D. B. P. Hăsdeu

Jump to navigation Jump to search
D. B. P. Hăsdeu
de Ion Luca Caragiale


Am avut alaltăieri plăcerea să revăz pe onor. D. B.P. Hăsdeu, și fără mult înconjur l-am rugat, daca nu vrea chiar să ne dea din când în când câteva rânduri, să ne permită măcar a reproduce în Epoca literară câte ceva din scrierile d-sale mai vechi, pe cari publicul actual nu le mai poate găsi… Sunt bucăți mai ales umoristice remarcabile.

Onor. d. Hăsdeu a binevoit să ne acorde această permisiune. Dar, cum e omul, totdeauna nemulțumitor, am îndrăznit a-l mai ruga să ne dea și o scrisoare cel puțin de trei rânduri, în care să ne consemne în scris această permisiune. Totdeauna scrisorelele oamenilor mari cătră cei mici îi ridică în opinia celor mici pe cei mari și pe cei mici în opinia publică – este un schimb amabil de ridicări reciproce.

La aceasta spiritualul academic mi-a răspuns:

Reprodu ce vrei, dar scrisoare nu-ți dau.

Pentru ce?

Unde ai văzut om serios ca mine să dea hârtie la mâna unui cioflingar ca tine?

Fără o glumă nu se putea! Dar tot e bine: îi avem vorba, suntem în stare, prin urmare, să anunțăm că vom da în unul din numerele viitoare o minunată și foarte rară bucată umoristică din tinerețe a ilustrului academic.