Cuvântare la Călărași

Jump to navigation Jump to search
Cuvântare la Călărași
de Ion Luca Caragiale
[Cuvântare rostită la 4 mai 1908. Editată de Șerban Cioculescu în suita de Cuvântări politice (după note stenografice) în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939]


(Se face o călduroasă manifestație de simpatie oratorului.) Domnilor, oricât aș fi de ascultător șefului și disciplinei de partid, eu nu pot să merg cu nedreptatea până acolo, încât să nu recunosc marile servicii publice pe care le fac adversarii noștri (ilaritate). Oamenii politici trebuiesc socotiți, mai ales când sunt oameni mari, după serviciile pe care le fac, iar nu după greșelile pe care le-ar putea face. Când dintr-o greșeală a lor pentru ei rezultă un mare serviciu public, de ce să nu le numărăm serviciile ? (mare ilaritate, aplauze)

Eu cred că așa e drept, și dacă este cineva care a făcut o greșeală — iertați-mi cuvântul — mai boacănă și un serviciu mai imens public — boacănă pentru el, imens pentru public — (ilaritate), apoi serviciul făcut de junimiști la 9 ianuarie e mare, căci dacă nu se făcea, atunci desigur nu se închidea un capitol din istoria noastră care prea-prea se prelungise și trebuia odată închis, căci nu mai avea nici un haz.

Prea se tărăgănise ca pelteaua rău făcută, așa încât îți venea să zici: da bine, măi frate, mai schimbați odată că ne-am plictisit, parcă nu mai e istorie națională, parcă e istorie zoologică ! (ilaritate, aplauze)

Acel mare serviciu făcut de junimiști, știți care este ? Să vorbim scurt: au vrut să-l dea afară pe Take Ionescu (ilaritate) și l-au dat afară pe Take Ionescu. Da' pesemne că Take Ionescu avea lipici la picior: când a ieșit afară, a ieșit toată lumea odată cu el. (mare ilaritate, puternice aplauze)

Ipochimenul nu se aștepta la aceasta, și chiar de a doua zi, până când nu s-a băgat de seamă ce era să fie, a spus: disidențe de acestea, câți democrați introduși în Partidul Conservator n-au mai făcut ! A făcut-o Costaforu și s-a dus peste cap; a făcut-o Boerescu și s-a dus peste cap, a făcut-o Păucescu și s-a dus, a murit. E, dar s-a întors ! A venit unul care o să plătească pentru toți trei ! (ilaritate, aplauze) Și cu creditul pe care l-a avut pe piață, fiindcă era un om cinstit, le-a plătit cu vârf și îndesat. (ilaritate)

Pentru prima oară când a ieșit Take Ionescu și cu partidul, întâi și întâi liberalii zâmbeau, le părea bine: se împărțea partidul prin disidențe: „dacă sunt disidențe, noi liberalii ne aflăm în fața unui vrăjmaș rupt în două”.

Când însă au văzut liberalii că lucrul nu e așa de ușurel, au schimbat-o; dar în loc să combată haina rămasă la club, au combătut trupul care ieșise fără hainele vechi. (ilaritate) Eu zic, că asta e o mare greșeală din partea liberalilor, foarte mare: liberalii sunt un partid bine constituit, un partid care, în forma aceasta, mai poate trăi 20-25 ani, și când ne combat pe noi, adică partidul lui Take Ionescu, Partidul Conservator-Democrat care e așa de aproape a fi fost tot atât de tare ca și liberalii, din momentul acesta fac rău; luptă pentru galvanizarea unui corp aproape mort într-un club, și combat corpul sănătos și viu care mâine, poimâine vor trebui să intre la tocmeală pentru a rezolva cestiunile mari pe care un singur partid nu le poate rezolva. (aplauze îndelung prelungite) Ceea ce vorbesc eu aici, cu modesta mea personalitate, o vorbesc poate pe un sfert pentru d-voastră și o vorbesc pe trei sferturi ca să audă liberalii. (ilaritate, aplauze)

