Dianei

Dianei de Iuliu Dragomirescu

publicată în Revista Literatură și Artă Română, 1897-98, p. 757

Încet cântările sublime în templul nebuniei curg,
Accentele vibrează limpezi și vîntul tremură ’n leandru;
Făcliile de ceară, albe, se ’ntunecă în policandru;
Răsare luna din pădure, se plimbă clară în amurg,
Încet cântările sublime în templul nebuniei curg.

Hierofantul îngenuche sub pînza vasului lustral;
Răsună cântece sublime și nimbul razelor străluce,
Din agrafarea de mătăsuri apar umbritele năluce,
Purtând pe umerele goale simbolul visului astral.
Hierofantul se apleacă sub pînza vasului lustral.

O melopee sună ’n templu vuind din fondul azurat;
Sub oriflame de magnolii vibrează pînzele pe lespezi.
Cântările Dianei stinse, — arpegii sună ’n lire repezi, —
Și curge ’n clarele potiruri unsoarea mirului curat. —
O melopee sună ’n templu vuind din fondul azurat.