De vei căta un sens vieții

 

De vei căta un sens vieții
Să știi, că ’ncepi a fi pierdut,
Când farmecile tinereții
Par taine de nepriceput.

Iubirea a plecat cu torța
De năluciri, de vis himeric,
Iar biata minte-și cată forța
De-a lumina prin întuneric.

Zadarnic! — înțelesul lumii
E numa ’n flacăra — adorării,
Precum în irizarea spumii
Se ’nalță ritmurile mării...

Măreț îți cântă toată firea
Când inima ți-o dai in dar:
Și spațiul cu nemărginirea
Din jerfa ta se ’ntorc, drept har.

Acel ce sub ninsoarea vremii
Nu are-un dor, — măcar în șoapte —
E un cămin în toiul iernii
Cu geamuri înghețate’n noapte!