Dacă pelerin prin viață vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm creștin,
să-ți aduci, străine, aminte și de mine întâia oară
și, la Sfânta Liturghie, să mă pomenești puțin.
Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,
Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin,
de chinul veșnic să te scape și de iadul cel cumplit,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.
Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,
fie-un înger să-i dea viață și s-o sprijine de-amin
și s-o suie la Părinte, dincolo de nori și zare,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.
Dacă clopotul cel mare îți vestește într-o noapte
să fii gata de plecare din pământul cel străin,
Domnul să te întărească pentru țară de departe,
Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.
Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecie
și oblonul îl vei trage către lumea de suspin,
fie-ți trecerea ușoară, ca pe-un pod, spre veșnicie,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.
|
Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.
|
