Despărțire (Iosif)

 

Daină din Litvania

O, uite, draga mea copilă,
La poartă cine stă și scrie?
Sunt ofițeri cari vin să-l ducă
Pe fecioraș în cătănie.

Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni,
Cînd îl vedea, rîdea cîmpia;
Și, ridicîndu-se-n văzduhuri,
Cînta voioasă ciocîrlia.

Și ce-i stă acum alături?
Stă mîndra. Plînge și suspină:
— Nu suspina și nu mai plînge,
Tu, mîndră floare de grădină.

Ți-oi scrie un răvaș, mîndruțo;
Rămîi acasă tu și toarce,
Căluțul meu ți-l va aduce,
De cumva nu m-oi întoarce.

În ladă să-mi grijești răvașul,
Drăguța mea, frumos mi-l strînge,
Și-ades cînd vei deschide lada,
Gîndind la mine, tu vei plînge...