Da, da, se știe că vremea nu stă pe loc, că vremea are un singur scop, o singură țintă: prefacerea lumii, prefacerea lumii spre bine; că această țară, nestând pe loc, are să ceară din ce în ce mai multe prefaceri pentru binele poporului acestuia, și va veni un moment când prefacerea va fi de o gravitate așa de mare încât va fi peste putință să aibă îndrăzneala, măcar, un partid să se gândească să rezolve fără să se fi înțeles pe deplin cu partidul celălalt. (aplauze prelungite) Din acest punct de vedere cred că, fiindcă la liberali tot mai există tact și spirit politic, cu toată, cum spui, iritațiunea pe care a produs-o avântul nostru, o să vină oameni cu gândul cel bun și o să înceteze cu limbajul socialist din Voința națională contra noastră. Desigur că cei care dirijează partidul nu aprobă copilăriile acelea și ar fi bine ca nici Voința națională să nu le facă, pentru că se știe că este inspirată de oameni care mâine, poimâine o să fie în partidul lor liberal ceea ce Take Ionescu este în partidul nostru și aceia trebuie să știe că trebuie să-l ia pe Take Ionescu ca pe o forță conservatoare, să-l respecte, să nu prea glumească, pentru că Take Ionescu le poate face în viitor un așa de mare rău, cum nu l-a putut face lor nici ruptura dintre Dimitrie Brătianu și Ion Brătianu, nici ruptura lui Rosetti cu Brătianu. (aplauze puternice) Dacă liberalii nu înțeleg aceasta, să știe că în rândurile lor sunt o seamă de oameni care sunt gata, când vor vedea că nu sunt cuminți, să vie la Take Ionescu. (aplauze puternice) Și aceștia nu vor veni din interes, ci numai pentru intențiunea de a servi cu toată inima interesele patriei.

Eu zic: De ce a făcut această tulburare Take Ionescu partidului, ieșind din club ? Nu e adevărat, Take Ionescu a ieșit cu întreg Partidul Conservator din club, afară de câteva mici excepțiuni, rămase acolo; a găsit însă în fața clubului poporul întreg gata a-i da mâna. Niciodată nu s-a pomenit așa ceva, niciodată nu s-a pomenit un partid care era până ieri constituit într-un mod și avea atunci 150 voturi, să iasă din clubul acela să se constituie de sine stătător și în două săptămâni să aibă 250 voturi. (aplauze prelungite)

Puterea va să zică nu am pierdut-o ieșind de acolo, ci dimpotrivă ne-am îndoit puterile. (aplauze) Atât mai rău pentru cine a rămas acolo. (ilaritate) Și din câți au rămas, cunosc mulți care-și zic: dă, Doamne, o ocaziune ca să pot ieși și eu. (mare ilaritate) Și o să iasă. (aplauze) O să iasă pentru că în partidele politice, d-lor, nu e nimic mai teribil, nu te îneacă, nu-ți ia respirația mai mult decât cluburile goale. (ilaritate) Cu cât într-un club e mai mult aer, cu atât te îneci și nu mai poți să respiri. (aplauze, ilaritate)

Să vedem acuma, după acest fenomen de îndoire a forțelor noastre, ce s-a întâmplat la ipochimenii care au rămas acolo: au fost apucați de o iritațiune cum nu s-a mai pomenit de 20 de ani încoace. Și cine ? Oamenii care vor să asaneze moravurile. (ilaritate) Nu există cuvânt trivial, idee josnică, care să nu se găsească în gazetele lor: „vânduți străinilor, banii Alianței Israelite”. Știți cu ce parale am venit de la București și până aci ? Cu banii lui Mochi Fischer ! (aplauze, ilaritate) Și mâine, dacă vreau să-mi duc copiii la Sinaia, știți cu ce bani îi duc ? Cu banii Alianței Israelite ! Păi bine, cine spunea de acești oameni că vor să asaneze moravurile ? Lasă că — în paranteză fie zis — să vii, într-o țară care-și are moravurile făcute, să tratezi pe toți de: bandit, corupt, stricat; să iei țara întreagă ca copiii dintr-o casă de corecțiune la care nu trebuie să fie guvern, ci guvernante, (ilaritate) ca să-i învețe să nu-și mai bage degetele în nas, să nu mai fure dulceață, să nu dea foc casei ! Dar bine, pentru Dumnezeu, se poate o așa asanare de moravuri ? Ce e asanarea moravurilor ? Uite ce e asanarea moravurilor: adversarul lor politic este un bandit; omul care s-a ales la Craiova este o canalie, un idiot. Aceasta este asanarea moravurilor, hai ?!

