Din alte manuscrise
| ←Manuscrisul 2307 | Din manuscrise de Mihai Eminescu Alte manuscrise |
Domnilor, progresul omenirei nu zace adesea în mulțimea geniilor săi — națiuni cu 264 v genii străluciți sunt adesea nefericite — ci în acele personagii mute ale istoriei care lucrează neobosit, fără altă răsplată decât conștiința datoriei împlinite, în fine progresul e în toți, nu în unul or în unii.
Toate deopotrivă au o egală nevoie de 1 un loc neutru în care să se scurgă toate 2 murdăriile 60r lor sociale și, considerând lașitatea și lipsa de caracter a plebei de sus precum și estrema mizerie și anemie a claselor de jos de la noi, a găsit 3 că loc mai potrivit pentru latrinele Europei decât pământul românesc nu mai este altul.
Eu 4 cred din contra. Un semn de sus — și peste trei zile art. 44 al Tractatului de Berlin precum și art. 7 din Constituție rămân fără obiect. Dar ceea ce știu asemenea din nefericire e că nimeni nu are curajul de-a propune unicul mijloc de soluțiune, unica tratare pe picior egal a tuturor străinilor, unica ștergere deplină a tuturor deosebirilor 5 de confesiuni prin acelaș ascuțiș.
- 1. după de șters 2. după toate șters 3. după a gă[sit] șters 4. Noi credem șters 5. după deosebitelor șters
Convenția cu 62r Austria. Act de trădare. cu 8 zile înainte *** de a pune * [în] esploatare proiectul, material nedumerire.
Brăt. proiectul deviză * — convențiune comercială (palat și colibă) legea aceasta simplă. Prs. unei adm. drum. de fier pătruns * de toată valoarea acestei convențiuni — chestie de tapaj, bețele-n roată.
Brăt.
Cons. conv. împrumut oraș. București. Casa de Depuneri. esport. însemnate.
Are Românul 87v o vorbă populară: Ai împrumutat nuiele să faci gard? Gardul putrezește, da' datoria nu putrezește. Ai împrumutat de la împăratul Constituție să faceți stat? Statul putrezește, da' obligațiunile nu putrezesc.
Ați combinat obligații către Coroană și naționalități să faceți stat maghiar. Statul maghiar putrezește, naționalitățile nu putrezesc.
D-voastră nu 162r vreți libertatea, vreți egalitatea, cea mai mare dușmană a libertății. Aceasta o vor toți străinii. Ce să vrea un grec ca C.A. Rosetti decât să fie egal cu românul fără a fi îndeplinit condițiile de muncă ale românului? Ce să vrea un țigan ca Fundescu sau ca Epurescu decât să fie egali cu românul, făr-a fi capabil de-a avea creierul sau musculatura românului?
Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Națiunea mea e lumea.
Din combinarea terminilor figurele silogistice vor trebui să fie în număr de trei 77 v și anume:
o figură, în care terminul de mijloc este subiect în una din premise și predicat în cealaltă;
a doua, în care terminul de mijloc e predicat în amândouă premisele;
a treia, în care el e subiect în amândouă premisele.
Figurile se însemnează de obicei astfel:
1) MP 2) MP 3) MP
SM SM SM
SP.
Această schemă arată figurele goale lipsite de cantitate și calitate; dacă însă între literele cari însamnă numai poziția mediei subiectului și predicatului se vor pune semnele care am convenit a se pune pentru calitatea și cantitatea judecăților, adică a, o, e, i atunci se vor || naște înăuntrul acestor figuri modurile lor de combinare. 76 v
Figura întâia urmează aceste două principii:
1) în ceea ce-i conținut întregul e conținută și partea lui.
2) De la ce-i esclus întregul e esclusă și partea lui.
Aceste principii sunt identice cu dictum de omni et nullo (menționat în nota § 28).
Figura întâia e firească, pe când celelalte sunt mai mult ori mai puțin artificiale;
din care cauză adevărul celorlalte se cearcă prin reducerea lor la cea dentâi, o procedură pe care vom dezvolta-o mai jos.
Modurile acestei figuri sunt în număr de patru și se numesc: Barbara (aaa), Darii (aii), Celarent (eae), Ferio (eio). În aceste cuvinte numai inițialele și vocalele sunt importante; 75 v cele din urmă arată cantitatea și calitatea celor trei || judecăți din silogism, cele dentâi reducerea.
E curios 82r că 'ntr-o rasă pură nu există invidie. Fiecare se bucură de ridicarea unuia dintre ei. E d-ai noștri, cum s-ar zice. Iluzionismul1 identității merge atât de departe încât evreii prefac pe orice om mare în jidan. Mie mi s-a 'ntâmplat s-aud pe unul zicând că Brahms, fiul neutrului * Brahm, n-ar fi decât Abraham și în consecuență de-al nostru și Napoleon I al franțuzilor ar fi iudeu. Horatius Fleckeles.
