Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie

 

Luminat și cinstit au fost praznicul ce au trecut, al nașterii domnului Hristos, blagosloviților creștini, iară mai luminat și mai cinstit iaste acest de astăzi, căci acolo au arătat steaoa pe Hristos, cum că s-au născut, iar aici mărturiséște tatăl din ceriu pre cel ce să botează, zicând: Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit întru carele bine am voit. Acolo vrăjitorii cu darurile lor i s-au închinat, ca unui Dumnezeu și împărat, iar aici îngeri cerești, ca unui Dumnezeu adevărat și om desăvârșit îi slujesc. Acolo era ca un prunc mic, înfășat și pus în iasle, iar aici ca un Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit să botează în apa Iordanului, pentru ca să spéle tot neamul omenesc din spurcăciunea păcatului celui strămoșesc. Acolo îngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie, iară aicea îngerul și înainte mergătoriul Ioann slujaște taina.

Deci dară decât sunt lucrurile praznicului de astăzi mai luminate, cu atâta sunt și mai mari decât ale praznicului ce au trecut. Pentru aceasta dară, de vréme ce să botează Hristos, să ne botezăm și noi, nu că doară că nu suntem botezaț cu sfântul botez, adecă cu apă și cu duh, ci pentru căci am întinat cu păcatele noastre sfântul botez. Trebue să ne spălăm cu lacrămile pocăinții, ca să ne facem curaț, după cum zice prorocul Isaia: Lăsând vicleșugurile dintru inimile voastre și faptele céle réle, de carele să bucură vrăjmașul nostru diavolul și să ne îmbrăcăm cu noul Adam, cu domnul nostru Iisus Hristos, după cum zice fericitul Pavel, pentru ca să ne putem sui și noi la ceriu curați și luminaț, ca și Hristos și câț am priimit propoveduirea lui, de am și greșit, să alergăm că ne va priimi Hristos, ca un bun și iubitoriu.

Botează-se Hristos, ca să sfințească apele. Botează-se Hristos, ca să ne arate taina. Mâna prorocului slujaște, ca să botéze mâna Tatălui, adecă pre Fiiul și cuvântu lui Dumnezeu. Om slujaște și om să botează; însuși Ioann, ca un rob slujaște și Hristos ca un om să botează.

Pentru aceasta dară și noi, ca niște robi adevărați și înțelepți, să slujim taina cu inimă curată, după cum zice prorocul David. Minte bună și credincioasă să avem, ca să pricépem taina drept; și cine iaste credincios și drept, să alérge ca să auză ce zice David: Veniț cătră dânsul (adecă cătră Domnul) și vă luminați și féțele voastre nu să vor rușina, ca să se albească păcatele noastre ca zăpada, dupre cum zice Isaia. Și cine iaste credincios și temător de Dumnezeu, să mărească și să laude taina, că mărire ca aceasta priiméște Dumnezeu ca o tămâe cu bună mireazmă, iar cine iaste păgân și ispititor de tainele noastre să lipsească din besérică și să se depărtéze, pentru ca să nu vie urgiia lui Dumnezeu asupră-i și să va bântui; că și Moisi, când s-au suit în muntele Sinaii, ca să priimească tabelele legii ce i-au dat Dumnezeu, așa au poruncit ca să nu să apropie de muntele acela nice o hiară sau vreun dobitoc, iar de să va apropiia, să fie ucis cu pietri de mulțimea jidovilor.

Asémenea iaste și acuma. Taina avem de sărbăm și prăznuim și vom să ne suim sus nu cu trupul, sau în munte ca Moisi, ci cu mintea, la mari și la înalte gânduri; ci numai câț sunt credincioș să se apropie cu mintea ca să priceapă taina prăznicului de astăzi.

După nașterea domnului Hristos, rămâind batjocorit și amăgit Irod împăratul de vrăjitori, s-au mâniiat foarte și au trimis la Vithleem și în toate hotarăle lui de au junghiat 14 mii de coconi mici câte de 2 ani și mai jos, între care coconi era și cinstitul Ioan, prunc mic în brațele maică-sa Elisaftei. Și, vrând ca să-l junghie și pre el, s-au desfăcut muntele din voia lui Dumnezeu și au trecut de céia parte maică-sa cu dânsul. Și îngerul Domnului l-au luat de l-au dus în pustie și-l hrăniia acolo, până au venit în vârstă de s-au făcut de 33 de ani și 3 luni, a căruia hrană era vlăstarile copacilor și miiare sălbatecă.

