De ziua mea

De ziua mea de Ștefan Octavian Iosif

Aș vrea să fiu un biet bunic,
Adus din spate și pitic,
      Să-mi mîngîi barba albă;
Să stau la foc, de somn să pic,
      Visînd la vremea dalbă...

În jurul meu să am nepoți,
Și pe genunchi să-i joc pe toți
      Și să le-nșir alene
Povești cu zmei și Barbă-Coți
      Și mîndre Cosînzene.

Să rîd cu ei, copilăros,
Cînd, moțăind, mi-atîrnă-n jos
      Al scufei mele ciucur ;
Cînd ei mă trag de păr vîrtos,
      Să-i cert și să mă bucur...

Ori, vara, să mă plimb cu ei
Domol pîn vechile alei,
      Cu tacticoase pasuri :
Să-i țiu mereu sub ochi mei
      În lungile popasuri...

Și-n poarta casei, pe-nserat,
Cînd oamenii se-ntornă-n sat
      Și-mi dau, pe rînd, binețe,
Să-ngîn pe nas, îngîndurat,
      Un psalm de tinerețe...