- 1. modificat din Iluzia
191 r Ceea ce-mi roade inima în privirea viitorului acestei țări nu sunt ideile subversive și de răsturnare cari profanează gurile voastre, ci lipsa voastră de caracter. Ieri republicani, să fi rămas ceea ce erați, dar învingeați voi, dar învingeam noi, indiferent la urma urmelor, tot 1 adevărul, tot tăria învingea. Dar nu … pipăind pulsul mulțimii, ați simțit că ceea ce noi zicem trage mai greu la cumpănă, și în ultimul moment … în ajunul de-a cădea, ne-ați escamotat ideile, prefăcându-vă că renegați pe-ale voastre, că le-ați dezbrăcat 2 ca pe-o haină veche și zdrențăroasă, furând purpura noastră nepătată. Și ați găsit oameni cari să vă urmeze dintre noi … ceea ce-i și mai trist …
Care e cauza parlamentară pentru cari d-nii Giani, Conta etc. se retrag, care cauza parlamentară și constituțională pentru care intră în cabinet d-nul Carp și Cantacuzino? Nici una. Nu se știe pentru ce unii au ieșit, pentru ce ceilalți au intrat. A fost dorința 192 r Coroanei, se zice. Dorința Coroanei nu poate || fi să se joace cu convingerile noastre și să ne demoralizeze, dorința ei nu poate fi a face din noi oameni fără de caracter și fără de convingeri hotărâte. Afară de asta ea nu e în discuție. Sau roșii guvernează rău, nu mai merită încrederea Coroanei și atunci un nou apel la țară e necesar, sau ei o merită și atunci să rămână la putere. Numai astfel lupta noastră are un înțeles, numai astfel știm ce voim unii și alții. Dacă e vorba de vot constituțional, fie dusă ad absurdum domnia roșiilor, rămână Serurii desfrunziți* cum sunt înaintea țării, judece țara și, dacă voiește să-i realeagă, realeagă-i, nu vom avea nimic de zis. Dar suntem siguri că din momentul ce dispare perspectiva sacului cu grăunțe, roșii cad și cad pe mult timp. Ce manevră e asta de-a-i face să 193 r cază în picioare, ei cari au compromis || toate cestiunile? Cază și ei prin votul țării, prin neîncrederea țării, nu prin mici intrigi, nu prin suplantare cu elemente conservatoare, nu prin mașinațiuni bizantine. Au renegat toate principiile lor. Cază prin această renegare. Să nu vedem o piesă nouă, inspirată de alte principii, jucată de aceeași vechi comediani.
Dar Mihălescu a jefuit? Ei bine, Mihălescu va reapărea spălat, devenit conservator. Dar Kalinderu și-a creat sinecură cu venituri de milioane? Ei bine, Kalinderu va deveni conservator și-i va merge tot bine. Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta? Suntem copii noi, pe cari un regisor străin ne pune să ne batjocorim între noi, să ne sfâșiem pentru credințe și, la arătarea 194 r unei prăzi, care-i punga noastră, căci e a țării, să ne scuipăm*** || și conservatorul să fraternizeze numaidecât cu radicalul, radicalul să devină conservator? Suntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru3 petrecerea și câștigul străinilor 4 ce trăiesc aci? Suntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari5 azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Suntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele? Ceea ce-i e permis d-lui de Bismarck, de-a se juca cu partidele, în urma gloriei sale politice, e permis piticului d. Brătianu, ale cărui zile se numără pe insuccese și ale cărui succese sunt forme 195r goale și mofturi? ||De câte ori partidele s-au unit, nu s-au unit decât spre a face un mare rău nației6.
S-au unit la 66 ca să răstoarne pe Cuza Vodă. Dacă nu l-ar fi răsturnat, niciodată unirea Ardealului cu Ungaria nu se făcea.
