Cum neamțul n-are parte de cuvînt

 

— Măi ciobane, zise neamțul, nu vezi cît de ostenit ți-e măgarul? După ce că tu ești călare pe dînsul, apoi ai mai pus și sedilele cu brînză.

— Doară n-o să-ncalice el pe mine! răspunse ciobanul.

— Nici eu nu zic așa; însă ca să-l ușurezi, ia tu cobilița cu sedilele d-a spinare.

— Hei, știi ce, mă neamțule? îi răspunse românul. Să-ți înveți copiii să se dea pe gîrlă cu tat-său cu tot.