Și au venit cuvântu Domnului de i-au zis să lase pustiia și să meargă în părțile Iudeii să propoveduiască noroadelor pocăință. Și acolo mergea mulțimea jidovimei de-ș mărturisiia păcatele lor și să boteza de el în apa Iordanului și-l întrebară pre el zicând: Au doară ești tu prorocul? Iar el au zis: nu sunt, nu că doară nu era el proroc, ci nu l-au întrebat de iaste proroc, ci numai de iaste el prorocul acela de carele au zis Moisi că: Proroc va rădica noao domnul Dumnezeul nostru dintru frații noștri, adecă iaste să vie un proroc mare din neamul jidovesc și socotiia jidovii cum că iaste Ioann prorocul acela și pentru acéia îl întreba. Iar el le-au răspuns și le-au zis: Nu sunt eu acela, ci iaste să vie după mine, a căruia nu sunt eu vrédnic să-i dezleg curélele încălțămintelor lui, adecă nu pociu pricépe cum s-au născut. Adevărat, mai pre urmă s-au născut decât mine ca un om, iară ca un Dumnezeu ce iaste mai nainte decât mine s-au născut, în anii dumnezeirii. Și eu vă botez pre voi numai cu apă, iar el vă va boteza cu duh sfânt și cu foc. În mâna lui iaste lopata și vântură pleavă din grâu; adecă iaste cunoscătoriu de inimi ca un Dumnezeu și cunoaște pre cei păcătoș și pre cei drepți. Deci pre cei păcătoși îi osândéște în focul cel de véci, iar pre cei drepți îi adună la împărăția ceriului.

Și vorbind Ioann cu mulțimea jidovilor zise iară: Nu sunt eu cel ce socotiț, ci iată că vine. Și așa vorbind cu noroadele sosi și Hristos să se botéze. Iară Ioan, deaca l-au văzut zise cătră jidovi: Iată mielul lui Dumnezeu, carele rădică păcatul lumii. Acesta iaste Fiul lui Dumnezeu celui adevărat ce vă spuneam. Atunce au mers Hristos la Ioann și i-au zis: Vino de mă botează, căci pentru aceasta am venit. Iară Ioann i-au zis: Mie trebue să mă botez de tine, sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău și tu vei să te botez eu? Apa Iordanului, văzându-te, au fugit de frica ta înapoi, dară eu cum voiu cuteza să te botez, de vréme ce Moisi, văzătoriul de Dumnezeu și marele proroc, nu îndrăzniia să vază fața ta, dară eu cum voiu să mă ating de sfântul tău créștet, cu mâini păcătoase? Iarba pământului sunt, dar cum mă voiu apropiia de focul cel nesuferit? Tu mă sfințéște, Doamne, tu mă botează, stăpâne, tu mă curățéște de tina păcatului, mântuitoriule, că eu nu cutez, nici sunt vrédnic să te botez.

Zise Hristos: Ioanne, lasă cuvintele acéstia acuma, că nu iaste vréme de a înmulți vorba; vrémea purtării de grijă iaste. Pentru aceasta m-am făcut om, pentru aceasta m-am îmbrăcat în trup, pentru aceasta m-am arătat sărac și m-am arătat smerit, pentru ca să împlinesc toată dreptatea. Ci vino, de mă botează, ca să se împlinească purtarea mea de grijă și toată plecăciunea mea.

Atunce au apucat cinstitul Ioan și l-au botezat și s-au pogorât Duhul Sfânt în chipul porunbului pre capul lui Hristos și glas din ceriu s-au auzit zicând cum că: Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, cu carele am purtat de grijă pentru mântuirea omenească. Și atunce au ieșit Hristos din râu, botezat.

Și cum că s-au botezat Hristos, așa ne învață dumnezeeștii evangheliști; iar încăș avem la praznicul de astăzi câteva întrebăciuni, carele sunt trebuincioase a le ști. Și întâi iaste: pentru ce Hristos, fiind fărde păcate, s-au botezat? A dooa: pentru ce s-au botezat în apa Iordanului și nu într-alt râu? A treia: pentru ce s-au pogorât Duhul Sfânt pre capul lui Hristos și pentru ce în chipul porunbului? A patra: câte botezuri sunt? A cincea: pentru ce iaste botezul de apă și de duh?