D-lor, să te ferească Dumnezeu și Maica Precista să intri în pricină de judecată cu o babă cotoroanță ! (mare ilaritate, aplauze prelungite)

O voce: Trăiască Caragiale, d-lor. (urale, aplauze)

Să te ferească Dumnezeu, mai ales când ai dreptate, că înnebunește baba (mare ilaritate) și să-ți auzi pe urmă:

— Dă-mi, babo, ce este al meu !
— Hoțule ! (mare ilaritate)
— Nu mă vorbi de rău !
— Tâlharule, mișelule, găinarule ! (mare ilaritate)

În sfârșit, tot repertoriul pe care cotoroanța iritată, nebună, exasperată îl poate inventa. (aplauze prelungite)

Ah ! Pe cât îmi pare de bine că sunt cocoane aci, pe atât îmi pare și de rău ! (mare ilaritate, frenetice aplauze) că nu pot să spun mai pe față ce aș avea să mai spun; o să caut însă așa să fac ca să nu mă compromit, (mare veselie, hohote de râs) să scap și eu de nevoia asanării: un băiat tânăr vrea să se însoare, avusese daraveri cu baba; toate i le scoate baba, ba la rude, prietenii rudelor, se duce chiar fetei să-i spuie, până când, spun și fata și familia: nu se poate să luăm pe omul ăsta ! (mare ilaritate) La urma urmelor, cercetându-se mai de aproape, se vede că cotoroanța a mințit. (aplauze frenetice) Exact același lucru și astăzi cu asanarea: cu cât spun mai multe minciuni, cu atât mai puțină încredere trebuie să li se dea, și cu cât calomniază mai mult, cu atât au să reușească mai puțin. Este vorba iezuitului care spune: calomniază, calomniază și iar calomniază, că tot are să rămâie ceva din calomnie. Ei bine, d-lor, eu cred că în Țara Românească mai puțin decât oriunde aiurea se poate potrivi vorba aceasta, pentru că s-a calomniat prea mult la noi. (aplauze) Dacă sunt rele sociale foarte multe în Țara Românească, după cum trebuie să fie în orice societate care are cultură europeană de multă vreme, desigur că răul calomniei la noi covârșește pe toate celelalte. (aplauze prelungite) Nicăieri nu se calomniază cu mai multă ușurință ca în Țara Românească și pentru aceea nicăieri calomnia nu e mai puțin crezută ca în Țara Românească.

Voci: Așa este !

Prin urmare, d-lor, Partidul Conservator-Democrat ieșit de la club s-a întâlnit cu Partidul Democrat care nu voise până atunci să intre în club; să nu se teamă de calomnii, să lase pe cotoroanță să clevetească cât va pofti și să-și vadă de treabă înainte. Până acum lucrurile și-au urmat cursul lor, dar curând are să amuțească cu desăvârșire cotoroanța. (aplauze) A fost cald azi aci, a dat Dumnezeu de ne-am răcorit; acu o săptămână era și mai cald la Craiova, a vrut Dumnezeu ca a doua zi să ne răcorim de-a binelea. (ilaritate, aplauze puternice) Ceea ce vă doresc eu d-voastră, cetățeni ialomițeni, este ca în curând să vie ocaziunea ca să vă răcoriți și d-voastră cum s-au răcorit cei de la Craiova. (aplauze îndelung prelungite, se fac ovațiuni oratorului)