Dimineață

Jump to navigation Jump to search
Dimineață
de Dumitru Iacobescu


<poem> Din răsărit lumina se destramă Pe cerul de-un albastru-nduioșat; M-am deșteptat, — la ce m-am deșteptat Cînd nici un glas al vieții nu mă cheamă?

Prin simfonia muncii ce începe Voi rătăci și astăzi inutil Si voi purta , prin vraja lui april, Tristețile-mi pustii ca niște stepe.

Prin năvile ce-n valuri de aromă Transportă bogății din port în port, Oh! sufletu-mi steril ca un avort Iar va tîrî corabia-i fantomă.

Spre nici un orizont, spre nici un astru, Ca ieri, și azi și mîine va porni, Mai negru, mai tăcut din zi în zi, În așteptarea largului dezastru. <poem>