ea lui; deci ruptură. Când s-anunță însă sentența, când comandorul temniței, care18 el însuși o îndrăgise pe Sofia, hotărăște19 că nu-l va mai lăsa liber, atunci Sofia îi cere scrisoarea înapoi. Mirabeau e fericit de aceasta și pleacă, ea citește1 singură scrisoarea, rămâne visătoare, o scapă din mâni, iar d. prezident intră atunci, o ridică și, cu această scrisoare în mână 20, i propune un modus vivendi foarte rău. Ea i-o cere înapoi21, el vrea să se răzgândească pân-a doua zi și pleacă; ea rămâne iar singură. Intră Mirabeau care iar au scăpat… Scenă de amor și fug amândoi pe 22 fereastră. Actul al doilea.

Actul al treilea se petrece-n Olanda. Într-o odăiță petrec trei oameni: Mirabeau care-și 307r câștigă pânea copiind, ………23 dând lecții de limba franceză, Sofia de limba italiană.

Ușor se poate presupune că le merge cât se poate de rău. În Franța ei au fost condamnați in contumacian, el la moarte, ea la muncă silnică pe viață. Mandat de estrădare contra lor există 24 asemenea. Lucrul cel greu al agentului polițienesc este să constate prin iscălituri identitatea care o și constată din partea lui. Ei 25 află de aceasta și vor să fugă, iar pentru a-i plăti drumul Sofia-și vinde părul. Pentru a-l mântui pe el însă ea-i propune agentului polițienesc schimbul s-o ia pe dânsa care asemenea e urmărită. El26 nu știe nimic de sacrificiul Sofiei, de aceea scena de adio, pretins pentru câteva minute, // e și foarte frumoasă. Însă când agentul intră s-o ieie 308r pe ea, el se-ntoarce și sunt arestați amândoi.

Al patrulea act se petrece iar înaintea 27 tribunalului. El se-nvinuiește numai pe sine, ea asemenea, și rămâne ca hotărârea 28 s-o deie regele. Regele pune în mâna prezidentului, a bărbatului lezat, dreptul de-a grația și acesta 29 grațiază pe Mirabeau sub 30 condiția ca ea să se-n-toarcă în domiciliul conjugal. Aici31 urmează o scenă între Mirabeau și Sofia în care ea propune ruptura, iarăși fără să-i spuie sub ce condiții el a fost grațiat. El voiește să se ucidă dacă ea se va întoarce acasă, dar ea-i smulge pumnalul din mână. Prezidentul intră s-o ieie cu dânsul dar ea se-njunghie. Actul al // patrulea și cel din urmă.309r


1. supraintercalat 2. aceea le supraintercalat 3. după, pentru că șters 4. după vreun șters 5. după în această [poziție] șters 6. după femeia, soția unui prezident de tribunal șters 7. prezident de Curte supraintercalat 8. deasupra lui se-namorează șters 9. deasupra lui de șters 10. după n-apoi într-[u]n șters 11. reluat la început de pagină din inadvertență 12. după și șters 13. deasupra lui tribunalele șters 14. numele nu este indicat în manuscris 15. ei îl condamnă provine prin supraintercalări ștersături și corecturi din ei l-au condamnat și el e condamnat 16. modificat din o 17. deasupra lui nu șters 18. după îndră[gise] șters 19. după îi șters 20. cu această scrisoare în mână supraintercalat 21. după înap[oi] șters 22. modificat din în 23. numele nu este indicat în manuscris 24. inițial esistă 25. după Atunci șters 126. după El și merge până la barcă fără șters 27. după înaintea șters 28. deasupra lui sentența șters 29. după el gr[ațiază] șters 30. după pent[ru] șters 31. după Rămasă singură șters