Acéste 5 întrebăciuni avem astăzi foarte de folos a le ști; mai sunt și altele, ci noi le lăsăm pentru lungimea vorbei și vom zice numai pentru acéstia, foarte pre scurt. Deci, câț v-aț adunat astăzi la sfânta besérică, pentru ca să prăznuiț praznicul, deșchideți-vă ochii, nu numai ai trupului, ce și ai sufletului, pentru ca să pricépeț ce vom să zicem, că nu sunt lucruri lumești, ce iaste taină mare și înfricoșată, caré s-au făcut pentru mântuirea omenească.

Întrebăciunea dintâi iaste: pentru ce Hristos, fiind fără de păcate, s-au botezat? Zicem că botezul iaste mântuirea păcatelor omului și curățenie de păcatul cel strămoșesc, iară Hristos fiind fărde păcate, după cum zice prorocul Isaia: Că păcat n-au făcut, nici vicleșug în gura lui nu s-au aflat, pentru ce, dară, s-au botezat? Zicem la aceasta cum că sunt 4 stihii, dintre carele s-au făcut omul și toată lumea și iar întru acélea stihii, va să se topească omul, până la a dooa venire a domnului Hristos, dintru carele iară va să se închiiage.

Deci stihiia cea dintâi și mai de treabă iaste vântul, că fără de răsuflare nu poate trăi omul nici un ceas. A dooa stihie și mai înaltă iaste focul, nu numai acest ce vedem cu ochii și ne slujim cu dânsul, ce și focul cel din văzduh. A treia stihie iaste apa și a patra stihie iaste pământul. Deci într-acéste 4 stihii iaste omul făcut și, pentru căci sunt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să se sfințească cu pogorârea Domnului. Deci vântul, și focul s-au sfințit cu pogorârea cuvântului lui Dumnezeu, iar pământul s-au sfințit când au născut trupéște în peșteră. Și să cădea să se sfințească și apa, de vréme ce iaste din céle 4 stihii și într-alt chip nu să putea să se sfințească, de nu s-ar fi botezat Domnul, trupéște, în Iordan, arătându-se mai vârtos și taina cea mai mare a credinței noastre; și alta, pentru ca să sfărâme capetele șărpilor, adecă a dracilor ce era în apă, după cum zice David: Tu ai zdrobit capetele bălaurilor în apă.

A dooa întrebăciune era: pentru ce s-au botezat Hristos în Iordan și nu într-alt râu? Zicem și la aceasta că fiind râul acela sfințit de cât alte râuri, pentru minunile ce s-au făcut într-însul, au mers și Hristos iară la acela, care minuni sunt acéstia: întâi, când au trecut Iisus Naviin cu tot norodul jidovesc prin mijlocul apei și nu s-au udat nimeni, pentru că întrase 12 preoț de ținea chivotul pre spatele lor și apa să dedése înapoi din porunca dumnezeiască, până au trecut tot norodul. A dooa minune, când au lovit prorocul Ilie cu cojocul său apa și s-au desfăcut, de au trecut el, cu ucenicul său, ca pre uscat. A treia minune, când s-au scăldat de 7 ori Neeman boiariul, sfétnicul împăratului de la Siriia, după cuvântul prorocului Elisei și s-au tămăduit de bubele ce avea. A patra minune pe vrémea prorocului Elisei, mergând niște oameni să tae lémne de casă pre lângă țărmurile Iordanului, fiind și prorocul împreună cu dânșii, au căzut toporul unuia din coadă și s-au înecat în apă; iar Elisei, luând coada toporului și mergând la țărmurile apei, întinse coada spre apă și zise: Arată, Doamne, minune și îndată sări toporul din apă și să puse în coadă, care minune închipuiaște sfântul botez, după cum scrie sfântul Ioann Damaschin la un tropar al canonului de la înălțarea cinstitei cruci, la a patra peasnă. Deci, pentru acéste minuni s-au botezat și Hristos într-acel râu.

A treia întrebăciune iaste: pentru ce s-au pogorât Duhul Sfânt și zicem: când să boteza Hristos s-au deșchis ceriurile și au mărturisit Tatăl pre Fiiul, zicând: Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit, întru carele bine am voit? Deci de vreme ce au mărturisit Tatăl, socotiia jidovii că pentru Ioann s-au făcut glasul acela, pentru că-l știia ca pre un proroc și fiiu de proroc și sfânt și pentru ca să nu zică norodul cum că lui Ioann îi zice fiiu iubit, pentru acéasta s-au pogorât Duhul Sfânt pre capul lui Hristos, de l-au arătat și l-au mărturisit Tatăl de sus.

