Cuscrii

Salt la: navigare, căutare
Cuscrii
de George Coșbuc


Bătaia cea rară-n ceasornic
Acum a-ncetat.
Hatmanul se uită mirat
La marele vornic —
—„E vânt și pe ape-a-nnoptat!”

Dar ce-au fost aceste cuvinte,
Și-așa din senin?
Bând focul spumosului vin,
Vorbeau de logodnă 'nainte,
Dorindu-și norocul din plin.

Și-acum ei deodată tăcura
Cu ochii-n pământ.
Vorbi parcă glas din mormânt—
Ce vorbe-avu vornicu-n gură,
Cu noapte, cu ape, cu vânt?

Nici unul nu-ncearcă să rupă
Tăcerea. Le mor
Mărgelele vinului lor
În plina și-uitată-le cupă.
Și-un gând li-e pe inimi zăvor.

E noapte,și vântul e rece
Și norii-s a ploi.
Mai steter-o vreme,și-apoi
Hatmanul se scoală să plece —
Așa-s de-obosiți amândoi!

Dar vornicul n-are-alinare:
— „Să-ncalece zece-n curând!”
Cu zece, el însuși calare,
Dă pinteni și-aleargă tăcând.

Copitele sună prin noapte,
Și-i vânt și e nor.
— „Mai iute, voinici, că eu mor!”
Mirați ei se-ntreabă cu șoapte
De fapta stăpânului lor.

Nu-i umblet, e goană nebună,
Sălbatec un hop,
Cum fug cei ajunși de potop —
Deodată un tropot răsună
Din stânga, de cai în galop.

Răspântia căii le-aduce
Un stol cunoscut:
Hatmanul! E parcă făcut!
Prin noapte el unde se duce,
De-ai săi slujitori petrecut?

S-opriră din goană pe-o clipă
Bătrânii boieri —
Dar nu!Au fost numai păreri.
Tăcuți ei s-alătură-n pripă,
Dând goanei sporite puteri.

Ei n-aveau nimic ce să-și spuie
Și nu s-au mirat.
Acum ei vedeau răsfirat
Ce-amar li-e ursit să-i răpuie:
E vânt și pe ape-a-nnoptat!

Mai iute, mai iute! Prin ape
De-a dreptul de tot.
Luați-mi și Dunărea-not
Și cine-i cu zile, să scape!
Și-aleargă voinicii cât pot.

Când soarele-un drum dimineții
Prin nori i-a făcut,
El numai pe doi i-a văzut,
Pe doi, că pe cale drumeții
Pe rând de-oboseal-au căzut.

Mirat el vedea de pe-un munte
Ca dou-arătări
Alături boierii-călări,
Și-a bărbilor Dunări cărunte
Săltându-le vântu-n suflări.

Departe-i petrece pe cale,
Îi vede c-abat
La dreapta spre marele sat
Și-n satul acela din vale
La casa cea mare-au intrat.

La vornic e plânset în casă
Și-i fum de făclii
Alături, sărmanii copii
Dorm fără de suflet, pe-o masă,
Frumoși și cuminte ca vii.

Pescarii pe apă-i văzură
Pe-amurgul fatal,
Și-ntoarsă pe-o dungă de-un val
Zbătându-se luntrea,căzură
Și-acolo pieriră la mal.

Tu-ți plânge-acum, vornice, fata!
Hatmane, pe-al tău,
Bocește-ți frumosul flăcău,
Dați chiote! Totul e gata,
Și-n umbră pândește ceas rău!