De-ai ști acele zile...

 

De-ai ști acele zile ce n-am trăit nicicând!
Lungi zile de-aăteptare, și care nu mai sunt!
Desfășurarea iute de ore-nfrigurate
Și cele de-amintire și umbre-ndoliate
Să treacă-nălțând ochii, cu pleoapele lor grele,
Și-apoi să și-i închidă. De-ai ști zilele-acele,
Copil ce-mi dai un zâmbet, tu poate că m-ai plânge.
Și-ai spune la fereastră, colo, unde se strânge
Și se agață bine măceșul înverzit:
„Prea tânără ești încă, să fi-ndurat cumplit!”