Cugetare III

Jump to navigation Jump to search
Cugetare
de Cezar Bolliac


Etern aceleași patimi pe ast pămînt hulit!
Etern aceeași luptă, etern aceleași trude!
Și omul vine vesel la jugul unde-aude
Gemînd împovoratul, sub sarcină-i zdrobit.

Ca și milionarul așa ș-un cerșător
Se plîng de-a lor viață, d-a lor nemulțumire;
Ca și un sclav ce geme în fiare, asuprire,
Așa și concheranii se plîng de soarta lor.

Și unde este bunul d-aici de pe pămînt?
Unde-l cătați, prieteni? în lupte sîngeroase?
Saraiuri desfătate? în biruinți pompoase?
În inventări mărețe, p-al fantaziii vînt?

Cătați de moștenire otelul d’invalizi?
Panteon, piramidă, d-un Sardanapal soartă?
Oricare v-a fi ținta, a fericirii poartă
E dincolo de viață, – ș-acolo vă gîndiți.

Egalitate, pace și oricîte dorim;
Frăție, libertate și toate-aste cuvinte
Fără-nțeles, deșarte, cu care omu-și minte
Dorințile și patimi, – acolo le găsim!

Socrat ce află raiul, Columb și Galileu,
Cesar și Bunăparte avur-amară viață,
Ca cel care cerșaște și viforul îngheață,
Ca sclavul care geme, uitat de Dumnezeu!

Egalitate-aicea e numai în dureri;
Pe cea adevărată mormîntul o vestește,
Unind pe animale cu om ș-orce trăiește,
Și confundînd săracul cu putredul d-averi.

Ce s-a făcut virtutea lui Lafayette de ieri?
A lui Rothschild avere? a lui Rousseau gîndire? –
Cătați-le țărîna! – aflați vro osebire? –
Oari pe Traiani cunoașteți din Neroni sau Tiberi?

Dar au lăsat un nume! – și ce le pasă lor!
Mai simt ei oari acuma a noastre comparații?
Mai simt ei vro plăcere l-atîtea venerații?
De onorăm ast nume, sau e îngrozitor?