Cugetări scurte

Cugetări scurte de Ioan Iacob Hozevitul

Niciodată duhul nostru
Nu se poate liniști
Daca nu ne dăm silința
„Întru Domnul a trăi”.

După cum nu tace pruncul
Când lipsește maica sa,
Tot asemenea și duhul
Nu se poate alina.

Întru Domnul este pacea,
Întru el odihna mea,
Calea cea adevărată
Și acum și pururea.

Când mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrăjmașul tainic
Ne bântuie mereu.

Împrăștie gândirea
Ca pulberea în vânt
Și caută să tragă
Privirea la pământ.

Priveliște deșartă
Ne-arată cel viclean
Ca să pogoare mintea
Din „veșnicul liman”.

Piatra nesimțirii mele
S-a facut ca un mormânt
Care veșnic mă apasă
și mă trage la pământ.

O, de s-ar mișca odată
Piatra sufletului meu
Ca să facă loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Întunerice de patimi
Înlăuntrul meu domnesc,
Iar vlăstarele virtuții
Toate se îngălbenesc.

Acestă lucrare este considerată a se afla în domeniul public, fiind publicată în cadrul unor manifestări sau discursuri publice despre care se presupune că nu sunt sub licență. În cazul în care lucrarea este supusă drepturilor de autor, va fi necesar ca acestă pagină să fie ștersă, reprezentând o posibilă violare a acestor drepturi. Acest format ar trebui folosit numai după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina statulul lucrării.