Cum s-a făcut pămîntul?

 

Chiar la început era numai întunerec și apă, și Dumnezeu umbla cu o luntriță pe deasupra apei, iar în altă luntriță, cît pe colo, umbla Satana, adecă diavolul, fie-n stani și-n bolovani. Și diavolul numai un gînd avea, cum ar putea el răsturna luntrița, în care era Dumnezeu Sfîntul; dar Dumnezeu, drăguțul de El, îi cunoștea planul cel mișelesc, drept aceea nu-i da răgaz să se apropie de Sfinția Sa. Odată zice Dumnezeu cătră diavolul:

– Mă Scaraoschi! cufundă-te numaidecît în fundul apei și ce-i putea prinde în mînă, scoate afară.

Și ascultă diavolul, că de n-ar fi ascultat, era vai și amar de cornițele lui; și se cufundă în apă și prinse cu mîna mol și năsip din fundul apei și dă să-l scoată afară, dar pîn-afară tot i-l spălă apa din mînă și ajunse afară cu mîna goală.

– Dar ce ai scos? întrebă Dumnezeu, iar mamonul știind că prinsese ceva și văzînd că acum nu are nimic, se și rușină, dar mai tare se mînie și se cufundă a doua oară. Acum își împlîntă ghearele cele lungi și negre în mol, și, ca să nu i se mai întîmple să iasă fără ispravă își umplu și gura de mol, știind bine că de acolo nimic nu mai poate pierde, ce prinde odată. Dar cînd fu afară, molul ce-l luase în palme iar era spălat de apă, numai de-i rămăsese puțin pe sub unghiile cele lungi. Din acel mol făcu Dumnezeu pămîntul, dar mic, numai cît încăpeau ei amîndoi: Dumnezeu și diavolul.

Odată fiind Dumnezeu ostenit, se culcă să doarmă, dar diavolul hai să-l răstoarne de pe țărmure în apă. Ei, dar cînd da să-l răstoarne tot se muta pămîntul de cătră apă, și nu-l putea. Văzînd Dumnezeu mișelia lui, se ridică și-i porunci să scuipe molul ce-l are în gură. Și l-a scuipat Satana, și s-au împreunat cu turta cea de pămînt ce o făcuse Dumnezeu mai înainte, și au prins a crește, și crescu, și crescu și cuprinse pe Satana de toate părțile, și pe deasupra și pe dedesubt, ca și cum l-ai închide într-o bute, așa-l închise Dumnezeu în foalele pămîntului, în iad, de unde numai cîte o gheară scoate și face gîlceavă în lume. Iar pe suprafața pămîntului a făcut Dumnezeu tot ce se vede și ce nu se vede, că acum nu mai era cine să-i încîlcească ițele și să-i facă bazaconii.