Iar pentru ce s-au arătat Duhul Sfânt în chipul porunbului, să vă spuiu o istorie din Tistamentul cel vechiu, măcar că o știți mai toț. Când au făcut Dumnezeu potopul și au înecat tot pământul pentru păcatele omenești și au șters tot faptul dupe fața pământului, din om până în dobitoc, s-au mântuit numai Noe, cu toată casa lui, în corabiia ce făcuse din poruncă dumnezeiască. Și împreună cu dânsul era și din dobitoacele pământului și din pasările ceriului, după cum scrie mai pre larg la cartea Facerii. Iară după ce au încetat apa potopului, au trimis Noe din corabie pre corbul, să vază, ostoitu-s-au apa potopului, au ba. Iar el mergând și aflând stârvurile, s-au așăzat pre iale și nu s-au mai întors înapoi să dea véste. Și văzând Noe zăbava corbului au trimis pre porumb; iar el fiind pasăre curată, n-au vrut să șază pre tină, ce au luat o ramură cu frunză de maslin în gură și o au dus în corabie și așa au cunoscut Noe cum că s-au ostoit apa potopului.

Deci pentru acéia s-au arătat și Duh Sfânt în chip de porunb pre capul lui Hristos, arătând că s-au ostoit potopul păcatelor omenești; și alta, că porunbul iaste întreg, adecă fărde răutate, după cum zice Hristos la sfânta Evanghelie: Faceți-vă înțelepți ca șărpii și întregi ca porunbii.

A patra întrebăciune iaste cum că am zis: câte botezuri sunt? Și zicem că sunt 8, precum scrie și sfântul Ioan Damaschin la a 4 carte a Bogosloviei lui: botezul dintâi iaste al potopului, spre tăiarea păcatului. Al doilea botez iaste al lui Moisi, când au trecut pre jidovi prin Marea Roșie. Al treilea botez iaste al legii, că de să spurca cineva până nu-ș spăla cu apă trupul și hainele, nu intra în tabără. Al patrulea botez iaste al lui Ioann, însă spre pocăință numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu carele ni-am botezat și noi, creștinii. Al șaselea botez iaste al pocăinței și al lacrămilor, cu carele curățim botezul cel dintâi ce am întinat. Al șaptelea botez iaste al muceniei, carele iaste și mai bun și mai cinstit, că nu să téme să se mai spurce cu păcate botezul acesta, carele s-au arătat întâi Hristos, că ș-au vărsat preacinstit și scump sângele său pre cruce și toți mucenicii cu acest botez s-au botezat și s-au învrednicit împărăției ceriului. Al optulea botez, cel mai de pre urmă, iaste al focului celui nestins, ce va să muncească pre cei păcătoș, după cum zice la un tropar al canonului de astăzi la a 6 peasnă: Cu focul cel de pe urmă botează Hristos pre cei potrivnici și neînțelegători de dumnezeirea lui.

A cincea întrebăciune iaste: botezul pentru ce iaste de apă și de duh? Și zicem că fiind omu îndoit, adecă cu trup și cu suflet și fiind trupul simțitoriu trebuiaște, când îl întinăm, să-l spălăm cu apă, că apa încă iaste simțitoare. Iară sufletul fiind fărde materie, Duhul Sfânt îl curăță și-l luminează și-l mântuiaște de păcate.

Acéste întrebăciuni avem la praznicul de astăzi, precum le-ați și auzit. Deci pentru aceasta trebuiaște, blagosloviților creștini, cât ne-am botezat în numele sfintei și cinstite troițe, să ne ferim de toate lucrurile și faptele drăcești, ca să nu ne întinăm sfântul botez cu păcatele, nici să călcăm făgăduințele ce ni-am făgăduit lui Hristos. Și pentru ca să priimească Dumnezeu praznicile și sărbătorile noastre, trebue să păzim, după cât ni-ar fi putința, poruncile lui și să purtăm grijă pentru mântuirea noastră și pentru împărățiia ceriului, căci acolo ne iaste lăcașul, după cum zice fericitul Pavel: Petrécerea noastră în ceriuri iaste. Să nu ne lunecăm cu firea spre lucrurile céle deșarte ale lumii, pentru că sunt toate trecătoare și mincinoase. Să ne ferim de ucideri, de curvii și de preacurvii, de beții și de apucări. Să nu ținem pizmă unul altuia, nici să ne vindem cu pâra, unul pre altul, cu cruzie de inimă și cu nemilostivniciia, pentru ca să ne păgubim și să ne sărăcim unul pre altul, dupre cum vedem totdeauna că fac mulți, netemându-să nici de Dumnezeu, nici de păcat, nici îș aduc aminte de moarte sau de osândă; să numesc numai cu numele creștini, iar cu inima sunt departe de Dumnezeu, după cum zice Isaia și faptele lor nu sunt păgânești, ci mai vârtos voiu zice că sunt drăcești, că numai diavolul nu pohtéște binele omului, pentru că iaste vrăjmaș și mincinos din ceput, după cum zice Hristos.

Să nu ne trufim întru inimile noastre, veri pentru ce bine am face, că ne vom piiarde plata ostenélii și în scurt să ne ferim de toate lucrurile céle réle și necuvioase, carele ne vatămă la suflet și să bucură vrăjmașul nostru diiavolul de iale, ci numai să pohtim pururea să facem fapte bune și plăcute lui Dumnezeu, pentru că rămân fărde moarte și vom lua plată la ceriuri pentru iale.

Să alergăm la sfintele besérici, de nu în toate zilele, pentru multe neputințe și nevoi ale noastre ce ne vin totdeauna din valurile lumii, măcar duminecile și sărbătorile; căci că pentru aceasta s-au rânduit acéste sfinte zile: una pentru ca să ne odihnim și noi și dobitoacele noastre de trudele și de ostenélele ce facem peste toată săptămâna; a dooa, pentru ca să mulțemim și să dăm laudă lui Dumnezeu, pentru multele și nespusele facerile de bine ce au arătat cătră noi și ne arată totdeauna și ne ține și ne chiverniséște ca un milostiv; a treia, să auzim cântările și slujbele célia ce să fac pentru folosul cel sufletesc. Că precum nu poate trăi trupul omului fărde hrană simțitoare, așa nici sufletul nu poate trăi fără hrana cea duhovnicească, care iaste cuvântul lui Dumnezeu, după cum zice Hristos la Evanghelie: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul carele iaste din gura lui Dumnezeu. Iar nu să mérgem pe la hore și pe la jocuri și pe la cârciume, dupre cum ne iaste obiciaiul, că în loc de a ne folosi, ne păgubim și suflétéște și trupéște. Iar de ne trebuie să ne adunăm pre la hore, ca să privim, mai bună horă decât aceasta a beséricii și mai frumoasă priveală și mai cuvioasă adunare nu socotesc nici cunosc a fi alta decât aceasta. Că vedem cu ochii, afară din mulțimea oamenilor ce s-au adunat, pre domnul nostru Iisus Hristos, ca un împărat vécinic și pre cinstită maică-sa, pre sfinții îngeri, pre apostoli, pre mucenici și pre toț sfinții. Iar cu urechile auzim faptele și lucrurile céle minunate ce au făcut pre pământ și ne bucurăm și sufletéște și trupéște, că nu păgubim nimic, ci mai vârtos câștigăm sfințenie și milă de la Dumnezeu.

Și când eșim la besérică, să nu eșim deșărți, ci să facem cum face ariciul că, după ce mérge la vie, întâi să satură el de struguri și apoi scutură vița de cad broboanele jos și să tăvăléște pre dânsele de să înfig în ghimpii lui și duce și puilor. Așa să ducem și noi, fieștecine, pre la casele noastre, copiilor și celor ce n-au mers la besérică, din cuvintele ce am auzi din sfânta Evanghelie și dintr-alte cărți, ca să-i hrănim și pre dânșii cu hrana cea sufletească. Și după acéia să ne păzim mintea de cugetele céle vicléne și trupurile noastre să le ferim de toate spurcăciunile. Să avem dragoste cătră toți, să facem milostenie la săraci, să iubim pre cei streini, să căutăm pre cei bolnavi și pre cei din chisori să-i cercetăm. Să facem bine vrăjmașilor noștri, după cum ne învață Hristos. Să avem răbdare la nevoi și la scârbe, să ne supunem celor mai mari, domnilor și stăpânilor noștri. Să ascultăm și să cinstim pre părinții noștri. Să ne cucerim cu cuviință duhovnicilor noștri și preoților și călugărilor, că așa place lui Dumnezeu.

Și acéstia toate păzindu-le și făcându-le, să avem nădéjde bună și fărde îndoială cătră Dumnezeu că aici, întru această viață, vom petrece viață bună și fărde întristare, iar în cea viitoare ne va învrednici și ne va pune în numărul celor drépți, ca să ne bucurăm în veci nesfârșiți întru acea fericire, lăudând și binecuvântând numele Tatălui și al Fiiului și al Sfântului Duh, a căruia iaste mărirea și ținéria în véci. Amin.