Dealul Leahului

 

Așa într-un an, intrînd iarăși leșii în Moldova, acuma din care pricină și spre ce scop vor fi intrat numai ei (…) erau în stare să știe, destul atîta că intrînd în Moldova și îndreptîndu-se spre Suceava, o prădau și o pustiau pretutindene pe unde treceau, de li se rupea inima și-i împlea cea mai mare jele pre bieții români, cînd îi vedeau ce fac. Și așa, tot prădînd și pustiind ajunseră ei pînă aproape de Rădăuți.

Auzind Ștefan-vodă, domnitorul de pe atunci al Moldovei, că leșii iarăși au intrat în țară și că vin drept spre Suceava, s-a pornit degrabă cu oastea împotriva lor. Și cînd ajunseră leșii în apropierea Rădăuțului și anume în partea despre răsărit a satului Horodnieul de Jos, iată că și Ștefan-vodă le iesă înainte, și unde nu începe a mi-i lua la răfuială, colea, după cum știa el să-l iee pre fiecare dușman, ce se încumeta a intra cu gînd rău în țara sa.

Leșii, cărora, de cum au intrat în țară, nime nu îndrăznise pînă în momentul acela să li se împotrivească, să dee piept cu dînșii și să caute a-i respinge îndărăpt, și oare se bucurau acuma că, nemaiavînd mult pînă la Suceava, vor merge și vor lua-o și pre aceasta, văzîndu-se pe neașteptate înconjurați și bătuți de Ștefan-vodă, și știind prea bine cine-i și ce poate omul acesta, deteră dos la față și începură a fugi îndărăpt. Insă ei nu fugiră pe unde au venit, ci apucară pe Colnicul, care se află în partea despre apus al satului Horodnicul de Jos, și care pe acea vreme era acoperit cu pădure deasă, trecură părăul Munteanca, ieșiră în Brădet și de aice se îndreptară apoi spre Voitinel.

Ștefan-vodă, văzînd că leșii nu vor să stee la luptă dreaptă cu dînsul, ci se retrag și intră în pădure, nu-i lăsă în pace să facă ce le place, ci trimise degrabă o parte din oastea lui ca să le iasă înainte, iar el cu ceealaltă parte de oaste se luă în urma lor și pre care leah cum îl ajungea și unde îl ajungea, acolo îl și mîntuia de zile.

Iar cînd ajunseră leșii pe un deal din apropiere de satul Voitinel, unde se opriră ca să poposească și să se mai odihnească puțin, Ștefan-vodă puse harmăți pe Dealul Slatinei și pe Dealul Horodnicului și dîndu-le apoi foc a început a-i bate din două părți deodată.

Leșii, la rîndul lor, văzîndu-se din nou încunjurați, căutară din răsputeri să se apere și să scape cu viață. Însă zădarnică le-a fost toată încercarea și apărarea, căci Ștefan-vodă nu era un om, care, dacă l-ai zîdărît odată și i-ai încăput pe mînă, să-ți dee cu una cu două drumul, ci cum a pus mîna pe tine te și trimite pre ceealaltă lume, ca să nu-l mai zîdărăști și superi și de altă dată.

Așa a făcut el și cu leșii aceștia… Cum i-a încunjurat și i-a prins în căpcană, așa de avan și de cumplit i-a bătut, că numai foarte puțini au putut scăpa cu viață din mîinile lui și-a se întoarce în țara lor de unde au venit. Toți ceealalți căzură în luptă.

Și deoarece mai tot dealul, unde s-a întîmplat lupta aceasta, era acoperit cu trupuri de leși, care își aflară moartea pe dînsul, de-aceea dealul acesta a început de atunci încoace a se numi Dealul Leahului, și tot așa se numește el și astăzi.

Iară după ce a învins Ștefan-vodă pre leși, după ce pre cei mai mulți dintre dînșii i-a trimis pre ceealaltă lume, și nu mai avea acuma teamă că l-or mai supăra vreodată, a poruncit ca să se adune toți morții, să se facă mai multe grămezi dintr-înșii, să se acopere cu țărînă și așa să se înmormînteze.

Și cum a poruncit el așa s-a și întîmplat… S-au făcut cinci movile în partea despre răsărit a satului Horodnicul de Jos, și anume pe locul unde le-a ieșit Ștefan-vodă leșilor înainte și-a prins întîia oară a-i bate, iară cinsprezece de-a lungul Colnicului.

În movilele acestea, care se numesc de cătră românii din împrejurime și mai ales de cătră cei din Horodnicul de Jos liricele lui Ștefan, zac leșii, care cutezară a intra pe timpul lui Ștefan-vodă în Moldova, a o prăda și a o pustii, fără să fi avut vre pricină.

Iară Ștefan-vodă, după ce a poruncit ca să se înmormânteze cei morți, s-a întors cu oastea sa îndărăpt la Suceava.