De cîntece Parisu-i plin...

De cîntece Parisu-i plin... de Ștefan Octavian Iosif

De cîntece Parisu-i plin
    Ca marea de sirene,
Și nu mai pleacă cei ce vin
    Pe țărmul mîndrei Sene.

La Napoli, grădinele
    Nu știu ce e zăpada,
Și-n golfuri mandolinele
    Îngînă serenada.

Suspină țitera-n Tirol
    Cînd în tăcerea sfîntă
Vreun orb moșneag în capul gol
    Pe prispă stă și cîntă.

Zănatec țipăt de viori
    E-n veselele ciarde,
Cîntarea asta-ți dă fiori
    Și tremură, și arde...

Dar creadă cine cum o vrea,
    Cum crede să-și aleagă ;
Nu-s doine ca în țara mea
    Pe lumea asta-ntreagă !