De-aș fi născut

 

De-ași fi născut copil de munte,
Flăcău înalt, subțire,
M-aș fi topit, fetiță dragă,
Sorbindu-te-n privire,
Ș-aș fi venit să joc în horă
Purtând cămașă albă,
Dimie strâmtă pe picioare
Și la căciulă, nalbă.

Dar sunt un orășan, sărmanul,
O floare ofilită,
Merg pe-o cărare și mergi pe-alta,
Și n-ai a mea ursită.
Comoara ta de drăgostire
Nu este pentru mine;
Eu sunt o umbră de orașe
Și am alt sânge-n vine.

Ce drag voinic e însă Sandu
De-abia scăpat de oaste,
Căciula-și poartă, pe-o ureche,
Deprinderi n-are proaste!
Vezi de mi-i fă nițel cu ochiu,
Că ce mai brad de munte!
Nu este cal ca să-l trântească,
Nici om ca se-l înfrunte!

Asa ce de-mi va fi dat încă
Pe-aici a mă întoarce,
Să te zăresc în prispa casii
Cu furca-n brâu a toarce,
Și-n cap se mi te văd cu cârpă,
Nevastă să-ți pot zice,
Și-ți voi aduce pentru horă,
De la oraș, panglice!

Comarnic, 1879 Noemb. jud. Prahova.