S-au unit spre a aduce un Domn străin, pentru că amânduror le convenea un Domn fără inițiativă și necunoscător de țară, sub care amândoi să-și poată face fără control manevrele. S-au unit pentru a vota concesii Strousberg. S-au unit pentru a ceda Basarabia. S-au unit pentru a da drepturi la ovrei, s-au unit pentru a proclama regatul. Se vor uni pentru a lărgi drepturile evreilor și a aduce colonii de semiți în țară. În toate dezastrele naționale se vor uni acei pretinși reprezentanți ai României, acei Giani, Cariagdi, 196 r Carada împreună cu șleahta || ruinată a Moldovei, unii în paza greco-bulgarilor, alții în paza jidanilor. Greco-bulgarii și jidanii, iată adevărații stăpâni ai României, care nu merită acest nume, căci nu mai e țara românească. Privească cineva forul* din București, vază cele 20.000 de străini ce curg an cu an în țară, vază mortalitatea populației noastre autohtone și se va convinge că suntem jertfa unei colosale mistificații, că sub formele înnoitoare * ale statului național ni se escamotează, zi cu zi, pământul, averea, viața copiilor noștri7, naționalitatea. Vom spune-o noi adevărul adevărat, voi spune-o ca omul care n-aspiră la nimic, care aș arunca la picioarele ministrului o Stea a României ce-o poartă un 197 r trădător de țară, un Bene-Merenti ce-l poartă Orașanu || și care aș privi ca dezonoare orice semn de grație ce l-aș împărtăși cu acest soi de oameni. Voi spune care-i înțelesul întregei comedii. Oricum* oricine care va vorbi ca mine, va zice poate* niște*** oricine ar pune-o pe*** cu străini din țară, va fi imposibil la guvern. Pentru a ajunge la guvern, conservator sau liberal fii, trebuie să faci cu ochiul unei puteri* străine, că-i vei susține interesele.
Îngăduitorul? Îngăduitor, da, de câte ori voim să ne sfâșiem noi între noi, îngăduitor de câte ori devenim oameni fără caracter și fără conștiință, îngăduitor cu mișelia 8 și felonia, neîngăduitor însă cu orice caracter de om adevărat, neîngăduitor cu orice talent 198 r adevărat, cu orice || superioritate. Neîngăduitor când ar fi vorba de măsuri contra evreilor sau altor străini9. Condamnând la ocnă pe un nebun ca Pietraru, dar iertând pe evreii cari cu sânge rece sfâșie o biată muiere bătrână care privea la înmormântarea unui rabin, îngăduitor cu Arion, cu Boteanu *, cu hoții de bani publici, neîngăduitor cu proletariatul agricol, care ar comite crime de mizerie, de viciile născute sub*** sa jidovime. Un păinjeniș întreg de grații domnești s-au făcut față cu orice faliment fraudulos, cu orice escrocherie ar comite un străin, dar dacă un român va comite o crimă, îi putrezesc oasele în temniță.
- 1. după tot șters 2. după îmbr[ăcând] șters 3. după și șters 4. după străinilor șters 5. după cum șters 6. țării șters 7. supraintercalat 8. omul șters 9. altor străini deasupra lui nemților șters, urmează neîngăd[uitor] șters
34 r Astfel se vede cum eristica Orientului, compțiunea logicii și cugetării grece în cea alexandrină, a trecut la români în toată uscăciunea ființei sale. Să nu creadă nimenea că numai noi suntem de vină la căderea noastră. E un lanț întreg de cauze. Ciocoiul turc a fost eristic, cel grec asemenea, cel român asemenea, însă de zece ori mai rău decât cei precedenți.
Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa. De aceea e o caracteristică a omului 55 v inteligent și de bună-credință că, formulând lucruri sau raporturi în scris sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor, în scurt; espresia celor cugetate va fi adecuată cu materialul cugetat. Asta e specific uman. Pe când omul neinteligent face din sine însuși măsura lucrurilor și mestecă subiectul său în cele ce sunt și 1 se 'ntâmplă, cel cel inteligent și de bună-credință va cerca să se dezbere de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligența e putința, buna-credință e voința de-a vedea și reproduce obiectiv cele ce esistă și se 'ntâmplă.
Acuma sunt la noi 4 specii de jurnale:
Neinteligente dar de bună-credință; aceste nu posed posibilitatea de a vedea obiectiv: Telegraful.
Inteligente dar de rea-credință; aceste nu posed voința de-a vedea obiectiv.
Neinteligente și de 2 rea-credință; aceste sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul. ||
Inteligente și de bună-credință în fine. În ată privință nu ne dăm părerea, căci 56 r ne temem că aceste organe ar fi batjocorite în felul: 3 Asta-i caracterul mai multor jurnale din Austria: Albina, Federațiunea, Telegraful.
- 1. transformat din ce 2. supraintercalat 3. urmează Albina. [F]ederațiunea șters; în felul: este o redactare abandonată dar neanulată grafic
Criticii rațiunii pure
Reprezentația e un ghem absolut și unul dat simultan. Răsfirarea acestui ghem simultan e timpul și – experiența. Sau și un fuior, din care toarcem firul timpului, văzând numai astfel ce conține. Din nefericire atât torsul, cât și fuiorul țin întruna. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică.