Cuvânt de învățătură iară la prestevirea omului
Întristat, jalnic și amar să véde a fi răspunsul morții la om, de
vréme ce Dumnezeu pe strămoșul nostru Adam, pentru păcatul
neascultării, l-au osândit spre moarte, zicându-i: Pământ ești și
în pământ vei mérge. Însă de va sta neștine să ia seama cu tot
dinadinsul socoteala aceii osânde și sfârșitul acelui răspuns a lui
Dumnezeu nu o va afla să fie muncă și pedeapsă, ce mare facere
de bine și mare dobândă. Pentru căci de n-ar fi hotărât Dumnezeu moartea la om era să se facă răotatea nemoartă și păcatul
necurmat. Și pentru aceasta zice Sfânta Scriptură și acum ca nu
cumva să întinză mâna sa și va lua din lemnul vieții și va mânca
și va trăi în véci.
Preceput-aț pricina, cum că după ce au mâncat din lemnul cunoștinții și au căzut în păcatul neascultării l-au oprit Dumnezeu să nu carea cumva să mănânce și din lemnul vieții și va trăi în véci și să se facă răutatea nemoartă și va rămânea omul cu păcatul fărde moarte. Și apoi ce altă nevoe mai rea și mai cumplită ar fi putut fi la ticălosul om, decât aceasta?
Drept acéia, mare folos și mare dar și milostivnică vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca să moară și să se strice acest trup al păcatului și să înviiaze la înviiarea cea de obște alt trup, duhovnicesc, fărde stricăciune și fărde moarte; că mare dobândă să face omului moartea, după cum zice și sfântul Grigorie Bogoslov, că să tae păcatul, pentru ca să nu rămâe răutatea nemoartă și să face munca milostivire și iubire de oameni. Pentru aceasta (s-au zis în Scriptură): Pământ ești și în pământ vei mérge. Pentru aceasta l-au scos domnul Dumnezeu din raiu, să lucréze pământul, dintre care s-au luat. Pentru aceasta i-au zis: Întru sudoarea féții tale vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul dintru carele te-ai luat. Pentru aceasta s-au învălit cu foi de smochin. Pentru aceasta s-au îmbrăcat cu îmbrăcăminte de piei, care îmbrăcăminte nu iaste alta, după cum zice iarăși sfântul Grigorie fără numai acest trup gras și muritoriu.
Drept acéia acest trup gras, o, iubiții miei ascultători, ca un trup al păcatului l-au dezbrăcat astăzi și l-au aruncat la pământ ca o haină véche și stricată.
Și acest fericit răposat, fratele nostru (cutarele) s-au dezbrăcat, zic, de trupul acesta, pentru ca să se îmbrace cu altul, fără de stricăciune, au lăsat lăcașul cel pământesc pentru ca să câștige alt lăcaș, în ceriuri, precum mărturiséște fericitul Pavel, zicând: pentru că știm că de să va surpa casa noastră cea pământească a trupului, avem zidire de la Dumnezeu casă vecinică în ceriuri, nefăcută de mână. Și de vréme ce petrécem fericitul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu, cu adunare de preoț cuciarnici, cu mulțime de creștini credincioși, cu cântări sfinte, cu făclii aprinse și cu tămâeri și cu toate alte slavoslovii și podoabe luminate.
Dintr-această naștere s-au născut astăzi și sufletul cel curat al acestui fericit frate (cutarele) ce au murit. Și de vréme ce ș-au dat obșteasca datorie, după rânduiala cea creștinească și-l petrécem la groapă și să desparte de noi dintr-această viață, pre carele nădăjduim și noi să-l vedem în céialaltă viață, trebuiaște să-i dăm cu toții o ertăciune și mă rog să ziceț cu toții, din tot sufletul vostru: Dumnezeu să-l iarte. De vréme ce au viețuit ca un om și au petrecut cu noi într-această lume, poate că va fi amărât sau va fi scârbit pre cineva, sau cu cuvântul, sau cu fapta și pentru aceasta iară să-i zicem, cu toții: Dumnezeu să-l iarte, căci această călătorie iaste să o facem cu toții. Și pentru ca să putem câștiga și noi, după moarte, această plată a ertăciunii de la cei vii, pentru aceasta să zicem și a treia oară: Dumnezeu să-l iarte și pre noi să ne miluiască, ca un bun și iubitoriu de oameni. Amin.