Curcile
Niște curci îmbătrânite,
Gârbovite și zburlite,
Sta sub șură tremurând,
Și, privind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Ziceau toate-așa , pe rând:
„Elei, soro! Elei, frate!
Așa păsări desfrânate
Mai văzut-ați încă voi?
Ian priviți, o! sorioare!
Cum se drăgostesc la soare,
Făr-a le păsa de noi!
Nu le-i frică
De nimică
N-au rușine nicidecum!
Au nu știu c-a nostru nume
Onorat de toți e-n lume,
Că drept pilde noi acum...”
„Voi acum sînteți bătrâne,”
Le răspunse-atunci un câne
„Voi acum sînteți zbârcite,
Gârbovite și zburlite,
Voi, de ciudă, voi, de ură,
Stați cobind acum sub șură,
Clevetând cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Căci de mult v-ați trăit traiul,
V-ați mâncat de mult mălaiul,
Și-acum toate la un loc
Nu plătiți nici de-un potroc!”