Daphnis și Chloe/Început
Pe când vânam în Lesbos, văzui într’o pădurice a Nymphelor, cea mai frumoasă priveliște din câte am văzut vreodată: icoana vie a unei povești de dragoste.
Frumoasă erà și dumbrava, cu copacii deși, smălțată cu flori, udată de ape; un singur izvor hrănià și florile și copacii.
Dar, mai plăcută decât toate erà această vedere de-o alcătuire minunată, care-arătà întâmplările unei iubiri, încât mulți, chiar străini, aduși de faima-i, veneau și să se’nchine la Nymphe, dar și să cunoască priveliștea.
Puteai să vezi acolo femei născând, altele înfășând copilașii în scutice, apoi, prunci părăsiți, animale care-i hrăneau, păstori care-i ridicau, tineri îndrăgostiți strângându-se în brațe, o năvălire de hoți, o lovire de dușmani.
Tot privind și minunându-mă de multe alte lucruri și toate de dragoste, mă cuprinse o dorință să le aștern în scris.Căutai atunci un cunoscător să-mi lămurească această vedere și astfel am alcătuit patru cărți, pe care le închin lui Eros[1], Nymphelor și lui Pan[2].
Și pentru toți oamenii vor fi comoară plină de farmec: bolnavul își va găsì vindecare, cel întristat mângâiere, cine-a fost îndrăgostit odată își va aminti iarăș, iar cel care n’a iubit încă, va învățà…
…Căci nimeni n’a scăpat și nu va scăpà vreodată de dragoste, câtă vreme va fi frumusețe în lume și ochi care s’o vadă.
Iar nouă, ajute-ne zeul să putem scrie povestea cu sufletul liniștit.